3r-57/26 — Contestarea actului administrativ

La 18 iulie 2024 consiliera în Consiliul raional Soroca, Burlacu Inga s-a adresat cu acțiune în contencios administrativ către Președintele raionului Soroca privind obligarea furnizării de informații de interes public.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Central din 24 septembrie 2024 acțiunea în contencios administrativ s-a respins ca neîntemeiată.

La 08 octombrie 2024 Burlacu Inga a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 24 septembrie 2024 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, solicitând casarea hotărârii. La 02 ianuarie 2025 a fost depus apelul motivat.

Prin decizia Curții de Apel Nord din 06 noiembrie 2025 s-a respins apelul declarat de Burlacu Inga și s-a menținut hotărârea din 24 septembrie 2024 a Judecătoriei Soroca, sediul Central.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord, s-a corectat, din oficiu, eroarea evidentă strecurată în dispozitivul deciziei Curții de Apel Nord din 06 noiembrie 2025, în cauza civilă la acțiunea în contencios administrativ înaintată de consiliera în Consiliul raional Soroca, Burlacu Inga împotriva Președintelui raionului Soroca privind obligarea furnizării de informații de interes public, prin înlocuirea în partea dispozitivă a sintagmei greșite „Decizia este definitivă, fiind cu drept de recurs la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea deciziei motivate, prin intermediul Curții Supreme de Justiție” cu sintagma corectă „Decizia nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare”.

La 06 februarie 2026, Burlacu Inga, prin intermediul poştei electronoice, a depus recurs împotriva încheierii din 15 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând anularea încheierii Curții de Apel Nord din 15 ianuarie 2026.

În susținerea cererii de recurs Burlacu Inga, a invocat dezacordul cu încheierea instanței de apel deoarece, la caz prin încheierea din 15 ianuarie 2025 (semnată electronic la 30.01.2026) nu s-a limitat la rectificarea unor greșeli de redactare, ci a introdus o mențiune nouă: că decizia din 6 noiembrie 2025 este definitivă și irevocabilă, nefiind supusă recursului. Această precizare nu era rezultatul unei erori de calcul sau de nume, ci 1 reprezintă o interpretare juridică suplimentară care modifică efectul deciziei, suprimând o cale de atac. În fapt, instanța a completat dispozitivul cu o dispoziție care nu figura în hotărârea inițială, transformând corectarea într-o modificare a soluției.

Consideră recurenta că prin încheierea din 15 ianuarie 2026 (semnată electronic la 30.01.2026), Curtea de Apel a restrâns dreptul său de a depune recurs împotriva deciziei din 6 noiembrie 2025. Restricția nu se întemeiază pe art. 249 CPC, care nu autorizează adăugarea unor prevederi noi, ci pe o interpretare eronată a art. 26 alin. (6) din Legea nr.148/2023 (aplicabil doar acțiunilor intentate conform art. 25, procedură pe care recurenta nu a folosit- o). Astfel, încheierea contestată nu mai are natura unui act de corectare, ci a unei hotărâri care modifică substanța deciziei și afectează drepturile părților.

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Prin prisma art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.”

Art. 249 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „La cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească corectează greșelile sau omisiunile din hotărâre care țin de nume, calitatea procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente. Problema corectării unor astfel de greșeli se soluționează în baza dosarului și/sau a materialelor anexate la cererea de corectare a 2 greșelilor sau a omisiunilor, fără citarea participanților la proces. Instanța care examinează problema corectării poate dispune citarea participanților pentru a se pronunța cu privire la temeiurile de corectare. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea corectării greșelilor.”

Art. 26 alin. (6) din Legea privind accesul la informațiile de interes public nr. 148 din 09 iunie 2023: „ (6) Hotărârea judecătorească poate fi atacată cu apel, care se examinează în condițiile prezentului articol. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de la pronunțare.”

Prin decizia Curții de Apel Nord din 06 noiembrie 2025 s-a respins apelul declarat de Burlacu Inga și s-a menținut hotărârea din 24 septembrie 2024 a Judecătoriei Soroca, sediul Central. În dispozitiv fiind indicat că decizia este definitivă, cu posibilitatea exercitării căii de atac în ordine de recurs.

Ulterior, prin încheierea din 15 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord, s-a corectat, din oficiu, eroarea evidentă strecurată în dispozitivul deciziei Curții de Apel Nord din 06 noiembrie 2025, prin înlocuirea în partea dispozitivă a sintagmei greșite „Decizia este definitivă, fiind cu drept de recurs la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea deciziei motivate, prin intermediul Curții Supreme de Justiție” cu sintagma corectă „Decizia nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare”, în sensul conformării cu dispozițiile legale imperative indicate la pct. 15 .

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, instanța de apel prin încheierea din 15 ianuarie 2026, întemeiat a corectat, din oficiu, eroarea evidentă strecurată în dispozitivul deciziei Curții de Apel Nord din 06 noiembrie 2025, prin înlocuirea în partea dispozitivă a sintagmei greșite cu sintagma corectă „Decizia nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare”, aliniindu-se prevederilor art. 26 alin. (6) din Legea privind accesul la informațiile de interes public nr. 148 din 09 iunie 2023. Mai mult ca atît, exercitarea căii de atac este prevăzută de lege, dar nu de indicaţiile cuprinse în dispozitivul deciziei instanţei de apel. 3

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că această corectare a instanței nu constituie o modificare a soluției pe fondul cauzei, ci reprezintă o corectare a unei erori materiale în sensul dispozițiilor art. 249 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Corectarea vizează exclusiv mențiunea privind calea de atac fără a afecta soluția adoptată asupra fondului.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea din 15 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord este întemeiată și legală, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 195, art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de Burlacu Inga împotriva încheierii din 15 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord. Decizie este irevocabilă. Președinte, judecător Oxana Parfeni Judecători Diana Stănilă Ion Munteanu 4