2ra-539/25 — Restituirea avansului

La 27 iunie 2023, Ostrovschi Doina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Luciei Boinițchi cu privire la restituirea avansului.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, la 17 februarie 2023 s-a adresat cu plângere la IP Ungheni, precum că Boinițchi Lucia a dobândit ilicit suma de 2500 euro, întrucât Boinițchi Lucia a primit în luna septembrie 2021 avansul pentru vânzarea bunului imobil - casă de locuit, care aparține fiicei sale - Boinițchi Tatiana, situată în XXXXXXXXXXX.

Evidențiază că, în luna februarie 2023 Ostrovschi Doina s-a adresat către Boinițchi Lucia să-i transmită suma integrală pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil, însă Boinițchi Lucia a refuzat să о vândă, invocând că aceasta a fost arvună, iar casa este a fiicei sale și aceasta nu se mai vinde.

Susține că, începând cu vara anului 2022, discuta pe rețelele de socializare cu Boinițchi Tatiana pentru a pregăti toate actele pentru imobil, având intenția de a procura bunul și de a achita restul sumei de 7500 euro, dar întotdeauna proprietara bunului imobil prin diferite motive refuza să efectueze tranzacția.

Invocă faptul că, Boinițchi Lucia nu a respectat înțelegerea avută, nu a pregătit actele pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare la notar nici peste о săptămână și nici peste о lună sub diferite pretexte.

Remarcă faptul că, adresându-se la Boinițchi Lucia să-i restituie suma de 2500 euro, ultima a refuzat, invocând că suma primită este arvună, inventând pretexte pentru a nu-i returna banii.

Precizează că, întrucât Boinițchi Lucia refuză restituirea banilor și perfectarea actelor, la 17.02.2023 s-a adresat cu plângere către Inspectoratul de Poliție Ungheni, solicitând de a investiga cazul și a întreprinde măsuri în privința pârâtei. Însă, prin încheierea din 06.03.2023 emisă de Ofițerul de investigații din cadrul I.P. Ungheni, s- a dispus încetarea examinării sesizării nr. 986 din 17.02.2023 pe motiv că, în acțiunile Luciei Boinițchi nu se întrunesc elementele constitutive 1 ale unei contravenții sau infracțiuni. Totodată, în urma audierii Luciei Boinițchi, ultima a recunoscut faptul că a primit suma de 2 500 euro de la Ostrovschi Doina. La fel, faptul primirii de către Boinițchi Lucia a sumei de 2 500 euro de la Ostrovschi Doina pentru vânzarea casei se adeverește și prin declarațiile martorului Boinițchi Dumitru, Boinițchi Cristina, Tașci Victor, Tașci Lidia, Ostrovschi Eduard.

Notează că, reieșind din circumstanțele particulare ale cauzei, primirea banilor de Boinițchi Lucia nu întrunește condițiile de formă ale unei convenții cu privire la arvună, dat fiind faptul că acest act nu a fost întocmit în forma autentică, deși obiectul viitoarei tranzacții viza casa de locuit, întrucât art. 323 din Codul civil statuează această obligație, respectiv plata acordată va fi considerată ca fiind acordată în avans, reieșind din prevederile art. 954 alin. (1) Cod civil, or în caz de dubii, suma plătită este considerată avans.

Prin urmare, s-a solicitat încasarea sumei de 2500 euro cu titlu de avans și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 08 mai 2024 a Judecătoriei Ungheni, acțiunea s-a respins.

La 14 mai 2024, Ostrovschi Doina a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 08 mai 2024 a Judecătoriei Ungheni, iar la 22 noiembrie 2024 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 08 mai 2024 a Judecătoriei Ungheni, emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a admis apelul declarat de avocatul Călugăreanu Vladilen în interesele apelantei Ostrovschi Doina, s-a casat integral hotărârea din 08 mai 2024 a Judecătoriei Ungheni, s-a admis acțiunea, s-a încasat de la Boinițchi Lucia, în beneficiul Doinei Ostrovschi, suma de 2 500 euro cu titlu de avans achitat și cheltuielile de judecare a cauzei, compuse din taxa de stat achitată în instanța de fond și apel în sumă de 3 287,21 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 10 000 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, obiectul juridic litigios constituie restituirea avansului în mărime de 2 500 euro, primit de Boinițchi Lucia de la Ostrovschi Doina, ce a fost achitat pentru viitoarea tranzacție de vânzare-cumpărare a casei de locuit, situată în mun. Ungheni, str. Ștefan cel Mare, 297.

Instanța de apel a constatat că, potrivit certificatului din Registrul bunurilor imobile, fiica pârâtei, Tatiana Boinițchi, este proprietarul casei locative, apartamentul nr. X, cu nr. cadastral XXXXXXXXXX, aflat în XXXXXXX. 2

Instanța de apel a evidențiat că, în timpul ședinței de audieri, în instanța de fond, reclamanta a explicat că în ianuarie - februarie 2020, a avut o înțelegere verbală cu fiica pârâtei, Tatiana Boinițchi, cu privire la cumpărarea casei de locuit nominalizate, în timp de 2 - 2,5 ani. Suma înțelegerii a fost de 10 000 de euro. În aceeași perioadă, Tatiana Boinițchi a cerut o sumă de 1000 - 2000 de euro ca să fie sigură de vânzarea casei. Reclamanta a sugerat că, nu a fost încheiat contractul la notar datorită legăturilor apropiate dintre părți. Astfel, părțile au avut o înțelegere în formă verbal cu fiica pârâtei privind procurarea casei, iar soțul reclamantei a transmis pârâtei suma de 2 500 euro pe baza acestei înțelegeri. Pârâta a prezentat contractul de comodat nr. 1 din 09 mai 2020, conform căruia Tatiana Boinițchi transmite în folosință gratuită imobilul de mai sus.

Instanța de apel a menționat că, în fața organului de poliție, pârâta Boinițchi Lucia a recunoscut că a primit suma de 2500 euro de la soțul reclamantei, iar restul sumei de 7500 euro urmau a fi achitate ulterior. Totuși, fiica ei (Boinițchi Tatiana) a renunțat la ideea de a vindea casa reclamantei, deoarece reclamanta nu și-a executat cu bună-credință plata restantă pentru casă. Declarațiile respective au fost scrise din cuvintele pârâtei de către ofițerul de investigație Victor Colin și semnate de pârâtă.

Colegiul civil al Curții de Apel Nord a notat că, un act juridic încheiat de reprezentant cu depășirea împuternicirii sau în lipsa oricărei împuterniciri nu produce efecte față de persoana în numele și pe seama căreia a fost săvârșit, decât dacă aceasta îl confirmă ulterior. În acest context se pune problema apărării drepturilor și interesele terților de bună-credință, care au contractat în condițiile în care nu cunoșteau faptul că reprezentarea este imperfectă. Codul civil soluționează această problemă prin obligarea persoanei care a încheiat un act juridic în calitate de reprezentant și care nu poate face dovada împuternicirilor sale în acest sens de a executa actul juridic astfel încheiat sau de a repara prejudiciul cauzat terțului contractant (art. 371 alin. (1) Cod civil). Dacă terțul contractant va opta în sensul executării de către reprezentant a actului încheiat, persoana care a încheiat actul în calitate de reprezentant devine parte în act și va executa personal obligațiile ce izvorăsc din acesta.

Instanța de apel a notat faptul că, persoana care a încheiat un act juridic în calitate de reprezentant este ținut personal față de cealaltă parte, în cazul în care nu poate dovedi că a avut împuternicirea de a reprezenta, iar reprezentatul refuză să ratifice actul. În acest caz, celălalt contractant are opțiunea de a cere fie executarea obligației, fie repararea prejudiciului. 3

La caz, dacă cineva încheie un contract ca reprezentant fără să aibă această calitate, iar reprezentatul (cel în numele căruia s-a acționat) nu ratifică actul, atunci cealaltă parte are două opțiuni: să ceară executarea contractului direct de la cel care a acționat ca reprezentant sau să ceară despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

Reieșind din aceste împrejurări, Colegiul civil al Curții de Apel Nord a concluzionat că, banii în sumă de 2500 euro au fost primiți în persoană de către Boinițchi Lucia pentru procurarea ulterioară de către reclamanta a bunului imobil ce aparține fiicei pârâtei. Astfel, deși nu se reține faptul că, Boinițchi Lucia avea împuterniciri de a acționa din numele Tatianei Boinițchi pentru vânzarea bunului imobil care-i aparține, aceasta recunoaște că a primit avansul, bani pentru înstrăinarea bunului litigios. Deci, cel care a transmis banii avea încrederea și considera că suma transmisă este pentru eventuala tranzacție de vânzare-cumpărare a bunului imobil aflat în XXXXXXX XXXXXXXX.

Subsecvent, reieșind din faptul că în cauza dedusă judecății a existat un acord, chiar și verbal, privind achiziția unui imobil, iar pârâta a primit avansul, fapt confirmat de către ultima, instanța de apel a reținut că, în speță s-a încheiat un act juridic, iar luând în considerație că proprietarul imobilului nu mai intenționează să înstrăineze casa de locuit, pârâtul este obligat să returneze suma primită în calitate de avans, or, acesta a acționat în lipsa împuternicirilor.

Prin prisma celor constatate, Colegiul civil al Curții de Apel Nord a răsturnat argumentul instanței de fond precum că, reclamanta nu a făcut dovadă existenței unui raport obligațional în baza căruia ar putea pretinde de la pârâtă plata sumei bănești, or, pârâta a declarat în fața organului de poliție că fiica sa, Tatiana Boinițchi, care este proprietara casei de locuit i-a cerut să se întâlnească cu reclamanta pentru a primi suma în mărime de 2 500 euro ca avans.

Mai mult ca atât, martorul Lidia Tașci, care este mama reclamantei, a confirmat că fiica ei a purtat discuții despre procurarea casei de locuit prin telefon cu Tatiana Boinițchi.

În acest sens, instanța de apel a precizat că, în speță este cert faptul transmiterii de către reclamantă a sumei în mărime de 2 500 euro și recunoașterea de către pârâtă a recepționării sumei respective cu scopul vânzării bunului imobil. Prin urmare, pârâta Lucia Boinițchi este acea persoană care a încheiat un act juridic în calitate de reprezentant, iar în cazul în care nu poate demonstra că a avut împuterniciri, este obligată, la alegerea celeilalte părți, să execute actul juridic sau să repare prejudiciul cauzat dacă reprezentatul refuză să ratifice actul juridic. 4

Cu referire la argumentul invocat în referință de către reprezentantul intimatei, potrivit căruia mijloacele bănești au fost transmise pârâtei de către Ostrovschii Eduard (soțul reclamantei) și nu de către Ostrovschi Doina, iar prin urmare ultima nu poate avea calitatea de reclamant în prezenta cauză, instanța de apel l-a considerat nefondat, deoarece chiar și în situația în care suma de bani a fost transmisă pârâtei de către Ostrovschi Eduard, aceasta era supusă regimului juridic al proprietății comune în devălmășie, căreia, în temeiul art. 567 alin. (2) Cod civil, i se aplică în modul corespunzător dispozițiile cu privire la proprietatea comună pe cote-părți, iar prin urmare, prezenta acțiune în justiție putea fi introdusă de oricare din coproprietarii devălmași. Mai mult ca atât, pârâta/intimată a beneficiat de disponibilitatea de a solicita atragerea lui Ostrovschi Eduard în prezentul proces în calitate de coreclamant, fapt pe care nu l-a realizat.

La 04 august 2025, Boinițchi Lucia a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Nord, prin care s-a solicitat casarea deciziei din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Nord și menținerea hotărârii din 08 mai 2024 a Judecătoriei Ungheni.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțe de fapt și de drept ce vizează fondul litigiului invocate anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel.

În drept, s-au invocat prevederile art. 429-433, 434, 436-437, 445 din Codul de procedură civilă.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

Însă, până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimatul nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referința.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.” 5

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Completul de judecată notează că, în temeiul art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 din același Cod.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată. 6

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanța de apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul formulat de către Boinițchi Lucia conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost supuse controlului de temeinicie și legalitate de către instanța de apel, care a dat acestora o apreciere corespunzătoare.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurentul nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanței ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,