2ra-918/24 — Încasarea sumei

La 3 martie 2023, Snejana Railean, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Railean, solicitând încasarea sumei de 40 000 lei, cu titlu de ½ din datoriile contractate în timpul căsătoriei, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1 800 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 8 mai 2011 a încheiat căsătoria cu pârâtul, iar prin hotărârea Judecătoria Edineț, sediul Central din 21 aprilie 2017 căsătoria a fost desfăcută. În perioada căsătoriei, părțile au dobândit bunuri imobile comune.

Reclamanta a menționat că, în anii 2015–2016, a contractat mai multe credite: contractul de linie de credit nr. CRED 14339 din 9 octombrie 2015, în sumă de 10 000 lei, încheiat cu BC „Moldindconbank” SA și achitat la 22 noiembrie 2016; contractul privind emiterea și deservirea cardului de credit nr. 3121372 din 6 noiembrie 2015, în sumă de 20 000 lei, încheiat cu BC „Mobiasbanca” SA și achitat la 26 decembrie 2016; precum și contractul de credit nr. 18-5384-1/2016/222 din 17 noiembrie 2016, în sumă de 50 000 lei, încheiat cu BC „FinComBank” SA, stins la 2 martie 2018. În total, suma împrumutată a constituit 80 000 lei.

A indicat că toate creditele au fost achitate integral de către ea, inclusiv parțial după desfacerea căsătoriei, fapt confirmat prin extrase de cont și certificate bancare. Sumele respective au fost utilizate în interesul familiei, fiind investite în reparația imobilului situat în satul Grinăuți-Moldova, raionul Ocnița, aflat în proprietatea comună a părților, destinația creditelor fiind expres indicată în contracte.

Reclamanta a susținut că, întrucât datoriile au fost contractate în timpul căsătoriei și în interes familial, pârâtul urmează să suporte ½ din acestea. De asemenea, a indicat că la 1 iunie 2021 a adresat pârâtului o cerere prealabilă de soluționare amiabilă a litigiului, însă fără rezultat. 1

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 445 alin. (1) și art. 572 alin. (2) din Codul civil, precum și art. 24 alin. (2) din Codul familiei.

În motivarea apelului, apelantul a susținut că nu a cunoscut despre contractarea creditelor de către fosta soție, întrucât în perioada respectivă se afla peste hotarele țării, iar părțile locuiau separat, astfel încât sumele împrumutate nu pot fi considerate datorii comune ale familiei. Totodată, a invocat intervenirea termenului de prescripție extinctivă și a susținut că instanța de fond a apreciat eronat probele, fără a demonstra temeinicia pretențiilor reclamantei.

Instanța de apel a reținut că părțile au încheiat căsătoria la 8 mai 2011, iar aceasta a fost desfăcută la 21 aprilie 2017. În perioada căsătoriei, Snejana Railean a contractat trei credite în sumă totală de 80 000 lei, dintre care două au fost acordate și stinse integral în timpul căsătoriei, iar al treilea, în sumă de 50 000 lei, a fost contractat la 17 noiembrie 2016 și stins ulterior, la 2 martie 2018.

A constatat că prima instanță a apreciat eronat circumstanțele de fapt și probele administrate, depășind limitele pretențiilor formulate de reclamantă. Astfel, deși reclamanta a solicitat încasarea a ½ din suma totală a celor trei credite (80 000 lei), instanța de fond a calificat greșit întreaga sumă drept datorie comună derivată dintr-un singur contract de credit și a dispus încasarea a 40 000 lei. Or, 2 din actele cauzei rezulta că doar creditul în sumă de 50 000 lei putea fi examinat distinct sub aspectul contribuției părților, iar ½ din acesta constituia 25 000 lei, nu suma solicitată și nici cea acordată de prima instanță.

Totodată, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a delimitat sumele achitate în timpul căsătoriei de cele achitate după desfacerea acesteia și nu a solicitat restituirea sumelor efectiv plătite, ci a pretins încasarea a ½ din valoarea totală a împrumuturilor, fără a demonstra caracterul comun al obligației. În ceea ce privește primele două credite, s-a reținut că acestea au fost contractate și stinse în timpul căsătoriei, existând prezumția achitării lor din mijloacele comune ale soților, astfel încât nu puteau genera o creanță între foștii soți.

Referitor la cel de-al treilea credit, instanța a constatat că, deși a fost contractat în timpul căsătoriei, acesta a fost stins ulterior divorțului, însă reclamanta nu a probat în mod clar contribuția sa exclusivă la stingerea obligației și nici nu a formulat o pretenție distinctă privind restituirea sumelor achitate, motiv pentru care cererea a fost apreciată ca neîntemeiată și insuficient probată.

Cu privire la excepția de tardivitate, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 185 alin. (1) lit. n) și art. 186¹ din Codul de procedură civilă, aceasta urma a fi invocată în faza pregătirii cauzei pentru dezbateri judiciare, iar neinvocarea în termen exclude examinarea ei în apel. De asemenea, nu au fost incidente prevederile art. 265 lit. b) din Codul de procedură civilă, întrucât obiectul prezentei cauze diferă de cel al litigiului anterior soluționat definitiv.

În consecință, instanța de apel a constatat că acțiunea a fost admisă în mod neîntemeiat de către prima instanță, iar, ca efect al respingerii acesteia, în conformitate cu art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reclamanta nu a beneficiat de compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că decizia instanței de apel este neîntemeiată, fiind întemeiată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. A invocat că, în timpul căsătoriei încheiate la 8 mai 2011 și desfăcute la 21 aprilie 2017, părțile au dobândit bunuri comune, iar creditele contractate de ea în perioada 2015–2016, în sumă totală de 80 000 lei, au fost luate în interesul familiei și utilizate pentru reparația imobilului comun. Aceste credite au fost achitate integral 3 de către ea, inclusiv parțial după desfacerea căsătoriei, fapt confirmat prin înscrisurile anexate la dosar.

Recurenta a invocat dispozițiile art. 24 din Codul familiei, potrivit cărora soții răspund solidar pentru obligațiile asumate în interesul familiei, inclusiv după divorț, susținând că pârâtul datorează ½ din suma totală a creditelor, respectiv 40 000 lei, iar instanța de apel a apreciat eronat probele, a preluat nejustificat argumente dintr-o altă cauză civilă și a ignorat faptul că datoriile au fost stinse din mijloacele sale proprii.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. 4 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data de 08 iulie 2024 (Vol. I, 165). Prin urmare, recursul declarat de Snejana Railean, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu la 29 iulie 2024 este considerat a fi depus în termen (a se vedea pct. 21).

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului urmează să asigure, în condițiile Codului de procedură civilă, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs, în circumstanțele expuse, se limitează la reiterarea susținerilor privind caracterul comun al datoriilor și la contestarea modului de apreciere a probelor, fără a evidenția veritabile erori de drept.

Or, dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate, iar recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. 5

Completul de judecată notează că argumentele invocate de recurentă nu infirmă constatările și concluziile instanței de apel, care a examinat cauza sub toate aspectele relevante, cu respectarea normelor de drept material și procesual. Criticile formulate vizează, în esență, dezacordul recurentei cu soluția pronunțată, fără a demonstra existența unor erori de drept sau de fapt apte să conducă la casarea deciziei. Or, instanța de apel a reținut în mod corect că pretențiile privind încasarea a ½ din valoarea creditelor nu sunt întemeiate, întrucât două dintre credite au fost contractate și stinse în timpul căsătoriei, fiind prezumat caracterul comun al achitării acestora, iar în privința celui de-al treilea credit recurenta nu a probat contribuția exclusivă la stingerea acestuia și nici nu a individualizat sumele achitate după desfacerea căsătoriei.

În lipsa unor erori de drept sau a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia atacată este legală și întemeiată.

În această ordine de idei, se reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente, iar raționamentele acesteia sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Snejana Railean, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6