2r-491/25 — Încasarea compensației unice pentru averea confiscată și nationalizata în urma represiunilor politice, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

La 08 octombrie 2020, Olga Caigorodțeva, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova privind încasarea compensației unice pentru averea confiscată și naționalizată în urma represiunilor politice, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Olga Caigorodțeva (f.d.155, Vol.I).

La 15 martie 2023, Olga Caigorodțeva a contestat cu apel hotărârea din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termenul de apel, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată (f.d.159-161, Vol.I).

Prin încheierea din 26 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca neîntemeiată cererea înaintată de Olga Caigorodțeva cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului. S-a restituit apelul declarat de Olga Caigorodțeva împotriva hotărârii din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pe motiv că a fost depus în afara termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze repunerea în termen (f.d.174-178, Vol.I).

Prin decizia din 03 aprilie 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins recursul declarat de Olga Caigorodțeva, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc și s-a menținut încheierea din 26 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d.203-208, Vol.I).

Prin încheierea din 03 septembrie 2025 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei din 03 aprilie 2024 a Curții Supreme de Justiție depusă de Olga Caigorodțeva (f.d.51-54, Vol.II).

La 08 septembrie 2025, Olga Caigorodțeva a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termenul de apel, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată (f.d.57-60, Vol.II). 1

Prin încheierea din 20 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a încheierii din 26 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău depusă de Olga Caigorodțeva (f.d.70-72, Vol.II).

Prin încheierea din 19 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea înaintată de Olga Caigorodțeva cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit apelul declarat de Olga Caigorodțeva împotriva hotărârii din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.80-84, Vol.I).

La 17 decembrie 2025, Olga Caigorodțeva a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 19 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia, repunerea în termen a cererii sale de apel împotriva hotărârii din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și remiterea cauzei spre rejudecare a apelului în fond în instanța de apel (f.d.87-92, Vol.II).

În susținerea cererii de recurs, Olga Caigorodțeva, a susținut că încheierea din 19 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru este ilegală și neîntemeiată, întrucât respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului s-a bazat pe o premisă eronată privind publicarea hotărârii instanței de fond.

Aceasta a susținut că nici ea, nici reprezentantul său nu au participat la ședința din 09 februarie 2023, au solicitat examinarea cauzei în lipsă și expedierea copiei hotărârii, însă nu au primit-o nici până în prezent.

În aceste condiții, recurenta a arătat că a aflat despre existența hotărârii abia la 14 martie 2023, astfel încât termenul de declarare a apelului trebuie raportat la momentul aflării efective despre actul judecătoresc, nu la data pronunțării acestuia.

Totodată, recurenta a contestat constatarea instanței de apel privind publicarea hotărârii pe portalul instanței, invocând că aceasta nu era disponibilă public nici ulterior, ceea ce a făcut imposibilă exercitarea dreptului la apel în termen.

Astfel, recurenta a susținut că omiterea termenului nu îi este imputabilă, fiind determinată de necomunicarea hotărârii și lipsa publicității acesteia, iar refuzul repunerii în termen constituie o încălcare a dreptului de acces la justiție și a garanțiilor unui proces echitabil.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art.102 alin.(41) din Codul de procedură civilă: „(41) Participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanţa judecătorească ori în o altă organizaţie, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operaţiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.116 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă: 3 „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.”

Art.206 alin.(1)-(2) și (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Părţile au dreptul să solicite instanţei judecătoreşti examinarea cauzei în lipsa lor şi remiterea copiei de pe hotărîre. Dacă partea solicită să-şi dovedească pretenţiile sau obiecţiile prin ascultarea celeilalte părţi, instanţa cere să se prezinte personal în faţa judecăţii. (2) Dacă reclamantul, înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu s-a prezentat în judecată şi nu a comunicat instanţei motivul neprezentării sau dacă motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau dacă reclamantul nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, iar pîrîtul nu cere soluţionarea cauzei în fond, instanţa scoate cererea de pe rol dacă prin acest act procedural nu se încalcă dreptul altor participanţi la proces. Dacă scoaterea cererii de pe rol încalcă dreptul altor participanţi la proces, instanţa examinează cauza în lipsa reclamantului. (5) Neprezentarea în şedinţă de judecată a reprezentantului sau a unui alt participant la proces nu împiedică examinarea cauzei. La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanţa poate amîna o singură dată judecarea cauzei în legătură cu neprezentarea motivată a reprezentantului acestuia.”

Art.362 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen;”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe 4 baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.” 29. Art.428 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanţei la data emiterii.”

De altfel, prin prisma prevederilor art. 121 alin.(1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs conchide că solicitarea Olgăi Caigorodțeva privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție, nu conferă temeinicie recursului ei, deoarece aceasta nu îndeplinește condițiile menționate la § 82 din Hotărârea Curţii Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016 pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituția Republicii Moldova, la dosar lipsind o sesizare adresată Curții Constituționale din partea Olgăi Caigorodțeva, în care să fie indicată norma exactă ce urmează a trece controlul excepției de neconstituționalitate și suscită îndoieli despre constituționalitatea ei, justificarea și necesitatea rezolvării litigiului prin acest procedeu judiciar.

În continuare, coroborând dispozițiile art. 427 lit. a), art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112 alin. (3) și (4), art.113, art. 116 alin.(1)-(4), art. 362 alin.(1) și (3), art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă cu probele administrate la dosar, instanța de recurs consideră justă soluția Curții de Apel Centru privind respingerea cererii de repunere în termen cu restituirea apelului declarat de Olga Caigorodțeva împotriva hotărârii din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru şi apreciază ca neîntemeiate argumentele recurentei invocate în susținerea poziției sale cu privire la ilegalitatea actului judecătoresc contestat. 5

Aceasta deoarece, prin prisma prevederilor art. 362 alin.(1) din Codul de procedură civilă, dispozitivul hotărârii instanței de fond a fost pronunțat la 09 februarie 2023 (f.d.155, Vol.I).

Iar, cererea de apel depusă de către Olga Caigorodțeva împotriva hotărârii din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost înregistrată la 08 septembrie 2025 (f.d.57-60, Vol.II).

Respectiv, având în vedere dispozițiile art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112 alin. (3) și (4), art.113, în speţă, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 10 februarie 2023, ziua imediat următoare datei pronunţării dispozitivului hotărârii contestate şi a expirat la 13 martie 2023, aceasta fiind ultima zi de declarare a apelului. Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 362 alin.(1) din Codul de procedură civilă, apelul a fost declarat abia la 08 septembrie 2025, fapt ce denotă încălcarea termenului legal în interiorul căruia apelanta putea să-și exercite dreptul de a contesta hotărârea instanței de fond.

În context, la alegația recurentei precum că, contrar art. 236 alin. (4) și art. 100 din Codul de procedură civilă, hotărârea din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost pronunțată în lipsa sa și nu i-a fost comunicată, instanța de recurs, reieșind din materialele cauzei și coroborând dispozițiile art. 102 alin.(41), art. 206 alin.(1), (2) și (5), art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă, constată că prima instanță a respectat prevederile legale și a pronunțat și expediat participanților la proces copia hotărârii din 09 februarie 2023, emisă de Judecătoria Chișinău, sediul Centru, la 09 februarie 2023, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere a actului judecătoresc (f.d.157, Vol.I).

De altfel, instanța de recurs notează că la 09 februarie 2023, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a publicat dispozitivul hotărârii din 09 februarie 2023 pe pagina web a instanțelor judecătorești: www.instante.justice.md, care poate fi identificată la rubrica „hotărârile instanței” cu nr. 2-20125228-12-2-08102020.

La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina (01 aprilie 2008), în care reclamantul nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i-au fost transmise de instanța locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că, a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile judiciare pentru a se asigura că reclamantului i-au fost comunicate cu promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la evoluția procedurilor sale.

În aceeași ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștință persoanei despre emiterea hotărârii judecătorești, iar Olga Caigorodțeva, fiind parte interesată în soluționarea prezentei cauze, urma să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță şi 6 anume, să se intereseze de soarta dosarului la intervale rezonabile de timp și să depună apelul în termenul stabilit de lege.

Astfel, faptul că hotărârea din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost pronunțată în lipsa reclamantei și a reprezentantului său, nu poate fi considerat un temei justificativ de repunere în termen a apelului. Or, la 07 februarie 2023 Olga Caigorodțeva a depus cerere, prin care a solicitat continuarea examinării cauzei în lipsa sa și a reprezentantului său, avocatului Nicolae Daniliuc (f.d. 130, Vol.I). Respectiv, urma să manifeste diligența necesară și să se intereseze la un interval rezonabil de timp despre soarta dosarului, care se afla pe rolul instanței, hotărârea pronunțată și să-și exercite dreptul de a contesta actul judecătoresc de dispoziție în interiorul perioadei termenului de atac de la 10 februarie 2023 până la 13 martie 2023.

Așadar, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie conchide că omiterea termenului legal de contestare a hotărârii din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se datorează în exclusivitate inacțiunilor Olgăi Caigorodțeva, care urma să depună diligență necesară pentru a-și asigura drepturile sale de acces la instanță, fapt însă ignorat de acesta.

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel corect și legal a respins cererea de repunere în termenul de apel și a restituit apelul declarat de Olga Caigorodțeva.

Din considerenetele enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiţie consideră neîntemeiat argumentul recurentei precum că Curtea de Apel Centru verificând temeinicia cererii de repunere în termen a apelului, a dat o apreciere vădit nerezonabilă argumentelor sale din cererea de apel, adoptând astfel o încheiere arbitrară, cu încălcarea normelor de drept procedural, precum şi examinarea superficială şi evazivă a cererii de repunere în termen.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiţie cataloghează ca fiind neîntemeiat argumentul recurentei precum că prin încheierea emisă i se încalcă dreptul la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO. Or, Olga Caigorodțeva nu a dat dovadă de diligență și bună credință în realizarea drepturilor sale, ca ulterior să invoce încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art.6§1, în condițiile când personal nu și-a realizat drepturile garantate de legislația în vigoare.

Respectiv, instanța de recurs reține că soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată privind respingerea cererii de repunere în termen cu restituirea apelului declarat de Olga Caigorodțeva împotriva hotărârii din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în rezultatul depunerii apelului în afara termenului legal, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în 7 vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În context, instanța de recurs amintește că art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanţă cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Curtea a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privinţă, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev vs fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

La fel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ş.a. vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012 ).

Pornind de la cele menționate supra, precum și prin prisma dispozițiilor art. 116 alin. (1) şi (3), art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) și art. 10 alin. (3) din Codul de procedură civilă, coroborate cu probele administrate la dosar, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel referitoare la faptul că apelanta a depus apelul în afara termenului legal și nu sunt temeiuri de a fi repusă în termenul de apel. Prin urmare, corect a respins cererea de repunere în termen și a restituit apelul declarat de Olga Caigorodțeva împotriva hotărârii din 09 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 şi Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale încalcă drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere că încheierea instanței de apel este legală, iar argumentele invocate de Olga Caigorodțeva sunt nefondate și neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul 8 declarat și a menține încheierea contestată, care face obiectul prezentului recurs. 52. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 424 alin. (2), art.427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă