2rc-12/26 — Constatarea ineficientei actelor si repunerea părtilor în pozitia initială

La 04 aprilie 2025, SRL „AEROFOOD” a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „VICTORIABANK” SA cu privire la constatarea ineficienței actelor și repunerea părților în poziția inițială.

Prin încheierea din 14 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea s-a acceptat spre examinare.

La 19 ianuarie 2026, SRL „AEROFOOD” a depus cerere de strămutare a cauzei la o altă instanță egală în grad, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 05 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea depusă de avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele SRL „AEROFOOD” cu privire la strămutarea cauzei civile, la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „AEROFOOD” împotriva BC „VICTORIABANK” SA cu privire la constatarea ineficienței actelor și repunerea părților în poziția inițială, de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, la o altă instanță de același nivel, iar cauza civilă nominalizată s-a remis pentru examinare la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Totodată, în dispozitivul încheierii din 05 februarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost expres indicat faptul că, încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

La 24 februarie 2026, administratorul SRL „AEROFOOD”, Cerneț Veaceslav a declarat recurs împotriva încheierii din 05 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea încheierii instanței de apel cu restituirea dosarului Curții de Apel Centru pentru examinarea în fond a cererii de strămutare.

Art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă: f) există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces; (4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac. Încheierea instanței ierarhic superioare este emisă în cel mult 5 zile lucrătoare, în baza copiilor de pe actele relevante transmise în formă electronică.”

Art. 56 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Participanții la proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces. (3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) – (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. (2) În caz de folosire cu rea-credință a drepturilor procedurale, instanța de judecată, la cererea părții interesate, obligă partea vinovată să repare prejudiciul cauzat. (3) Participanții la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sancționează de către instanța de judecată cu amendă în mărime de pînă la 50 de unități convenționale.”

Art. 161 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Amenzile judiciare se aplică de către instanța judecătorească, în cazurile și în proporțiile stabilite de prezentul cod, persoanelor care au săvîrșit încălcări procedurale. O dată cu aplicarea sancțiunii, se va constata încălcarea. Nu pot fi amendați minorii care, la data săvîrșirii încălcării procedurale, nu au împliniți 16 ani. (2) Amenda se stabilește în unități convenționale. O unitate convențională este egală cu 50 de lei.”

Art. 203 alin. (2) din Codul de procedură civilă: 2 „(2) Dacă constată că participantul la proces sau reprezentantul lui formulează alte cereri sau demersuri decît cele prevăzute la art.185 alin.(3) ori adresează repetat cereri sau demersuri cu rea-credință, ori acestea sînt vădit neîntemeiate sau sînt formulate cu scopul tergiversării examinării cauzei, instanța aplică acestuia o amendă de pînă la 50 de unități convenționale.”

Art. 424 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curțile de apel. (3) Încheierile Curții Supreme de Justiție nu se supun niciunei căi de atac.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 4261 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: e) încheierea nu poate fi atacată cu recurs, potrivit legii. (2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, administratorul SRL „AEROFOOD”, Cerneț Veaceslav contestă cu recurs încheierea din 05 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care s-a respins cererea depusă de avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele SRL „AEROFOOD” cu privire la strămutarea cauzei.

Totodată, Completul de judecată notează că, în dispozitivul încheierii din 05 februarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost expres indicat faptul că, încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

În conjunctura circumstanțelor descrise și având în vedere faptul că, art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă expres prevede că, încheierea instanței ierarhic superioare în cazurile de strămutare a cauzei prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) și g), nu se supune niciunei căi de atac, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că legislația națională pertinentă nu prevede o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a 3 respins cererea privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad, fapt ce condiționează ne susceptibilitatea atacării în ordine de recurs a unei astfel de încheieri.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul declarat de către administratorul SRL „AEROFOOD”, Cerneț Veaceslav împotriva încheierii din 05 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, a fost depus împotriva unui act de dispoziție al Curții de Apel Centru, care nu se supune niciunei căi de atac, fapt ce impune restituirea acestuia.

În consecință, recursul urmează a fi restituit în temeiul art. 4261 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Totodată, instanța de recurs nu poate să se expună asupra temeiniciei încheierii contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs, deoarece recursul a fost declarat împotriva încheierii, care în condițiile legii nu se supune recursului.

Într-o altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în conformitate cu art. 56 alin. (2) – (3) și art. 61 alin. (1) – (3) din Codul procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procesuale, iar exercitarea abuzivă a acestora atrage aplicarea sancțiunilor procedurale. Legiuitorul a prevăzut expres că sancțiunile pot consta inclusiv în aplicarea unei amenzi judiciare, menite să prevină și să descurajeze conduita abuzivă a participantului la proces sau a reprezentantului său.

În temeiul prevederilor procedurale menționate supra, instanța are competența să aplice amendă atunci când constată că reprezentantul participantului la proces adresează repetat cereri cu rea-credință, ori acestea sânt vădit neîntemeiate sau sânt formulate cu scopul tergiversării examinării cauzei.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, administratorul SRL „AEROFOOD”, Cerneț Veaceslav a declarat recurs împotriva unei încheieri care, în mod evident și expres, prin prisma art. 43 alin. (4) și art. 4261 din Codul procedură civilă, nu poate fi atacată pe această cale.

Completul de judecată reține că, recurentul cu certitudine cunoștea despre faptul că, încheierea din 05 februarie 2026 a Curții de Apel Centru nu se spune niciunei căi de atac, or a invocat expres prevederile art. 43 alin. (4) din Codul procedură civilă în cerere de strămutare.

Prin urmare, administratorul SRL „AEROFOOD”, Cerneț Veaceslav avea obligația să cunoască regimul juridic al acestor acte și să se abțină de la folosirea unor căi de atac vădit necorespunzătoare.

Or, o asemenea conduită contravine obligației de bună-credință prevăzute de art. 56 din Codul de procedură civilă. 4

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, deși administratorul SRL „AEROFOOD”, Cerneț Veaceslav cu certitudine cunoaște despre faptul că încheierea Curții de Apel prin care s-a respins cererea de strămutare nu poate fi atacată cu recurs, potrivit legii, acesta a depus cerere de recurs, cu rea-credință.

Prin depunerea cererii de recurs respective, administratorul SRL „AEROFOOD”, Cerneț Veaceslav a generat în mod artificial o procedură inutilă, care a determinat mobilizarea resurselor instanțelor de judecată, ceea ce constituie un exemplu tipic de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, la caz se impune aplicarea unei amenzi judiciare administratorului SRL „AEROFOOD”, Cerneț Veaceslav, ca măsură proporțională și necesară pentru restabilirea disciplinei procesuale, prevenirea unor conduite similare pe viitor și protejarea principiului bunei administrări a justiției.

În conformitate cu art. 43 alin. (4), art. 269-270, art. 424 alin. (2), art. 4261 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din Codul de procedură civilă,