2ra-618/25 — Ridicarea sechestrului

La 20 septembrie 2023, avocatul Adrian Crețu, în interesele Anastasiei Coțiuba, Emmei Voineac, Taisiei Hortiuc (Babii), Irinei Gurmeza și lui Ruslan Ursu, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, cu participarea intervenientului accesoriu Î.C.S. „Aleinad” S.R.L., solicitând ridicarea sechestrului aplicat asupra unor bunuri imobile.

Reclamanții au invocat că între aceștia, în calitate de cumpărători, și Î.C.S. „Aleinad” S.R.L., în calitate de vânzător, au fost încheiate contracte de vânzare- cumpărare privind mai multe bunuri imobile, în temeiul cărora dreptul de proprietate a fost înregistrat provizoriu în Registrul bunurilor imobile, sub rezerva proprietății. Astfel, Anastasia Pădurari (Coțiuba) a invocat contractul din 26 februarie 2020 privind bunul imobil cu nr. cadastral *****, Emma Voineac contractul din 20 decembrie 2019 privind bunul imobil cu nr. cadastral *****, Taisia Hortiuc (Babii) contractul din 19 decembrie 2019 privind bunul imobil cu nr. cadastral *****, Irina Gurmeza contractul din 19 decembrie 2019 privind bunul imobil cu nr. cadastral *****, iar Ruslan Ursu contractul din 3 februarie 2020 privind bunul imobil cu nr. cadastral *****.

Reclamanții au susținut că, urmare a înregistrării provizorii sub rezerva proprietății, dreptul transmis prin contractele de vânzare-cumpărare urma să fie considerat dobândit sub condiție suspensivă, în sensul art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul civil, vânzătorul rezervându-și dreptul de proprietate până la achitarea integrală a sumelor datorate de cumpărători. Aceștia au menționat că au acționat cu bună-credință și că au achitat integral prețul bunurilor procurate, însă, prin aplicarea sechestrului, Serviciul Fiscal de Stat le-a limitat posibilitatea de a finaliza înregistrarea dreptului de proprietate și de a exercita dreptul de dispoziție asupra bunurilor.

Reclamanții au invocat că Serviciul Fiscal de Stat, în baza Hotărârii seria AH nr. 0039487 din 21 august 2021, emisă pentru executarea silită a obligațiilor fiscale ale contribuabilului Î.C.S. „Aleinad” S.R.L. în mărime de 1 652 437,58 lei, a aplicat sechestru asupra bunurilor imobile vizate, deși obligația fiscală aparținea persoanei juridice și nu persoanelor fizice cumpărătoare. În opinia reclamanților, bunurile nu mai puteau fi urmărite pentru datoriile fiscale ale Î.C.S. „Aleinad” 1 S.R.L., întrucât, la data aplicării sechestrului, asupra acestora existau deja înregistrări provizorii în favoarea cumpărătorilor.

Reclamanții au mai susținut că prin acțiunile Serviciului Fiscal de Stat s-a adus atingere dreptului lor de proprietate, fiind încălcat echilibrul just dintre protecția bunurilor reclamanților și interesul general urmărit prin executarea obligațiilor fiscale ale Î.C.S. „Aleinad” S.R.L. Aceștia au menționat că Hotărârea Serviciului Fiscal de Stat din 21 august 2021 nu îi vizează pe ei în calitate de debitori și nu poate produce efecte asupra bunurilor procurate de aceștia.

Prin încheierea protocolară din 16 noiembrie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, Tamara Bontea și Luminița Șevcenco au fost atrase în proces în calitate de coreclamante.

La 22 martie 2024, reprezentantul reclamanților, avocatul Adrian Crețu, a depus cerere suplimentară, prin care a invocat că la 1 octombrie 2019, între Î.C.S. „Aleinad” S.R.L., în calitate de vânzător, și Luminița Șevcenco, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare privind bunul imobil cu nr. cadastral *****, iar la 12 martie 2020, între Î.C.S. „Aleinad” S.R.L., în calitate de vânzător, și Tamara Bontea, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare privind bunul imobil cu nr. cadastral ***** Reprezentantul reclamanților a solicitat, în consecință, ridicarea sechestrului și de pe aceste bunuri.

Prin încheierea protocolară din 5 aprilie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, Vladimir Gurmeza, Valeri Șevcenco, Valeriu Sosnovschi și Olga Ursu au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut ca fiind legală hotărârea primei instanțe în vederea admiterii acțiunii civile persoanelor fizice privind ridicarea sechestrului de pe bunurile imobile, fiind stabilit cu certitudine că dânșii au achitat integral plata pentru bunurile imobile procurate în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare de la SRL”Alienad”, ultimul confirmând prin certificatele eliberate lipsa datoriilor intimaților. Iar din certificatele de verificare a decontărilor se atestă faptul achitării prețului apartamentelor pînă la 31.05.2020, 30.06.2020, 31.07.2020, deci, pînă la adoptarea Hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat seria AH nr.0039487 din 21.08.2021.

Curtea de Apel a considerat neîntemeiat argumentul Serviciului Fiscal de Stat potrivit căruia cumpărătorii nu au întreprins acțiuni de contestare a sechestrului la autoritatea fiscală sau nu au solicitat Agenției Servicii Publice transformarea înregistrării provizorii în înregistrare definitivă. Instanța a reținut că, potrivit art. 267 alin. (1) din Codul fiscal, decizia Serviciului Fiscal de Stat sau acțiunea funcționarului fiscal poate fi contestată de persoana vizată în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acțiunea, iar Hotărârea Serviciului Fiscal de Stat seria AH nr. 0039487 din 21 august 2021 a fost emisă în privința contribuabilului Î.C.S. „Aleinad” S.R.L., nu în privința persoanelor fizice reclamante. Instanța de apel a mai reținut că obligația fiscală în mărime de 1 652 437,58 lei urma să fie executată de Î.C.S. „Aleinad” S.R.L., aflată între timp în proces de insolvabilitate, și nu din contul bunurilor imobile procurate de intimați de la debitorul insolvabil. În acest context, instanța a menționat că Serviciul Fiscal de Stat, în calitate de creditor, are posibilitatea de a înainta în cadrul procesului de insolvabilitate al Î.C.S. „Aleinad” S.R.L. cerere de validare a creanțelor, în temeiul art. 140 din Legea insolvabilității. Curtea de Apel a concluzionat că reclamanții nu poartă răspundere pentru datoriile Î.C.S. „Aleinad” S.R.L. față de bugetul de stat, iar aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile vizate nu se justifică. În consecință, instanța de apel a considerat hotărârea primei instanțe legală și întemeiată, iar argumentele apelului insuficiente pentru casarea acesteia.

Recurentul a invocat, drept temei al recursului, prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă, menționând că litigiul nu putea fi examinat în procedură civilă, deoarece aplicarea și ridicarea sechestrului în cadrul executării silite a obligațiilor fiscale reprezintă activitate administrativă, iar eventualele contestații împotriva acțiunilor sau actelor fiscale urmau a fi examinate în ordinea contenciosului administrativ.

Recurentul invocă faptul că intimații nu au adresat Serviciului Fiscal de Stat cereri privind ridicarea sechestrului, nu au contestat aplicarea sechestrului sau acțiunile funcționarilor fiscali și, prin urmare, nu ar exista un refuz al autorității fiscale care să constituie obiect al litigiului. În privința acelorași acte fiscale a existat o cauză de contencios administrativ intentată de S.R.L. „Aleinad”, în care s-a constatat legalitatea Hotărârii privind executarea silită seria AH nr. 0039487 din 21 august 2021 și a actului de sechestru seria AS nr. 0018283 din 28 septembrie 2021.

Serviciul Fiscal de Stat invocă faptul că intimații nu au prezentat probe primare privind achitarea integrală a prețului bunurilor imobile, precum documente bancare sau bonuri fiscale, iar certificatele de verificare a decontărilor eliberate de S.R.L. „Aleinad” nu ar fi suficiente pentru confirmarea achitării.

Recurentul critică și referirea instanței de apel la procedura de insolvabilitate a S.R.L. „Aleinad”, menționând că insolvabilitatea a fost intentată la 12 februarie 2025, adică după pronunțarea hotărârii primei instanțe din 25 aprilie 2024, astfel că nu putea servi drept temei pentru ridicarea sechestrului.

Articolul 158 lit. k1 din Codul fiscal: „Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este obligat, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156 şi referitor la obligaţiile fiscale a căror evidenţă este ţinută de el: k1) să efectueze executarea silită a obligaţiei fiscale restante în raport cu plăţile şi contribuabilii administraţi, în modul stabilit de Codul de procedură civilă şi Codul de executare.”

Articolul 195 alin. (1) din Codul fiscal: „(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat, în limitele competenţei, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.”

Articolul 202 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal: 4 „(1) Sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul: h) emiterii unei încheieri/hotărîri a instanţei de judecată.”

Articolul 164 alin. (4) din Codul de executare: „(4) Acţiunea de ridicare a sechestrului depusă de terţi se examinează în procedură contencioasă în condiţiile Codului de procedură civilă. Hotărîrea judecătorească poate fi contestată cu apel. Decizia instanţei de apel nu se supune recursului, fiind definitivă şi irevocabilă de la pronunţare.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Această calificare juridică a cererii este esențială pentru examinarea cauzei. Completul de judecată reține că litigiul nu privește controlul direct al legalității actului administrativ fiscal emis în raport cu contribuabilul debitor, dar apărarea dreptului pretins de terți asupra bunurilor sechestrate. Or, pentru o asemenea ipoteză, legiuitorul a instituit o reglementare specială în art. 164 din Codul de executare.

Potrivit art. 164 alin. (4) din Codul de executare, acţiunea de ridicare a sechestrului depusă de terţi se examinează în procedură contencioasă în condiţiile Codului de procedură civilă. Aceeași normă prevede expres că hotărârea judecătorească poate fi contestată cu apel, iar decizia instanței de apel nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare.

Această normă are caracter special în raport cu reglementările generale privind recursul împotriva deciziilor instanței de apel. Ea stabilește nu doar procedura de examinare a acțiunii, ci și regimul căilor de atac, limitând controlul judiciar la două grade de jurisdicție: prima instanță și instanța de apel. După pronunțarea deciziei instanței de apel, calea de atac a recursului este exclusă prin dispoziția expresă a legii.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a menționat că Codul de procedură civilă nu determină exact procedura de ridicare a sechestrului, însă această modalitate se regăsește în prevederile art. 164 din Codul de executare, care 5 prevede procedura de ridicare a sechestrului nu doar în privința actelor emise de executorul judecătoresc, ci, în general, în privința acțiunilor de anulare a măsurilor de asigurare (încheierea CSJ nr. 2ra-1913/21).

Faptul că sechestrul a fost aplicat în cadrul executării silite a obligațiilor fiscale nu modifică regimul căilor de atac stabilit de art. 164 alin. (4) din Codul de executare. Articolul 195 alin. (1) din Codul fiscal prevede că executarea silită a obligației fiscale se efectuează de Serviciul Fiscal de Stat, în limitele competenței, în conformitate cu legislația în vigoare, iar art. 202 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal admite ridicarea sechestrului în cazul emiterii unei încheieri sau hotărâri a instanței de judecată. Aceste dispoziții confirmă competența intervenției instanței în materia ridicării sechestrului, în condițiile art. 164 alin. (4) din Codul de executare.

Această regulă rămâne aplicabilă chiar dacă, în cuprinsul deciziei Curții de Apel Nord din 8 mai 2025, a fost indicată posibilitatea contestării prin recurs în termen de două luni. Determinarea căii de atac nu se face în temeiul mențiunilor din dispozitivul actului atacat, ci în baza normelor legale incidente. O eventuală indicare eronată a căii de atac nu conferă părții dreptul de a formula o cale de atac neprevăzută de lege, iar instanța ierarhic superioară nu este ținută de o astfel de mențiune (a se vedea încheierile CSJ nr. 3ra-95/23, §27; încheierea nr. 2ra-369/23, §19, nr. 2ra-292/25, §21 ).

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia Curții de Apel Nord din 8 mai 2025 nu este susceptibilă de recurs, iar cererea de recurs declarată împotriva acesteia de către Serviciul Fiscal de Stat este inadmisibilă.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a1) din Codul de procedură civilă, art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6