2rac-90/24 — Recuperarea prejudiciului material

La 14 octombrie 2020, SRL „Ecobricheta” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Silva Sud Cahul”, Consiliului orășenesc Taraclia și Primăriei orașului Taraclia, solicitând încasarea prejudiciului material în sumă de 438 235,36 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 12 iunie 2015, în baza licitației din 09 iunie 2015, a încheiat cu Consiliul orășenesc Taraclia contractul de arendă nr. 015/2015, dobândind în locațiune un teren agricol extravilan cu suprafața de xxxxx), pe un termen de 30 de ani. Ulterior, reclamantul a efectuat lucrări de pregătire a terenului și a plantat salcie energetică, suportând investiții semnificative.

În aprilie 2019, reclamantul a fost notificat de ÎS „Silva Sud Cahul” despre necesitatea rezilierii contractului și eliberării terenului, invocând apartenența acestuia la fondul forestier de stat. Această informație a fost confirmată de Primăria Taraclia. Ulterior, reclamantul a aflat despre adoptarea Deciziei Consiliului orășenesc Taraclia nr. 03/25 din 15 aprilie 2019, prin care terenul a fost transmis în folosința ÎS „Silva Sud Cahul”, fără a fi informat despre acest act.

Reclamantul a contestat decizia respectivă pe cale prealabilă și judiciară, iar ulterior s-a constatat că aceasta a fost abrogată prin Decizia nr. 04/33 din 03 iulie 2019, fiind recunoscut caracterul ilegal al acesteia. Ca urmare a acțiunilor pârâților, reclamantul a încetat exploatarea terenului, iar plantațiile au fost compromise, suferind un prejudiciu material în cuantum de 438 235,36 lei, reprezentând investițiile efectuate.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat. Totodată, anterior sesizării instanței, a fost formulată o reclamație prealabilă, care a fost respinsă de Consiliul orășenesc Taraclia, iar ÎS „Silva Sud Cahul” nu a prezentat răspuns. 1

Prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 10 septembrie 2021, a fost atrasă Întreprinderea silvico-cinegetică Taraclia în calitate de intervenient accesoriu în cauza civilă.

La 24 februarie 2023, SRL „Ecobricheta” a declarat apel împotriva aceleiași hotărâri, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii în partea respingerii pretențiilor și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 23 martie 2023, nu s-a dat curs apelurilor declarate, instanța dispunând înlăturarea neajunsurilor, respectiv depunerea apelurilor motivate, iar în privința SRL „Ecobricheta” și prezentarea dovezii achitării taxei de stat în sumă de 5 352,69 lei, în termen de 20 de zile.

La 18 aprilie 2023, SRL „Ecobricheta” a depus apel motivat, solicitând casarea parțială a hotărârii și admiterea acțiunii în partea respinsă, invocând aprecierea eronată a probelor și lipsa informării privind abrogarea deciziei Consiliului orășenesc Taraclia din 03 iulie 2019; ulterior, reclamantul a renunțat la apel, renunțul fiind admis.

La 19 aprilie 2023, Consiliul orășenesc Taraclia a depus apel motivat, solicitând casarea hotărârii și respingerea integrală a acțiunii, invocând inexistența unei fapte ilicite, lipsa prejudiciului și a raportului de cauzalitate, precum și aplicarea eronată a normelor de drept material de către prima instanță.

Prin încheierea Curții de Apel din 08 februarie 2024, s-a admis retragerea apelului formulat de SRL „Ecobricheta”, dispunându-se încetarea procesului de apel în această parte, cauza fiind examinată în continuare doar în privința apelului declarat de Consiliul orășenesc Taraclia. 2

Instanța de apel a reținut că SRL „Ecobricheta” a solicitat repararea prejudiciului material în sumă de 438 235,36 lei, invocând investițiile efectuate în baza contractului de arendă nr. 015/2015 din 12 iunie 2015, însă a apreciat că prima instanță a reținut în mod eronat existența răspunderii Consiliului orășenesc Taraclia. S-a constatat că dreptul de arendă al reclamantului nu a fost afectat, contractul nefiind reziliat și continuând să producă efecte, iar prin decizia nr. 03/25 din 15 aprilie 2019 s-a menținut expres dreptul de arendă al SRL „Ecobricheta”, această decizie fiind ulterior abrogată prin decizia nr. 04/33 din 03 iulie 2019.

Instanța de apel a mai reținut că reclamantul a încetat din proprie inițiativă exploatarea și investițiile pe teren, ca urmare a avertizărilor emise de ÎS „Silva Sud Cahul”, prin care i s-a solicitat rezilierea contractului de arendă și eliberarea terenului, motivat de pretinsa apartenență a acestuia la fondul forestier de stat. Cu toate acestea, instanța a constatat că aceste avertizări nu aveau caracter obligatoriu și nu produceau efecte juridice asupra contractului de arendă încheiat între SRL „Ecobricheta” și Consiliul orășenesc Taraclia, nefiind însoțite de acte administrative sau judiciare prin care să se dispună rezilierea contractului ori evacuarea reclamantului. În aceste condiții, nu s-a reținut existența unor acțiuni din partea Consiliului orășenesc Taraclia sau a Primăriei orașului Taraclia de natură să împiedice ori să interzică exercitarea dreptului de folosință asupra terenului arendat, astfel încât decizia reclamantului de a înceta activitatea a fost apreciată ca fiind una unilaterală.

Totodată, s-a constatat că o parte semnificativă a cheltuielilor pretinse nu a fost dovedită în mod corespunzător, în special cele aferente butașilor de salcie energetică, care au fost obținuți cu titlu gratuit, precum și cheltuielile privind utilizarea îngrășămintelor și efectuarea lucrărilor agricole, în lipsa unor acte justificative concludente.

Instanța a reținut că nu a fost demonstrată existența raportului de cauzalitate între pretinsele acțiuni ale pârâților și prejudiciul invocat, astfel cum impun prevederile art. 118 Cod de procedură civilă, reclamantul neprobând că uscarea plantațiilor sau pierderile invocate au fost consecința directă a conduitei autorităților publice. 3

Instanța de apel a concluzionat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale, în sensul art. 1296 și art. 2006 Cod civil, lipsind fapta ilicită, prejudiciul cert și raportul de cauzalitate, motiv pentru care soluția de admitere parțială a acțiunii a fost apreciată ca neîntemeiat.

În motivare, recurentul a invocat caracterul arbitrar al deciziei, susținând că aceasta se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă. A susținut că încetarea investițiilor nu a fost determinată exclusiv de avertizările ÎS „Silva Sud Cahul”, ci de ansamblul acțiunilor autorităților publice, inclusiv emiterea deciziei Consiliului orășenesc Taraclia nr. 03/25 din 15 aprilie 2019 privind transmiterea terenului către un terț, necomunicarea acesteia, respingerea cererii prealabile și necesitatea inițierii unui litigiu pentru anularea actului. Recurentul a susținut că aceste acțiuni au constituit impedimente reale în exercitarea dreptului de arendă și au determinat prejudiciul suferit, criticând totodată ignorarea probelor administrate, aplicarea eronată a art. 1296 și art. 2006 Cod civil și concluzia privind lipsa raportului de cauzalitate.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”. 4

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată, neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursul declarat de SRL „Ecobricheta”, Completul de judecată constată că acestea nu se circumscriu cerințelor art. 432 Cod de procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre contestarea modului de apreciere a probelor și a concluziilor de fapt reținute de instanța de apel.

Susținerile recurentului privind caracterul arbitrar al deciziei și pretinsa aplicare eronată a art. 1296 și art. 2006 Cod civil nu au fost însoțite de argumente juridice pertinente care să demonstreze o interpretare sau aplicare greșită a normelor de drept material, instanța de apel motivând în mod corespunzător inexistența condițiilor răspunderii delictuale, în special lipsa faptei ilicite și a raportului de cauzalitate.

Contrar afirmațiilor recurentului, instanța de apel a examinat în mod complet circumstanțele cauzei, inclusiv efectele deciziilor Consiliului orășenesc Taraclia, avertizările emise de ÎS „Silva Sud Cahul” și comportamentul 5 reclamantului, reținând în mod justificat că încetarea investițiilor a fost rezultatul unei opțiuni unilaterale, nefiind probată o ingerință efectivă a autorităților publice în exercitarea dreptului de arendă.

Recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respins ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ecobricheta”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6