2ra-385/24 — Încasarea datoriei

La 19 ianuarie 2021, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Nina Cibotaru şi Valeriu Cibotaru, solicitând încasarea în mod solidar a datoriei în sumă de 12 343,07 lei pentru serviciile locativ-comunale aferente perioadei ianuarie 2012 - februarie 2020, a dobânzii de întârziere în mărime de 1 939,08 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că a prestat servicii locativ- comunale pentru imobilul în care pârâții dețin apartamentul nr. xxxxx din mun. Chișinău, str. xxxxx, aceștia beneficiind de servicii, dar neachitând contravaloarea acestora.

A mai invocat că, potrivit informației eliberate de ÎM „Infocom”, pârâții au acumulat o datorie pentru perioada ianuarie 2012 – februarie 2020, iar notificările expediate acestora au rămas fără răspuns.

La 30 iunie 2021, reclamanta și-a concretizat pretențiile, solicitând încasarea sumei de 9 173,06 lei cu titlu de datorie pentru energia termică, precum și a dobânzii de întârziere în mărime de 1 939,08 lei, calculată pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 15 iulie 2020. (f.d.57-58).

În cadrul procesului, pârâții au invocat excepția de tardivitate, solicitând respingerea acțiunii în partea ce ține de suma de 9 051,21 lei pentru perioada ianuarie 2012 - iulie 2017, ca fiind depusă peste termenul de prescripție. (f.d.43- 44).

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că pretențiile reclamantei privind încasarea datoriei pentru perioada ianuarie 2012 – iulie 2017 sunt afectate de termenul de prescripție extinctivă, întrucât acțiunea a fost înaintată după expirarea termenului general de 3 ani.

Instanța de apel a constatat că obligațiile de plată pentru serviciile locativ- comunale au caracter periodic, iar termenul de prescripție curge separat pentru 2 fiecare prestație scadentă, astfel încât sumele datorate pentru perioada anterioară termenului de 3 ani de la data sesizării instanței sunt prescrise.

Totodată, instanța a reținut că excepția de tardivitate invocată de pârâți este întemeiată, iar reclamanta nu a prezentat probe care să justifice întreruperea sau suspendarea cursului prescripției.

În același timp, instanța de apel a constatat că prima instanță a soluționat excepția de tardivitate prin hotărâre, deși, potrivit art. 1861 din Codul de procedură civilă, aceasta urma a fi soluționată prin încheiere motivată.

Pentru acest motiv, instanța de apel a casat parțial hotărârea primei instanțe și a emis o nouă soluție sub formă de încheiere, prin care a admis excepția de tardivitate și a respins acțiunea în partea respectivă ca tardivă, menținând în rest hotărârea fără modificări.

La 27 martie 2024, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă integral și compensarea cheltuitelor de judecată.

În motivarea recursului, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele privind prescripția extinctivă, apreciind greșit că pretențiile aferente perioadei ianuarie 2012 – iulie 2017 sunt prescrise.

În contextul dat, a susținut că termenul de prescripție a fost întrerupt prin achitările parțiale efectuate de pârâți, astfel încât obligația de plată nu putea fi considerată stinsă prin efectul prescripției.

Totodată, recurenta a invocat că instanțele de judecată nu au apreciat corespunzător caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, precum și probele administrate care confirmă existența datoriei.

A mai menționat că soluția instanței de apel este neîntemeiată, întrucât obligațiile de plată pentru serviciile locativ-comunale nu pot fi considerate prescrise în condițiile în care raporturile juridice dintre părți au avut un caracter continuu.

În acest context, recurenta a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1 ) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Art. 100 alin. (11) din Codul de procedură civilă: „(11) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanţei de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sânt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate..”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: 4 „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanții la proces şi alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Decizia integrală se întocmește în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunţarea dispozitivului deciziei şi se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti.”

Din materialele cauzei rezultă că, prin decizia din 15 septembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a soluționat cauza în ordine de apel.

Totodată, Completul de judecată constată că decizia integrală a fost publicată pe portalul instanțelor de judecată la data de 5 octombrie 2022, fapt confirmat prin informația oficială accesibilă la adresa web: https://cac.instante.justice.md/ro/court- decisions?pdf_content=calea%20ferat%C4%83&dossier_date=2022-09-15&type=Any&apply_filter=1

În acest context, Completul de judecată subliniază că publicarea deciziei pe portalul instanțelor de judecată nu echivalează cu comunicarea acesteia în sensul art. 434 din Codul de procedură civilă, însă constituie un mijloc oficial și accesibil de informare, de natură să permită participanților la proces să urmărească evoluția cauzei și să ia cunoștință de soluțiile pronunțate.

Din actele dosarului rezultă că recurenta a fost legal citată în cadrul procedurii de apel, inclusiv prin intermediul poștei electronice, fapt confirmat prin extrasul de pe poșta electronică anexat la fila 140 a dosarului.

Or, în aceste condiții, revenea recurentei obligația de a manifesta diligența necesară pentru a urmări desfășurarea procesului și pentru a se informa asupra soluției pronunțate, inclusiv prin consultarea informațiilor disponibile pe portalul instanțelor de judecată sau prin solicitarea comunicării actelor procesuale. 5

În jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (de exemplu, încheierile din 14 mai 2025 în cauza nr. 2ra-518/23 și din 16 aprilie 2025 în cauza nr. 2ra-404/24), s-a statuat că publicarea deciziei pe portal nu substituie comunicarea acesteia, însă partea nu poate invoca necunoașterea soluției în condițiile în care nu a manifestat diligența necesară pentru a urmări cauza și a lua cunoștință de actele procesuale.

Astfel, lipsa unei dovezi privind recepționarea formală a deciziei nu poate justifica depunerea tardivă a recursului, în condițiile în care recurenta avea posibilitatea reală și efectivă de a lua cunoștință de conținutul deciziei prin mijloacele legale disponibile.

De asemenea, recurenta nu a invocat și nici nu a probat existența unor circumstanțe obiective care să fi împiedicat-o să se informeze despre soluția instanței de apel sau să exercite în termen calea de atac.

În aceste condiții, invocarea necunoașterii deciziei instanței de apel nu poate fi reținută ca temei pentru înlăturarea consecințelor depunerii tardive a recursului.

Din materialele dosarului rezultă că recursul a fost declarat la 27 martie 2024, cu depășirea evidentă a termenului legal prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Totodată, recurenta nu a formulat cerere de repunere în termen și nu a invocat motive obiective care să justifice întârzierea declarării recursului.

În conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă, nerespectarea termenului procedural atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar depunerea recursului peste termen constituie temei de inadmisibilitate, în sensul art. 433 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. b) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă