2ra-664/24 — Încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori, scutire de la rata pensiei și plata pensiei de întreținere

La 13 martie 2023, Evgheni Utchin, reprezentat de avocata Svetlana Cotea, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liudmilei Cassir, privind încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori, scutirea de la restanța și plata pensiei de întreținere a copiilor minori.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că părțile au concubinat o perioadă de timp. La *****, s-au născut copii minori ***** și *****. După separarea părților, pârâta s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea pensiei alimentare pentru întreținerea copiilor minori.

Prin hotărârea din 09 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a dispus încasarea de la Evgheni Utchin în beneficiul Liudmilei Cassir pensia de întreținere a copiii minori ***** și *****, în mărime de 1000 de lei lunar pentru fiecare copil, începând cu data depunerii acțiunii 09 februarie 2021 până la majoratul copiilor sau schimbării stării materiale a părților.

După pronunțarea hotărârii, s-au înțeles reciproc că reclamantul în calitate de debitor va achita Liudmilei Cassir pensia de întreținere, fără a apela la executorul judecătoresc. Din motiv că pârâta a plecat peste hotarele țării împreună cu copiii, reclamantul îi expedia pensia de întreținere ce o datora prin intermediul poștei.

În vara anului 2021, pârâta a revenit în țară, iar fii minori nu au mai dorit să locuiască cu mama lor, abandonând-o și trecând cu traiul la tatăl lor la data de 27 iunie 2021, care le poartă de grijă și depune tot efortul să ofere condiții bune de trai acestora și din momentul trecerii copiilor cu el, acesta nu a mai achitat pârâtei pensia de întreținere.

A invocat că, nu este de acord cu hotărârea din 09 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, din motiv că copiii la moment locuiesc cu dânsul și consideră că poate fi scutit de la plata pensiei de întreținere, cât și de la restanța acumulată. Pârâta, fiind mama copiilor, este obligată și ea, în egală măsură, să contribuie la creșterea, educarea acestora, dar și la prestarea întreținerii copiilor minori lor comuni, inclusiv prin sprijin material de care au nevoie.

Reclamantul a solicitat încasarea pensiei de întreținere de la Liudmila Cassir în beneficiul lui Evgheni Utchin pentru întreținerea copiilor minori ***** și *****, în mărime de 1 500 lei lunar până la majoratul copiilor, scutirea lui Evgheni Utchin de la restanța și plata pensiei de întreținere a 1 copiilor minori, stabilită prin hotărârea din 09 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, începând cu data de 27 iunie 2021 și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată de la pârâtă.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, apelantul Evgheni Utchin și Liudmila Cassir au concubinat o perioadă de timp. Din relația lor s-au născut doi copii: *****, născut la ***** și *****, născut la 2 *****, ce rezultă din copia certificatelor de naștere al acestora, anexate la materialele dosarului civil (f.d. 6).

Prin hotărârea din 09 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s- a dispus încasarea de la Evgheni Utchin în beneficiul Liudmilei Cassir pensia pentru întreținerea copiilor minori ***** și *****, în mărime de câte 1000 de lei lunar pentru fiecare copil, începând cu data depunerii acțiunii la 09 februarie 2021 până la majoratul copiilor sau schimbării stării materiale a părților (f.d. 8).

Instanța de apel a menționat că, în conformitate cu art. 3 § 1 și 2 din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York la 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare al copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate. Statele părți se angajează să asigure copilului protecția și îngrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ținând cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, și vor lua în acest scop, toate măsurile legislative și administrative corespunzătoare.”

Conform art. 58 alin. (1) din Codul familiei, părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sânt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.”

În temeiul art. 74 din Codul familiei, părinții sânt obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material. Modul de plată a pensiei de întreținere se determină în baza unui contract încheiat între părinți sau între părinți și copilul major inapt de muncă. Dacă lipsește un atare contract și părinții nu participă la întreținerea copiilor, pensia de întreținere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a tutorelui copilului sau a autorității tutelare teritoriale.”

Art. 76 alin. (1) și (2) din Codul familiei stipulează că, în cazurile când părintele care datorează întreținere copilului său are un salariu și/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori nu are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte cazuri când, din anumite motive, încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri conform art.75. Cuantumul sumei bănești fixe încasate în conformitate cu alin.(1) se determină de instanța judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a părților, de alte circumstanțe importante și păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului.” 3

Raportând materialele cauzei la cadrul legal invocat, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a stabilit că pensia de întreținere a copiilor minori –***** și *****, urmează să fie achitată în sumă bănească fixă, începând cu data depunerii prezentei acțiuni și anume de la 13 martie 2023.

În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere pentru copii minori – ***** și *****, în mărime de 1 500 de lei lunar pentru fiecare copil, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a ajuns la concluzia că această mărime corespunde intereselor superioare al copilului.

Totodată, instanța de apel a notat că reclamantul/apelantul a formulat pretenții în ceea ce privește scutirea de la plata restanței la plata pensiei de întreținere și scutirea de plata pensiei de întreținere a copiilor minori, invocând drept motiv schimbarea stării familiale a părților.

Cu referire la această pretenție, instanța de apel a reținut că instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia că, nu poate fi admisă pretenția lui Evgheni Utchin cu privire la scutirea de la restanța pensiei de întreținere.

În corespundere cu art. 104 din Codul familiei, (1) Pensia de întreținere se încasează pentru perioada anterioară în baza contractului privind plata pensiei de întreținere sau a titlului executoriu, în limitele a cel mult 3 ani din momentul prezentării contractului sau a titlului executoriu respectiv. (2) Dacă pensia de întreținere nu s-a încasat din culpa debitorului întreținerii, restanța ei se reține, prin derogare de la prevederile alin.(1), pentru toată perioada anterioară. (3) Suma restanței se determină pornindu-se de la cuantumul pensiei de întreținere stabilit de instanța judecătorească sau de contractul corespunzător. (4) Suma restanței la pensia de întreținere pentru copiii minori se determină pornindu-se de la salariul și/sau alte venituri ale debitorului. (5) Dacă debitorul nu a lucrat în perioada în care s-a format restanța sau nu a prezentat actele ce confirmă salariul și/sau alte venituri ale sale, cuantumul restanței la pensia de întreținere se determină de către executorul judecătoresc, pornindu-se de la salariul mediu pe țară la data determinării restanței. Dacă părțile nu sânt de acord cu suma restanței calculate sau situația financiar- materială a debitorului nu permite achitarea în conformitate cu alin.(1), ele sânt în drept să se adreseze cu o cerere în judecată pentru a se stabili suma concretă a restanței. (6) Suma restanței la pensia de întreținere poate fi contestată în modul stabilit de legislație.

Iar, conform art. 114 din Codul de executare, (1) Modul de încasare a pensiei de întreținere și a restanțelor la pensie este reglementat de Codul familiei. (2) Dacă creditorul a retras documentul executoriu și procedura a fost încheiată, la prezentarea ulterioară a documentului executoriu spre executare pensia de întreținere se încasează de la data prezentării documentului executoriu, iar cuantumul restanței se stabilește de către instanța de judecată, la cererea creditorului, în modul stabilit de Codul familiei. (3) În cazul în care documentul executoriu este în proces de executare, iar pensia de întreținere nu a fost reținută, cuantumul restanței se determină de către executorul judecătoresc pentru toată perioada anterioară printr-o încheiere motivată. (4) 4 Dacă debitorul nu a lucrat sau nu a beneficiat de prestații sociale în perioada în care s-a format restanța sau 8 nu a prezentat acte ce confirmă salariul și/sau alte venituri ale sale, cuantumul restanței la pensia de întreținere se determină de către executorul judecătoresc, pornindu-se de la salariul mediu pe țară existent la momentul determinării restanței.”.

Conform art. 105 alin. (1) și (2) Codul familie, în baza contractului privind plata pensiei de întreținere, debitorul întreținerii poate fi scutit de plata restanței la pensie de întreținere sau această restanță poate fi micșorată, cu excepția cazurilor când pensia se plătește copiilor minori. Dacă starea materială și familială a debitorului întreținerii face imposibilă lichidarea restanței la pensia de întreținere, instanța judecătorească, la cererea acestuia, în baza unor motive temeinice, este în drept să-l elibereze de plata restanței respective sau s- o micșoreze.

La caz, instanța de apel nu a reținut careva circumstanțe care ar duce la scutirea de la plata restanței pensiei de întreținere. Mai mult ca atât, în cadrul examinării cauzei nu au fost prezentate careva probe care ar indica care este cuantumul restanței la plata pensiei de întreținere a copiilor minori și că acesta este în imposibilitate să achite cuantumul în cauză. De asemenea, de către reclamant/apelant nu a fost prezentate probe care să indice care este venitul acestuia și starea sa materială.

Referitor la argumentul apelantului precum că, din data de 27 iunie 2021 se ocupă atât de educarea, întreținerea copiilor minori, cât și de grijile de zi cu zi, în acest sens fiind prezentat instanței certificatul din partea instituției de învățământ din care rezultă cert acest fapt, instanța de apel a reținut că acest argument nu poate servi drept temei de scutire a reclamantului de la plata restanței pensiei de întreținere a copiilor minori. Or, reclamantul nu a prezentat careva probe și argumente plauzibile care au dus la imposibilitatea adresării acestuia în instanța de judecată în situația în care copiii se aflau la întreținerea și educarea sa din 21 iunie 2021, ci a acceptat situația în cauză și s-a adresat cu cererea doar în anul 2023. Or, conform art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”

Având în vedere circumstanțele în cauză, instanța de apel a stabilit ca fiind întemeiată și concluzia instanței de fond privind respingerea pretenției reclamantului Evgheni Utchin de scutire de la plata restanței pensiei de întreținere a copiilor minori.

Însă, instanța de apel a constatat că instanța de fond pripit a ajuns la concluzia de a respinge pretenția formulată de apelant/reclamant de scutire de la plata pensiei de întreținere a copiilor minori stabilită prin hotărârea din 09 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central. Or având în vedere că au fost admise pretențiile reclamantului Evgheni Utchin cu privire la încasarea de la Liudmila Cassir a pensiei de întreținere a copiilor minori, în legătură cu faptul că copii se află la întreținerea tatălui, instanța de fond urma să elibereze 5 reclamantul de la plata în continuare a pensiei de întreținere a copiilor minori stabilită prin hotărârea din 09 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Instanța de apel a reținut că Evgheni Utchin urmează a fi eliberat de la plata pensiei de întreținere a copiilor minori stabilită prin hotărârea din 09 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, începând cu data de 13 martie 2023, dată la care ultimul s-a adresat în instanța de judecată. Or, nu pot rămâne în executare două hotărâri contradictorii, copiii minori fiind în prezent la întreținerea reclamantului.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a stabilit că părțile nu au formulat careva pretenții în acest sens. Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate concluziile instanței de fond privitor la încasarea, în temeiul art. 94 din Codul de procedură civilă, de la Liudmila Cassir în beneficiul statului taxa de stat de la plata căreia a fost scutit reclamantul la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 1080 de lei.

A susținut că, atât în instanța de fond, cât și în cea de apel a prezentat caracteristica eliberată de administrația Liceului teoretic „*****” din mun. Cahul, potrivit căruia copii locuiesc cu dânsul și că el a suportat toate cheltuielile de întreținere materială a copiilor, tratamentul unui copil, supraveghează reușita copiilor la învățătură și frecventează adunările de părinți. Prin urmare, instanțele de judecată au concluzionat neîntemeiat că nu poate fi scutit de la restanța plății pensiei de întreținere din data de 21 iunie 2021.

La 28 iunie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia cererii de recurs depusă de Evgheni Utchin, reprezentat de avocata Svetlana Cotea, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea 6 respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimata nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.” 7

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Evgheni Utchin, reprezentat de avocata Svetlana Cotea, la 29 mai 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe 8 aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Evgheni Utchin, reprezentat de avocata Svetlana Cotea, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale 9 procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Evgheni Utchin, reprezentat de avocata Svetlana Cotea, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Evgheni Utchin, reprezentat de avocata Svetlana Cotea, împotriva deciziei din 01 februarie 2024 a Curții de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Oxana Parfeni 10