3r-54/26 — Contestarea actului administrativ

La data de 29 februarie 2024, Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, prin intermediul avocatului Diana Panov a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație al MAI, solicitând anularea actului administrativ individual defavorabil, respectiv a deciziei nr. 045/24/DAA din 5 ianuarie 2024 și obligarea acordării statutului de refugiat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că Decizia nr. 045/24/DAA din 05 ianuarie 2024 a Inspectoratului General pentru Migrație al MAI, Direcției Azil și Apatridie, i-a fost prezentată în limba română, fără traducător și fără avocat, deși avocatul Panov Diana era prezent în timpul interviului din 31 ianuarie 2024. În motivarea deciziei de respingere a cererii de azil, autoritățile au subliniat că solicitanta nu a cerut azil imediat după sosirea în țară, ci doar la data de 14 august 2023. De asemenea, s-a precizat că a venit în Moldova de bunăvoie, nu forțată, ceea ce nu constituie un temei valid pentru acordarea protecției.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 19 mai 2025, acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, prin intermediul avocatului Diana Panov, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 17 iunie 2025, Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, prin intermediul avocatului Panov Diana a declarat apel (nemotivat) împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19 mai 2025.

La data de 21 decembrie 2025, Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, prin intermediul avocatului Panov Diana, a depus cererea de apel motivată, semnată la aceeași dată. 1

Prin încheierea din 30 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul depus de Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, prin intermediul avocatei Panov Diana, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19 mai 2025, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

La 12 ianuarie 2026, Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, prin intermediul avocatei Panov Diana, a depus recurs, completat ulterior, împotriva încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu restituirea cauzei spre rejudecare în același complet de judecată.

În motivarea recursului reprezentantul apelantei Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, avocata Panov Diana a notat că copia hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 19 mai 2025, a primit-o la 21 decembrie 2025.

În această ordine de idei, Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, reprezentată de avocata Panov Diana, a comunicat că, nu a solicitat repunerea în termen a cererii de apel motivate, deoarece a depus cererea de apel la data de 17 iunie 2025 în termen de 30 de zile din momentul emiterii dispozitivului, iar după ce a primit hotărârea motivată a prezentat argumentele suplimentare.

A indicat reprezentantul apelantei Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, avocata Panov Diana, că adresa de email XXXXX este încărcată și are deficiențe tehnice, din care motive a trecut la justice.md

Ca urmare, în condițiile descrise supra, consideră că în apelul declarat este exprimat clar dezacordul apelantei cu soluția primei instanțe și indicarea poziției procesuale a solicitantei de azil, iar mențiunea privind prezentarea eventualelor argumente suplimentare ulterior nu echivalează cu lipsa motivării apelului în sensul art. 232 alin. (2) din Codul administrativ. Or, simpla mențiune privind intenția de a prezenta argumente suplimentare ulterior nu poate constitui temei pentru declararea apelului inadmisibil, în lipsa unei interdicții legale exprese.

Art. 241 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ prevede următoarele: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi. Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătoreşti, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: b) respinge recursul. Instanţa competentă soluţionează recursul împotriva încheierilor judecătoreşti fără şedinţă de judecată. Dacă consideră necesar, instanţa competentă poate cita participanţii la proces.”

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ prevede că: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).

Art. art. 232 alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 24 din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv şi nu îşi îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate.”

Art. 65 alin. (1) din Codul administrativ prevede că: 3 „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Art. 47 din Codul administrativ statuează că: „Acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntârziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuși acțiuni procedurale. Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin.(1) și alin. (3) lit. d) din Codul administrative prevede că: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Art. 1101 alin. (1) și (5) din Codul administrativ prevede că: „ Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală. Notificarea prin intermediul sistemelor informaționale dedicate sau al altor mijloace electronice de comunicație care permit confirmarea recepționării notificării este echivalentă cu notificarea prin poștă convențională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243, alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Astfel, instanța de recurs efectuând controlul judiciar al încheierii din 30 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru constată că instanța de apel întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, prin intermediul avocatei Panov Diana, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19 mai 2025, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

La acest aspect instanța de recurs menționează, că din conținutul art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, rezultă că apelanta urma să depună apelul motivat în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Or, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 232 alin. (2) din Codul administrativ stipulează că, motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.

Din materialele dosarului rezultă că hotărârea motivată a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 19 mai 2025, a fost expediată participanților în proces prin intermediul poștei electronice, la 10 septembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, inclusiv avocatei Panov Diana (în interesele lui Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle) la adresa –XXXXX (f.d. 194), adresă indicată în mandatul avocațial nr. 2101165 seria MA (f.d. 44) și în comunicările cu instanța (f.d. 5, 176), ca adrese de corespondență. 5

Prin urmare, în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării hotărârii motivate, adică ziua de 11 septembrie 2025, ziua imediat următoare zilei în care hotărârea integrală a fost expediată și a expirat la 10 octombrie 2025.

Actele cauzei atestă cu certitudine că apelanta, Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, prin intermediul avocatei Panov Diana, au prezentat instanței de apel motivarea apelului doar la data de 22 decembrie 2025, fără a solicita în modul stabilit repunerea în termen.

În această ordine de idei, Completul de judecată reține că cererea de apel depusă la 17 iunie 2025 nu întrunește cerințele unui apel motivat, întrucât aceasta nu conține motive de fapt și de drept în susținerea apelului și nici exprimarea unei poziții juridice critice care să ducă la anularea soluției instanței de fond, astfel cum impune legislația procesuală.

Cu referire la argumentul recurentei/apelantei precum că instanța de fond a examinat cauza în lipsa lui Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle şi reprezentatei acesteia, avocata Panov Diana, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că acesta nu este plauzibil şi îl apreciază ca fiind neîntemeiat, or, din materialele cauzei se atestă cu certitudine că atât recurenta/reclamanta cât și reprezentanta acesteia, avocata Panov Diana, au fost citate în mod legal pentru ședințe de judecată, mai mult ca atât avocata Panov Diana a depus şi cereri de amânare a ședințelor de judecată din 05 decembrie 2024 și din 19 mai 2025, ceea ce exclude orice încălcare a dreptului la apărare.

În această ordine de idei, instanța de recurs atrage atenția asupra prevederilor art. 47 alin. (3) Cod administrativ care specifică că, culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale. 6

Reieșind din cele expuse, se constată temeinicia încheierii instanței de apel, deoarece recurenta/apelanta nu a prezentat motivarea apelului în modul stabilit la pct. 17, fapt pentru care survin consecințele prevederilor pct. 16. Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

De asemenea, atunci când persoana interesată, inițiază o cale de atac, în contencios administrativ, obligațiile procedurale sunt angajate în mod automat. În calitatea sa de reclamant, acesta, avea obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

În context, completul amintește că art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Curtea a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este absolut. În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea contestată.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 7 Respinge recursul depus de către Ajoumen Mabou Gladis Cabrelle, prin intermediul avocatei Panov Diana. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8