2ra-374/25 — Încasarea datoriei

La 13 iunie 2022, Grigore Muntean a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale Gospodăria Comunal Locativă Cahul, solicitând anularea datoriei pretinse, încasarea prejudiciului moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată suportate în cadrul prezentului proces.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat că este un consumator de bună-credință, achitând regulat și în termen serviciile prestate calitativ de Î.M. „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul”, inclusiv, în repetate rânduri, în avans.

Reclamantul a menționat că, la 11 aprilie 2022, a depus o cerere către administrația Î.M. „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul”, solicitând prezentarea dovezilor și probelor care ar confirma legalitatea datoriei calculate în sumă de 1.549,20 lei, indicată în avizul de plată pentru luna mai 2022. Acesta a explicat că, pentru perioada 01 octombrie 2017 – 01 septembrie 2020, a achitat integral datoria stabilită conform Deciziei Curții de Apel Cahul din 18 august 2021, fapt confirmat prin bonul de plată din 29 decembrie 2021.

Referitor la perioada ulterioară datei de 01 septembrie 2020, reclamantul a menționat că anexa la Decizia Consiliului orășenesc Cahul nr. 1/29(15/29)-XXV din 23 februarie 2017 a fost anulată prin Decizia Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2018, în partea ce ține de stabilirea tarifului pentru deservirea spațiului locativ și a sistemelor de apeduct și canalizare, prevăzute la punctele 1–6, precum și a tarifului lunar de 1,20 lei/m², acesta fiind considerat contrar legii. Potrivit reclamantului, tariful respectiv a fost anulat deoarece nu erau indicate serviciile prestate în baza cărora a fost stabilit, iar serviciile incluse în anexa nr. 1 generau incertitudine pentru consumatorii serviciilor comunale.

Totodată, reclamantul a menționat că achită doar serviciul de evacuare a deșeurilor menajere („gunoi”), și nu serviciile incluse generic cu titlul de „servicii comunale”, întrucât acestea nu sunt confirmate legal de către Î.M. „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul”. În acest sens, pentru perioada ulterioară datei de 01 1 septembrie 2020, acesta a achitat pentru serviciul de evacuare a deșeurilor suma totală de 1.287 lei, după cum urmează: 220 lei la 04 ianuarie 2021, 539 lei la 06 ianuarie 2021, 220 lei la 04 martie 2021 și 308 lei la 28 decembrie 2021.

Potrivit calculelor reclamantului, pentru serviciul de evacuare a deșeurilor, în cuantum de 44 lei lunar, aferent perioadei 01 septembrie 2020 – 31 mai 2022 (21 luni), urma să achite suma totală de 924 lei, însă a achitat în fapt suma de 1.287 lei, respectiv cu 363 lei în avans. Acesta a mai indicat că serviciul respectiv era achitat până în luna ianuarie 2023, motiv pentru care consideră nejustificată datoria de 1.549,20 lei calculată de Î.M. „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul”.

Astfel, reclamantul a solicitat obligarea Î.M. „Gospodăria Comunal- Locativă Cahul” la anularea datoriei pretinse în sumă de 1.549,20 lei, indicată în avizul de plată pentru luna mai 2022, precum și încasarea cheltuielilor de judecată și a prejudiciului moral cauzat de pârât, în cuantum de 50 unități convenționale.

La 24 august 2022, Î.M. Gospodăria Comunal-Locativă Cahul a depus cerere reconvențională împotriva lui Grigore Muntean, solicitând încasarea datoriei în sumă de 1.655,12 lei pentru serviciile de gospodărie comunală și evacuarea deșeurilor menajere, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a indicat că Grigore Muntean este proprietarul apartamentului nr. 26 din blocul locativ nr. 12 de pe str. Sanatoriului din mun. Cahul, imobil aflat în gestiunea Î.M. „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul”, căruia îi sunt prestate servicii de deservire tehnico-sanitară și evacuare a deșeurilor menajere. Beneficiarii acestor servicii sunt obligați să achite contravaloarea lor, conform prevederilor Legii privind serviciile publice de gospodărie comunală și Legii cu privire la locuințe.

A menționat că plata lunară pentru apartamentul pârâtului constituie 105,92 lei, calculată în funcție de suprafața locuinței și tariful pentru evacuarea deșeurilor menajere. Totodată, aceasta a susținut că Grigore Muntean a refuzat să achite serviciile de deservire tehnico-sanitară pentru o perioadă îndelungată, acumulând o datorie de 1.655,12 lei, deși serviciile respective au fost prestate lunar, fără ca din partea acestuia să fie formulate pretenții privind calitatea lucrărilor executate.

Întrucât soluționarea amiabilă a litigiului a eșuat, a solicitat încasarea datoriei, invocând că obligația de plată subzistă chiar și în lipsa unui contract încheiat între părți, în cazul prestării serviciilor publice de gospodărie comunală.

La 30 noiembrie 2022, reclamantul Grigore Muntean a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând anularea din evidența contabilă a Î.M. Gospodăria Comunal-Locativă Cahul a datoriilor pentru servicii comunale pretins neprestate, în sumă de 2.343,04 lei pentru luna octombrie 2022 și 171,98 lei pentru luna noiembrie 2022, restituirea taxei de stat în cuantum de 150 lei și repararea prejudiciului moral în sumă de 23.430 lei. 2

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că între el și Î.M. „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul” nu a fost încheiat un contract de prestări servicii, deși a solicitat în repetate rânduri încheierea acestuia, fiind refuzat de administrația întreprinderii. În aceste condiții, reclamantul a susținut că i-au fost încălcate drepturile de consumator, iar cererea reconvențională este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Prin cererea depusă la 30 mai 2024, reclamantul a precizat că susține doar pretențiile formulate prin cererea din 30 noiembrie 2022 privind anularea datoriei calculate ilegal, constatarea încălcării Legii privind protecția consumatorilor și cererea depusă la 22 martie 2022, împreună cu anexele aferente.

A fost admisă acțiunea reconvențională înaintată de Î.M. „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul” împotriva lui Grigore Muntean privind încasarea datoriei. S-a dispus încasarea de la Grigore Muntean în beneficiul Î.M. „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul” a sumei de 1.655,12 lei cu titlu de datorie și a sumei de 270 lei cu titlu de taxă de stat, în total 1.925,12 lei.

Prin cererea suplimentară depusă la 27 iunie 2024, apelantul a invocat că instanța de fond nu a ținut cont de argumentele sale și de înscrisurile anexate la dosar, considerând că hotărârea contestată contravine circumstanțelor cauzei, iar normele de drept material și procedural au fost aplicate eronat.

Totodată, prin cererea de concretizare depusă la 11 noiembrie 2024, Grigore Muntean a susținut că instanța de fond s-a întemeiat exclusiv pe prevederile Legii nr. 1402/2002 privind serviciile publice de gospodărie comunală și ale Legii nr. 75/2015 cu privire la locuințe, fără a lua în considerare dispozițiile Legii nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor. Acesta a mai invocat că cererea sa din 30 noiembrie 2022 a fost examinată superficial de către instanța de fond. 3

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că Grigore Muntean este proprietarul apartamentului nr. 26 din str. Sanatoriului nr. 12, mun. Cahul, imobil aflat în gestiunea Întreprinderea Municipală Gospodăria Comunal-Locativă Cahul. Potrivit actului privind achitările pentru serviciile comunale și evacuarea deșeurilor, reclamantul a înregistrat o restanță în sumă de 1.655,12 lei pentru perioada 01 septembrie 2020 – 01 iunie 2022. Totodată, din nota informativă prezentată de întreprindere rezulta că, în perioada anilor 2019 – iunie 2022, au fost efectuate lucrări de întreținere și reparație a blocului locativ, inclusiv lucrări la sistemul de apeduct și canalizare, servicii de salubrizare și alte cheltuieli de întreținere.

Instanța de apel a reținut că raporturile juridice dintre părți erau guvernate de dispozițiile Codului civil, ale Legii nr. 1402/2002 privind serviciile publice de gospodărie comunală, ale Legii nr. 75/2015 cu privire la locuințe, precum și ale Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191/2002. În acest sens, a constatat că persoanele care beneficiază de servicii comunale sunt obligate să achite contravaloarea acestora, iar lipsa unui contract scris nu exonerează consumatorul de obligația de plată pentru serviciile efectiv prestate și recepționate.

Totodată, instanța de apel a constatat că Î.M. „Gospodăria Comunal- Locativă Cahul” a prezentat probe privind prestarea serviciilor comunale și executarea lucrărilor de întreținere a blocului locativ, inclusiv înscrisuri privind efectuarea lucrărilor și cheltuielile suportate, iar Grigore Muntean nu a demonstrat a demonstrat contrariul prin probe pertinente și concludente.

Cu referire la argumentul apelantului privind lipsa contractului individual de prestare a serviciilor, instanța a reținut că întreprinderea municipală a întocmit un contract de prestare a serviciilor la data de 07 august 2019, însă acesta a fost refuzat spre semnare de către Grigore Muntean, care a solicitat modificarea unor clauze contractuale standard. Curtea a apreciat că serviciile comunale și tarifele aferente erau aprobate prin deciziile Consiliului municipal Cahul și aveau caracter obligatoriu pentru toți locatarii blocului, iar acceptarea și utilizarea serviciilor instituiau obligația de plată a acestora.

Având în vedere circumstanțele cauzei și probele administrate, instanța de apel a concluzionat că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii principale și de admitere a acțiunii reconvenționale este legală și întemeiată, întrucât Grigore 4 Muntean nu și-a executat obligația de achitare a serviciilor comunale prestate pentru perioada 01 septembrie 2020 – 01 iunie 2022, iar motivele invocate în apel nu justificau casarea sau modificarea hotărârii contestate.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanțele de fond și de apel au aplicat și interpretat eronat normele de drept, punând accent exclusiv pe obligațiile civile și ignorând drepturile sale de consumator prevăzute de Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor. Acesta a susținut că raporturile dintre consumator și prestatorul serviciilor comunale puteau lua naștere doar în baza unui contract individual scris, conform legislației speciale incidente, iar refuzul Î.M. Gospodăria Comunal-Locativă Cahul de a încheia un contract negociat individual i-ar fi încălcat drepturile fundamentale de consumator.

Totodată, recurentul a menționat că a solicitat încheierea unui contract de prestări servicii la 22 iulie 2019, însă întreprinderea municipală a refuzat acceptarea modificărilor propuse de acesta și a insistat asupra aplicării unor clauze contractuale standard, pe care le-a calificat drept abuzive. În opinia sa, lipsa unui contract individual valabil exclude obligația de achitare a serviciilor pe care nu le- a solicitat sau de care nu a beneficiat efectiv.

De asemenea, recurentul a invocat că tarifele pentru serviciile comunale au fost anulate parțial prin Decizia Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2018, întrucât nu indicau clar serviciile incluse și activitățile efectiv prestate consumatorilor. Acesta a susținut că instanțele inferioare au ignorat aceste circumstanțe, precum și dispozițiile legale privind protecția consumatorilor și clauzele abuzive.

Prin concretizarea recursului depusă ulterior, precum și prin cererea din 17 martie 2026, Grigore Muntean a reiterat că drepturile sale de consumator au fost încălcate prin impunerea unor servicii nesolicitate și prin refuzul prestatorului de a negocia și încheia un contract individual, solicitând obligarea Î.M. „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul” să respecte legislația privind protecția consumatorilor și anularea datoriei pretinse pentru serviciile neacceptate de acesta.

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În sensul art. 442 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează în limitele invocate în recurs. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că același raționament se aplică și la verificarea admisibilității recursului prin prisma limitelor invocate în recurs. Or, caracterul vădit neîntemeiat al recursului nu poate fi determinat în baza altor argumente decât cele invocate în cererea de recurs.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Analizând motivele invocate în recursul declarat de Grigore Muntean, completul de judecată constată că acestea nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 432 Cod de procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre exprimarea dezacordului față de soluția instanței de apel și spre reaprecierea circumstanțelor de fapt ale cauzei.

Susținerile recurentului privind aplicarea eronată a normelor de drept, ignorarea drepturilor sale de consumator și caracterul pretins abuziv al clauzelor contractuale nu sunt susținute prin argumente juridice pertinente și concludente, apte să demonstreze existența unor erori de drept material sau procedural imputabile instanței de apel. În esență, recurentul își exprimă dezacordul față de modul în care instanța de apel a apreciat probele administrate și a interpretat 7 raporturile juridice dintre părți, fără a demonstra însă încălcarea normelor de drept aplicabile sau interpretarea contrară cadrului legal incident.

Contrar celor invocate, instanța de apel a reținut în mod întemeiat că lipsa unui contract individual scris nu exonerează consumatorul de obligația de achitare a serviciilor comunale efectiv prestate și recepționate. Totodată, instanța de apel a constatat că Î.M. Gospodăria Comunal-Locativă Cahul a prezentat probe suficiente privind prestarea serviciilor și executarea lucrărilor de întreținere a blocului locativ.

Completul de judecată reține că motivele invocate în recurs nu relevă erori de drept material sau procedural în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă, ci exprimă nemulțumirea recurentului față de soluția instanței de apel și tind să determine o reexaminare a situației de fapt, inadmisibilă în procedura de recurs.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Grigore Muntean. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Gheorghe Stratulat 8