2ra-131/26 — Încasarea pensiei de întretinere de la copii majori pentru părintii inapti de muncă si compensarea cheltuielilor de judecată

La 25 octombrie 2024, Oliga Coeva și Gheorghii Coev au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Piotr Coev, intervenienți accesorii Maria Coeva, Dmitrii Coev și Agenția Teritorială Asistență Socială Sud cu privire la încasarea pensiei de întreținere de la copii majori pentru părinții inapți de muncă și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au indicat că, sunt în relații de căsătorie din xxxxx. Din căsătorie au trei copii: Maria Coeva (anul nașterii xxxxx), Dmitrii Coev, (a.n.xxxxx), și Piotr Coev (a.n.xxxxx).

S-a menționat că începând cu anul 2001, Oliga Coeva este pensionară, iar din 18 noiembrie 2003 este încadrată în gradul II de dizabilitate. Gheorghii Coev este pensionar din 1 august 2016. Din cei trei copii, doar Maria Coeva și Dmitrii Coev susțin material și moral părinții inapți de muncă, care suferă de boli grave, iar fiul lor major, Piotr Coev nu participă sub nici o formă la întreținerea materială a părinților. Deși soții Oliga Coeva și Gheorghii Coev au donat prin contract lui Piotr Coev casa de locuit cu terenul aferent, terenurile agricole și o persoană juridică care aduce venit, adică practic toată averea comună al reclamanților, pârâtul nu a dat dovadă de gratitudine și nu participă sub nici o formă, la întreținerea și ajutorul necesar părinților, care au dizabilități și sunt în etate. În prezent, reclamanții nu au nici o sursă de existență în afară de pensie și ajutorul material al copiilor Maria Coev și Dmitrii Coev, bunurile lor și afacerea lor agonisită timp de o viață, fiind în proprietatea lui Piotr Coev, motiv din care au depus prezenta acțiune în instanța de judecată.

S-a mai explicat că Oliga Coeva este o persoană cu dizabilități, căreia recent i xxxxx și are nevoie de îngrijire permanentă. Conform extrasului din foaia de observație medicală eliberat de IMSP SCM „Sfântul Arhanghel Mihail” în perioada 12 iulie 2024 – 20 iulie 2024, Oliga Coeva a fost internată cu diagnosticul: xxxxx.

Reclamanții au susținut că costurile de angajare a unui îngrijitor, chiar și necalificat medical, se ridică la cel puțin 5 000 de lei. Conform Hotărârii 1 Guvernului nr. 985 din 6 decembrie 2023 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe țară se stabilește, începând cu 1 ianuarie 2024, salariul minim pe țară în cuantum de 5 000 de lei/lunar pentru un program complet de lucru de 169 de ore (în medie pe lună), ceea ce reprezintă 29,58 lei/oră. Suplimentar la aceste cheltuieli se adaugă costurile pentru achiziționarea medicamentelor specifice bolilor de care suferă Oliga Coeva și alte materiale medicale (seringi, vată, pampersuri etc.).

Astfel, cheltuielile speciale și sistematice pentru îngrijirea medicală se ridică la peste 3 000 de lei/lunar, la care se adaugă și serviciile comunale precum gaz, apă, electricitate, salubritate și altele.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art. 80, 81 din Codul familiei, 166 și 167 din Codul de procedură civilă.

Reclamanții au solicitat încasarea de la Piotr Coev în beneficiul Oligăi Coeva a pensiei de întreținere în mărime de 3 000 de lei/lunar și în beneficiul lui Gheorghii Coev a pensiei de întreținere în mărime de 1 000 de lei/lunar pe toată perioada incapacității de muncă a lor.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este întemeiată, întrucât concluziile acesteia sunt susținute de probele dosarului, iar cuantumul pensiei de întreținere stabilit este rezonabil și proporțional, fiind determinat în raport cu necesitățile reclamanților, veniturile acestora, precum și situația materială și familială a pârâtului, inclusiv faptul că acesta are la întreținere trei copii și un venit modest.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că obligația de întreținere revine tuturor copiilor majori în mod egal, iar stabilirea cuantumului pensiei doar în sarcina unuia dintre copii nu poate acoperi întreaga necesitate a părinților, aceștia având posibilitatea de a solicita contribuția și celorlalți copii.

În ceea ce privește majorarea pensiei de întreținere, instanța inferioară a constatat că apelanții nu au prezentat probe concludente care să justifice necesitatea acordării unui cuantum mai mare decât cel stabilit de prima instanță, nefiind întrunită obligația de probare prevăzută de art. 118 din Codul de procedură civilă.

Totodată, instanța de apel a reținut că eventualele cheltuieli suplimentare generate de starea de sănătate a reclamantei nu pot fi incluse în pensia de întreținere, acestea urmând a fi solicitate distinct, în condițiile art. 81 din Codul familiei, în baza unor dovezi privind suportarea efectivă a acestor cheltuieli.

Instanța de apel a mai constatat că soluția primei instanțe privind cheltuielile de judecată este legală și întemeiată, acestea fiind stabilite proporțional cu partea admisă din acțiune și în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurenții/reprezentantul au indicat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material și procedural și au stabilit greșit circumstanțele de fapt, apreciind în mod neîntemeiat probele administrate, ceea ce a condus la stabilirea unui cuantum insuficient al pensiei de întreținere.

Recurenții au menționat că sunt părinți inapți de muncă, în vârstă înaintată, cu venituri modeste din pensii, iar starea de sănătate a recurentei Oliga Coeva este gravă, aceasta fiind persoană cu dizabilitate de gradul II, xxxxx, care necesită tratament permanent, medicamente costisitoare și îngrijire continuă. 3

Totodată, recurenții au susținut că necesitățile lor reale de întreținere sunt mult mai mari decât cele reținute de instanța de fond, inclusiv cheltuieli pentru îngrijitor, tratamente și medicamente, iar cuantumul stabilit de instanță nu acoperă minimul necesar de trai și nu reflectă situația lor reală. În acest sens, au invocat că instanța nu a ținut cont în mod corespunzător de probele medicale și de circumstanțele excepționale ale stării de sănătate, precum și de necesitatea suportării unor cheltuieli suplimentare permanente, apreciind eronat că acestea nu pot fi incluse în pensia de întreținere.

La fel, recurenții au specificat că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile Codului familiei privind obligația copiilor majori de a-și întreține părinții inapți de muncă, precum și criteriile de stabilire a cuantumului pensiei de întreținere, fără a acorda prioritate necesităților reale ale creditorilor întreținerii.

S-a mai invocat că veniturile pârâtului nu au fost analizate în mod complet și că instanța de apel nu a apreciat corect posibilitățile materiale ale acestuia, precum și faptul că obligația de întreținere trebuie realizată efectiv și suficient pentru asigurarea unui trai decent părinților

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.” 4

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, iar, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are 5 un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată notează că motivele invocate în cererea de recurs nu sunt de natură să infirme concluziile instanței de apel, acestea reprezentând, în esență, o reiterare a susținerilor examinate anterior și o interpretare diferită a probelor administrate. Or, instanța de apel a reținut corect că obligația de întreținere revine tuturor copiilor majori în mod egal, iar stabilirea cuantumului pensiei doar în sarcina unui singur copil trebuie raportată la această împrejurare, astfel încât suma stabilită să fie rezonabilă și proporțională.

În lipsa unor erori de drept sau a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia atacată este legală și întemeiată.

În această ordine de idei, se reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Oliga Coeva și Gheorghii Coev, reprezentați de avocatul Maxim Todorov, împotriva deciziei din 30 octombrie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc 6 Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7