2ra-437/25 — Recuperarea prejudiciului moral

La 19 aprilie 2023, Sergiu Gușovschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu participarea intervenienților accesorii: executorul judecătoresc Dumitru Manole, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, Primăria municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău, privind repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea hotărârii judecătorești într-un termen rezonabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 noiembrie 2004, s-a dispus încasarea de la bugetul municipiului Chișinău, prin intermediul Direcției finanțe a Primăriei municipiului Chișinău, în beneficiul reabilitatului politic Sergiu Gușovschi, a sumei de 12 000 lei, sumă care, la data respectivă, echivala cu 1000 dolari SUA. Hotărârea a intrat în vigoare la 3 februarie 2005.

Reclamantul a menționat că titlul executoriu a fost recepționat de executorul judecătoresc Dumitru Manole, fiind expediat la data de 03 februarie 2005, ziua intrării în vigoare a hotărârii. Totodată, prin scrisoarea din 21 octombrie 2021, s-a reconfirmat faptul expedierii către DEDJ Centru a titlului executoriu privind repararea prejudiciului în beneficiul lui Sergiu Gușovschi. În același răspuns s-a indicat că materialele dosarului nu conțin date privind executarea titlului executoriu nr. 2-1811/2004 din 19 noiembrie 2004.

Reclamantul a mai indicat că, la multiplele sale adresări către executorul judecătoresc Dumitru Manole prin care solicita remiterea originalelor actelor recepționate în anul 2005 și de pe care efectuase copii în biroul executorului, acesta i-a comunicat că le-ar fi transmis executorului judecătoresc Oleg Ungureanu. La rândul său, executorul Oleg Ungureanu a informat reclamantul că nu a primit de la Dumitru Manole niciun titlu executoriu. De asemenea, Ministerul Justiției, prin scrisoarea din 3 februarie 2021, a informat reclamantul că titlurile executorii respective au fost remise de către Dumitru Manole spre executare, potrivit competenței, Consiliului municipal Chișinău. 1

Potrivit reclamantului, viceprimarii municipiului Chișinău au respins neîntemeiat solicitările sale privind emiterea dispozițiilor de plată a sumei de 12 000 lei, invocând pretinsa omitere a termenului de prezentare a titlului executoriu. Acesta a susținut că termenul nu a fost omis, iar executarea se afla deja în procedură, fapt confirmat atât de executorul judecătoresc Dumitru Manole, cât și de Primăria municipiului Chișinău. Reclamantul a subliniat că a solicitat constant executarea hotărârii judecătorești, având în vedere statutul său de persoană reabilitată politic și necesitatea urgentă a mijloacelor financiare pentru tratament, în contextul refuzului Academiei de Științe de a executa hotărârea Curții Supreme de Justiție privind repunerea sa în funcție.

Totodată, reclamantul a indicat că, la cererea prealabilă din 9 august 2022 adresată Primarului General al municipiului Chișinău, a primit un răspuns formal, neîntemeiat și discriminatoriu, prin care cererea sa a fost respinsă fără indicarea căii de atac.

Întemeindu-și acțiunea pe prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei sau la executarea hotărârii judecătorești într-un termen rezonabil, reclamantul a solicitat încasarea din contul bugetului de stat, în beneficiul său, a sumei de 19 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea apelului, Ministerul Justiției a susținut că autoritățile și executorii judecătorești au întreprins toate măsurile rezonabile pentru executarea hotărârii judecătorești, iar reclamantul nu a manifestat diligența necesară, neprezentând titlul executoriu în original și nesolicitând eliberarea unui duplicat 2 sau repunerea în termenul de executare. Totodată, apelantul a invocat lipsa culpei organelor de executare și caracterul excesiv și disproporționat al sumei de 15 000 lei acordate cu titlu de prejudiciu moral.

La 07 august 2023, Sergiu Gușovschi a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 07 iulie 2023, iar la 28 septembrie 2023 a depus apelul motivat, solicitând casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la executarea într-un termen rezonabil a unei hotărâri judecătorești poate înainta o cerere privind constatarea unei asemenea încălcări și repararea prejudiciului cauzat. Conform art. 2 alin. (2) din aceeași lege, repararea prejudiciului poate avea loc doar în măsura în care încălcarea nu a fost cauzată exclusiv de conduita reclamantului.

Potrivit art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87/2011, cuantumul despăgubirilor se stabilește în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, complexitatea procedurii, comportamentul reclamantului, conduita autorităților și durata încălcării. De asemenea, în conformitate cu art. 4 alin. (1) din lege, sarcina de a demonstra lipsa încălcării dreptului la executarea într-un termen rezonabil și lipsa prejudiciului moral revenea Ministerului Justiției.

Instanța de apel a constatat că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, nr. 2-1811/2004 din 19 noiembrie 2004 prin care s-a dispus încasarea sumei de 12 000 lei în beneficiul lui Sergiu Gușovschi, a rămas neexecutată până în prezent, deși titlul executoriu a fost expediat spre executare la data de 03 februarie 2005 către Departamentul de Executare a Deciziilor Judiciare.

Instanța de apel a reținut că, la momentul expedierii titlului executoriu, procedura de executare era reglementată de Titlul V al Codului de procedură civilă în redacția aplicabilă la acel moment. În acest sens, instanța a făcut referire la art. 338 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia titlul executoriu putea fi transmis direct spre executare de către instanța de judecată, precum și la art. 347 din Codul de procedură civilă, care prevedea că executarea hotărârilor 3 judecătorești se efectua de către executorii judecătorești din cadrul Departamentului de Executare a Deciziilor Judiciare.

Potrivit materialelor cauzei și înscrisurilor prezentate, titlul executoriu nr. 2-1811/04 din 19 noiembrie 2004 a fost înregistrat în registrul de evidență al documentelor executorii sub nr. 122 și transmis spre executare. Instanța de apel a reținut că mențiunile din registrul respectiv confirmau expedierea titlului executoriu către Primăria municipiului Chișinău în temeiul art. 35 din Legea nr. 847-XIII privind sistemul bugetar și procesul bugetar, în redacția modificată prin Legea nr. 141-XV din 6 mai 2004.

În acest context, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele Ministerului Justiției referitoare la pretinsa omitere de către reclamant a termenului de prezentare a titlului executoriu spre executare, reținând că procedura de executare fusese inițiată prin transmiterea documentului executoriu de către instanță organului competent.

Instanța de apel a reținut că reclamantul nu a împiedicat în niciun mod executarea hotărârii și nu a manifestat pasivitate culpabilă, iar neexecutarea timp de aproximativ 20 de ani a hotărârii judecătorești nu îi putea fi imputată. În acest sens, instanța a făcut referire și la art. 70 alin. (1) din Codul de executare, care prevede că documentul executoriu urmează a fi executat într-un termen rezonabil, apreciat în funcție de complexitatea procedurii, comportamentul participanților și conduita executorului judecătoresc.

Instanța a subliniat că autoritățile responsabile nu au întreprins toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătorești, ceea ce a determinat încălcarea dreptului reclamantului la executarea într-un termen rezonabil.

Referitor la prejudiciul moral, instanța de apel a apreciat că suma de 15 000 lei acordată de prima instanță reprezenta o satisfacție echitabilă și proporțională circumstanțelor cauzei, în timp ce suma de 19 000 lei solicitată de reclamant era excesivă, motiv pentru care a respins atât apelul Ministerului Justiției, cât și apelul declarat de Sergiu Gușovschi, menținând hotărârea primei instanțe ca fiind legală și întemeiată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă, susținând că hotărârile instanțelor inferioare s-au bazat pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor administrate.

Ministerul Justiției a susținut că instanțele inferioare au omis să examineze argumentele privind lipsa titlului executoriu în original și imposibilitatea stabilirii unei proceduri valide de executare, invocând că, potrivit raportului executorului judecătoresc Dumitru Manole, în registrele de evidență nu a fost identificată înregistrarea titlului executoriu. Potrivit art. 14, art. 16 și art. 44 alin. (5) din Codul de executare, creditorul avea obligația de a prezenta titlul executoriu în original, în termenul legal, precum și de a acorda sprijin executorului judecătoresc, iar Sergiu Gușovschi nu a solicitat nici repunerea în termen și nici eliberarea unui duplicat al titlului executoriu, conform art. 18 și art. 19 din Codul de executare.

Recurentul a mai invocat că instanțele inferioare nu au motivat suficient atât constatarea încălcării dreptului la executarea într-un termen rezonabil, cât și necesitatea acordării prejudiciului moral. În acest sens, Ministerul Justiției a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv cauzele Hornsby c. Greciei, Immobiliare Saffi c. Italiei, Sanglier c. Franței și Fociac c. României, susținând că statul nu poate fi considerat responsabil pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în toate situațiile, atât timp cât autoritățile au întreprins măsuri rezonabile pentru executare.

A susținut că termenul rezonabil trebuie apreciat în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei și că, în speță, întârzierile au avut cauze obiective, iar simpla constatare a încălcării dreptului ar fi constituit o satisfacție echitabilă suficientă.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”. 5

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată, neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursul declarat de Ministerul Justiției, Completul de judecată constată că acestea nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 432 Cod de procedură civilă, criticile formulate vizând, în esență, reaprecierea probelor administrate și a circumstanțelor de fapt deja examinate de instanța de apel.

Recurentul a susținut că instanțele inferioare au apreciat eronat probele referitoare la existența și prezentarea spre executare a titlului executoriu, precum și la existența prejudiciului moral pretins de reclamant. Totuși, aceste argumente reiau apărări examinate motivat de instanța de apel, care a constatat, în baza materialelor dosarului, a registrelor de evidență și a înscrisurilor anexate, că titlul 6 executoriu a fost transmis spre executare încă din anul 2005, fiind inițiată procedura de executare.

Contrar afirmațiilor recurentului, instanța de apel a analizat detaliat actele dosarului, înscrisurile prezentate, registrele de evidență ale documentelor executorii, precum și conduita autorităților responsabile de executare, stabilind în mod întemeiat existența încălcării dreptului reclamantului la executarea hotărârii judecătorești într-un termen rezonabil și existența prejudiciului moral cauzat.

Recurentul nu a indicat norme concrete de drept material sau procedural aplicate greșit de instanțele inferioare și nici încălcări esențiale care să atragă incidența art. 432 Cod de procedură civilă, limitându-se la contestarea aprecierii probelor și la reiterarea propriei interpretări asupra situației de fapt.

Criticile referitoare la lipsa titlului executoriu în original, pretinsa omitere a termenului de executare și inexistența culpei autorităților țin de evaluarea probatoriului, atribuție ce aparține instanței de apel și care nu poate fi criticată în recurs în lipsa demonstrării unei erori de drept.

Completul de judecată reține că motivele invocate nu relevă încălcări ale normelor de drept material sau procedural, ci exprimă dezacordul recurentului față de soluția pronunțată și tind la o reexaminare a fondului cauzei, inadmisibilă în procedura de recurs.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7