3d-93/24 — Contestarea actului administrativ

La data de 03 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice (XXXXX) Martea Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ (f. d. 1-5).

La data de 24 decembrie 2025, Curtea Supremă de Justiție a notificat reclamantul cu privire la necesitatea ajustării acțiunii, și anume prezentarea originalului cererii de chemare în judecată, cu semnătură olografă, acordându-i în acest sens termen până la data de, 09 ianuarie 2026, termen de decădere (f.d. 53).

Notificarea instanței a fost expediată reclamantului la 24 decembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, la adresa electronică- XXXXX, indicată în cererea de chemare în judecată, și prin intermediul căreia a depus acțiunea (f.d.54).

Art. 97 din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Notificarea se face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziţia autorităţii publice. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaştere a recepţionării; b) notificare prin poştă cu act de notificare; c) notificare prin poştă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.” 1

Art. 207 alin. (1), (2) lit. h) și (4) din Codul administrativ: „Instanţa verifică din oficiu dacă sânt întrunite condiţiile pentru admisibilitatea unei acţiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. Acţiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când cererea de chemare în judecată nu corespunde cerinţelor prevăzute la art.211 alin.(1) şi (2) şi art.212 alin.(1) şi reclamantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanţa de judecată. Declararea acţiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.f) – h) nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant cu aceeaşi acţiune.”

Art. 211 din Codul administrativ: „(1) În cererea de chemare în judecată se indică: a) instanţa la care a fost depusă; b) numele şi prenumele sau denumirea reclamantului, domiciliul sau sediul acestuia; dacă reclamantul este o persoană juridică, se indică datele bancare şi codul fiscal; c) numele şi prenumele reprezentantului legal sau împuternicit şi adresa lui, în cazul în care cererea se depune de un reprezentant; d) denumirea pîrîtului în calitate de autoritate publică şi sediul acesteia; e) pretenţiile reclamantului; f) circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţia; g) enumerarea tuturor probelor pe care reclamantul le deţine şi le poate prezenta; h) datele despre respectarea procedurii prealabile, dacă o astfel de procedură este prevăzută de lege. (2) Cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de reprezentantul lui legal ori împuternicit. (3) Cererea de chemare în judecată poate cuprinde şi alte date importante pentru soluţionarea cauzei, precum şi demersurile reclamantului.”

Art. 213 din Codul administrativ: „Dacă cererea de chemare în judecată nu corespunde prevederilor art. 211 alin. (1) şi (2) şi ale art. 212 alin. (1), judecătorul stabilește reclamantului un termen pentru înlăturarea neajunsurilor. Dacă reclamantul a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanță, cererea se consideră depusă la data inițială.”

Art. 219 alin. (2) și (3) din Codul administrativ: „Instanţa de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greşelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete şi pentru depunerea tuturor declaraţiilor necesare constatării şi aprecierii stării de fapt. Instanţa de judecată indică asupra aspectelor de fapt şi de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanţii la proces. Instanţa de judecată nu are dreptul să depăşească limitele pretenţiilor din acţiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanţii la proces.”

Art. 195 din Codul administrativ coroborat cu art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 2 „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.”

Art. 112 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească or în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege or stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Prin notificarea din 24 decembrie 2025, Curtea Supremă de Justiție i-a acordat reclamantului termen până 09 ianuarie 2026, pentru a prezenta originalul cererii de chemare în judecată cu semnătură olografă. De asemenea reclamantului i s-a explicat că, termenul stabilit până la data de 09 ianuarie 2026, este termen de decădere.

Notificarea instanței a fost expediată reclamantului la data de 24 decembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, la adresa electronică - XXXXX, indicată în cererea de chemare în judecată, și prin intermediul căreia a depus acţiunea.

În termenul stabilit, Martea Vladimir, nu s-a conformat cerințelor instanței de judecată și nu a înlăturat neajunsurile cererii de chemare în judecată, ceea ce atrage sancțiunea declarării acțiunii inadmisibile, potrivit art. 207 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ. Or, neîndeplinirea actului de procedură în termenul stabilit de instanță revine exclusiv reclamantului Martea Vladimir, care nu a întreprins nicio acțiune procesuală pentru remedierea deficiențelor constatate. Potrivit jurisprudenței CEDO, reclamantul avea obligația de a-și proteja dreptul de acces la instanță și de a corecta neajunsurile în termenul procedural stabilit. În acest context, comportamentul său reflectă o atitudine de rea-credință în exercitarea drepturilor sale procedurale, ceea ce justifică inadmisibilitatea cererii.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată depuse de Martea Vladimir, având în vedere că neajunsurile stabilite de instanță și neînlăturate de reclamant 3 în termenul acordat prin prisma prevederilor art. 207 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, duc la declararea acțiunii ca inadmisibilă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 207 alin. (2) lit. h) și 230 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Martea Vladimir împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 4