2ra-434/25 — Încasarea datoriei si penalitătii

La 07 aprilie 2022, Robu Diana și Robu-Zaițev Victoria au depus cerere de chemare în judecată împotriva GȚ „Slivinschi Andrei Serghei” cu privire la rezoluțiunea contractului de arendă, radierea înscrierilor din Registrul bunurilor imobile, transmiterea în posesie și folosință a bunurilor, evacuarea din bunurile imobile.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, potrivit contractului de arendă a terenurilor din 01.04.2019, încheiat între Robu Diana și Robu-Zaițev Victoria cu GȚ „Slivinschi Andrei Serghei”, gospodăria agricolă a preluat în posesie și folosință temporară mai multe bunuri imobile și mobile amplasate în raionul Soroca, pe un termen de până la 31.12.2034.

Precizează că, conform pct. 9 din contract, plata de arendă pentru anul 2019 a fost stabilită în cuantum de 350 000 lei, ce urma a fi achitată cel târziu la data de 31.12.2019. Iar, potrivit pct. 10 din contract, plata de arendă pentru anii următori a fost stabilită în cuantum de 500 000 lei anual, sumă ce trebuie achitată nu mai târziu de data de 31 decembrie a fiecărui an.

Evidențiază că, Slivinschi Andrei nu a respectat obligațiile asumate și a admis restanțe la plata de arendă pentru anul 2019 în sumă de 100 000 lei, pentru anul 2020 în sumă de 500 000 lei și pentru anul 2021 în sumă de 450 000 lei, iar în total în sumă de 1 050 000 lei, cu titlu de datorie.

Pe parcursul examinării cauzei, la 06 februarie 2023 Robu Diana și Robu- Zaițev Victoria au depus cerere de concretizare a acțiunii, prin care au solicitat încasarea în mod solidar de la Slivinschi Andrei și Slivinschi Veronica a datoriei la plata de arendă în mărime de 1 490 270 lei și penalităților în mărime de 158 550 lei, iar în total a sumei de 1 648 820 lei.

Totodată, prin încheierea instanței din 21 decembrie 2022, Slivinschi Veronica a fost atrasă în calitate de copârât.

Prin hotărârea din 21 iulie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, s-a admis parțial acțiunea. S-a încasat în mod solidar de la Slivinschi Andrei, Slivinschi Veronica, în beneficiul dnei Robu Diana și Robu-Zaițev Victoria, suma de 1 390 270 (un milion trei sute nouăzeci mii două sute șaptezeci) lei cu titlu de datorie la plata pentru arendă conform contractului de arendă a terenurilor din 01.04.2019, suma de 158 550 (una sută cincizeci și opt mii cinci sute cincizeci) lei cu titlu de penalități, suma de 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat la 1 depunerea cererii de chemare în judecată, suma de 10 000 (zece mii) lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică acordată și suma de 540 (cinci sute patruzeci) lei cu titlu de cheltuieli pentru citarea publică.

La 24 iulie 2023, Slivinschi Andrei a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 21 iulie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, iar la 21 decembrie 2023 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 21 iulie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 24 aprilie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins cererea de apel formulată de Slivinschi Andrei și s-a menținut hotărârea din 21 iulie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat următoarele circumstanțe.

Potrivit contractului de arendă a terenurilor din 01.04.2019, între Robu Diana, Robu-Zaițev Victoria, în calitate de arendatori și GȚ „Slivinschi Andrei Serghei”, în calitate de arendaș, au apărut obligații contractuale obiectul căruia reprezenta preluarea de către arendaș de la arendator în posesie și folosință temporară a bunurilor imobile. Termenul arendei a fost stabilit pentru 15 ani, până la 31 decembrie 2034.

Totodată, conform actului de predare-preluare a terenurilor agricole arendate, arendatorii au transmis în folosință arendașului bunurile imobile: terenuri agricole, terenuri cu modul de folosință neproductiv, transformatoare electrice, casa paznicului, depozitul, linia electrică de înaltă tensiune cu lungimea de 3 000 metri liniari și sistemul de irigare pentru livadă și căpșune (pompă, filtru, furtun).

La 17.11.2022, a fost încheiat acordul adițional la contractul de arendă din 01.04.2019, prin care reprezentantul arendatorilor (Robu Diana și Robu- Zaițev Victoria) – Robu Nicolae și Slivinschi Andrei, unicul fondator al GȚ „Slivinschi Andrei Serghei”, au convenit rezilierea totală a contractului de arendă a terenurilor din 01.04.2019, cu restituirea bunurilor imobile și mobile arendate.

Potrivit pct. 9, 10 din contractul de arendă a terenurilor din 01.04.2019, arendașul achită în contul bancar sau în numerar arendatorului pentru primul an de arendă (2019) suma de 350 000 lei, dintre care câte 5000 lei lunar și 290 000 lei dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2019. Pentru anii de arendă 2020 – 2034 plata de arendă va constitui 500 000 lei dintre care câte 5 000 lei lunar și 440 000 lei nu mai târziu de data de 31 decembrie a anilor 2020-2034.

La 16.01.2020, între GȚ „Slivinschi Andrei Serghei” în calitate de arendator și SRL „Verineia-Agro” în calitate de arendaș (a cărui fondator și administrator este Slivinschi Andrei), a fost încheiat contractul de arendă a terenurilor, prin care arendașul a preluat în subarendă terenurile agricole respective. 2

Potrivit ordinelor de plată nr. 78 din 11.06.2020, nr. 124 din 11.08.2020 și nr. 28 din 11.02.2021, SRL „Verineia-Agro” a achitat reclamantei Robu Diana plata pentru subarendă în sumă totală de 100 000 lei.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului Slivinschi Andrei privind perceperea eronată a clauzei contractuale 9 și 10, or acestea au fost stabilite în moc concis, fiind stabilit expres graficul și modalitatea de efectuare a plăților.

Având în vedere principiul libertății contractuale cu care a fost înzestrat contractul de arendă a terenurilor din 01.04.2019, instanța de apel a reținut că prevederile clauzelor contractuale 9 și 10 au fost expuse într-o formă înțeleasă pentru toate părțile contractului.

Suplimentar s-a evidențiat că, prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Central din 27 decembrie 2022, căsătoria între Slivinschi Veronica și Slivinschi Andrei a fost desfăcută.

Subsecvent, Colegiul civil al Curții de Apel Nord a dedus că instanța de fond just a recunoscut ca fiind proprietate comună în devălmășie a soților Slivinschi Andrei și Slivinschi Veronica creanțele din contractul de arendă a terenurilor din 01.04.2019 în sumă totală de 1 390 270 lei, or contractul menționat a fost încheiat de către Slivinschi Andrei în timpul căsătoriei cu Slivinschi Veronica.

Într-o altă ordine de idei instanța de apel a menționat că, potrivit pct. 9, 10 din contractul de arendă a terenurilor din 01.04.2019, din motiv că Slivinschi Andrei nu și-a onorat obligațiunile contractuale în termenul cuvenit, instanța de fond just a încasat suma de 158 550 lei cu titlu de penalități din contul apelantului.

Cu privire la argumentele apelantului Slivinschi Andrei referitor la procurarea diferitor instrumente și bunuri în vederea îmbunătățirii livezii, plantației de căpșune și imașului, contractarea unor credite în vederea reparării acestora și cheltuielile suportate de ultimul pentru lucrările efectuate asupra bunurilor arendate, instanța de apel a reținut că aceste argumente nu au fost probate prin mijloace veridice.

Colegiul civil al Curții de Apel Nord a reiterat că, la 12 iulie 2023 Slivinschi Andrei a depus o cerere reconvențională privind restituirea sumei îmbunătățirilor bunurilor agricole arendate în baza contractului de arendă din 01.04.2019, iar prin încheierea protocolară instanța de fond a restituit aceasta din motiv că nu se încadrează în prevederile art. 173 alin. (1) CPC.

Astfel, instanța de apel a notat că, Slivinschi Andrei nu a fost (nu este) privat de posibilitatea de a depune o cerere de chemare în judecată în condițiile generale în cazul în care consideră că urmează a-i fi restituită suma îmbunătățirilor aduse bunurilor arendate.

Colegiul civil al Curții de Apel Nord a atras atenția asupra faptului că, inițial acțiunea a fost intentată față de GȚ „Slivinschi Andrei Serghei”. Prin cererea din 01.02.2022, avocatul Rezuș Andrei în interesele dnei Robu Diana și Robu-Zaițev Victoria a micșorat cerințele, formulând pretenții față de 3 persoana fizică Slivinschi Andrei în calitate de fondator și membru al GȚ „Slivinschi Andrei Serghei”, or acesta poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligațiile gospodăriei țărănești cu întregul său patrimoniu, de altfel potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 1353-XIV din 03.11.2000 privind gospodăriile țărănești, membrii gospodăriei țărănești poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligațiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, cu excepția bunurilor care, potrivit codului de procedură civilă, nu fac obiectul urmăririi.

La 04 iulie 2025, Slivinschi Andrei a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 24 aprilie 2025 a Curții de Apel Nord, prin care s-a solicitat casarea integrală a deciziei din 24 aprilie 2025 a Curții de Apel Nord, hotărârii din 21 iulie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele invocate anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel, fiind accentuat în privința inopozabilității obligațiilor de plată către Slivinschi Andrei, ci către SRL „Verineia-Agro”.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

La 25 septembrie 2025, Robu Diana și Robu-Zaițev Victoria au depus în adresa Curții Supreme de Justiție referința, prin care au solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.” 4

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanțele de fond și apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de către Slivinschi Andrei conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața instanței de fond și de apel, care au fost analizate 5 minuțios de către Curtea de Apel Nord, fiind apreciate în modul corespunzător, iar în rezultat respinse.

Totodată, recurentul nu se poate limita la o simplă reiterare a circumstanțelor de fapt și/sau a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Nord și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Completul menționează că, conform art. 1304 alin. (4) din Codul civil, darea în subarendă a terenurilor agricole arendate nu absolvă arendașul de răspunderea față de arendator.

Respectiv, chiar dacă bunurile au fost date în subarendă de GȚ „Slivinschi Andrei Serghei” către SRL „Verineia-Agro”, obligațiile GȚ „Slivinschi Andrei Serghei” față de Robu Diana și Robu-Zaițev Victoria, în special de plată a arendei, au rămas neschimbate.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurentul nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanțelor ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,