3r-345/25 — Privind obligarea la examinarea cererii, la emiterea actului administrativ

La data de 22 decembrie 2023 „Firma Rivis-Grand” SRL a depus acțiunea în contenciosul administrativ împotriva Consiliului și Primăriei municipiului Chișinău privind obligarea la examinarea cererii și la emiterea actului administrativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 17 martie 2025, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de „Firma Rivis-Grand” SRL împotriva Consiliului și Primăriei municipiului Chișinău privind obligarea la examinarea cererii de eliberare a autorizației de construire nr. AC-01205/28-06- 2023 depusă la data de 28 iunie 2023 și la emiterea deciziei.

Nefiind de acord cu hotărârea instanţei de fond, la 02 aprilie 2025, „Firma Rivis-Grand” SRL a declarat apel, solicitând anularea hotărârii instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea.

Hotărârea motivată a fost comunicată pârâtei prin intermediul poștei electronice, iar reclamantei prin intermediul poștei cu scrisoare recomandată. Totuși, corespondența expediată reclamantei a fost restituită cu mențiunea „adresa incompletă” (f.d. 60, 61-62).

Instanța de apel a procedat la notificarea repetată a apelantului cu hotărârea motivată din 17 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), la data de 18 septembrie 2025, prin intermediul poștei terestre, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 67).

Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 03 noiembrie 2025 a declarat inadmisibil apelul depus de „Firma Rivis-Grand” SRL, pe motiv că apelantul nu a prezentat motivarea apelului în modul stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

În data de 10 decembrie 2025, „Firma Rivis-Grand” SRL a depus recurs împotriva încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu emiterea unei noi încheieri privind trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului recurenta a menționat că nu este de acord cu decizia instanței, invocând faptul că nu a fost notificată asupra hotărârii în modul indicat în încheiere, și anume că ar fi fost notificată repetat cu hotărârea motivată din 17 1 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), la data de 18 septembrie 2025, prin intermediul poștei terestre.

Așadar, recurenta a invocat că a fost reprezentată în procedura judiciară de un avocat, care a indicat atât adresa poștală, cât și adresa poștei electronice. Cu toate acestea, hotărârea nu a fost remisă la adresele indicate de participanții la proces, ceea ce constituie, în opinia recurentei, o încălcare procedurală.

Mai mult, la data prezumtivă indicată în încheierea din 03 noiembrie 2025, la adresa „Firma Rivis-Grand” SRL a fost recepționată o hotărâre judecătorească ce viza aceleași părți și același judecător (V. Dodon), însă aferentă unei alte cauze. Recurenta a susținut că există temei de a presupune că, în realitate, i-a fost expediată din eroare o altă hotărâre, fapt pentru care a anexat pretinsa hotărâre recepționată.

Art. 63 alin. (1) din Codul administrativ: „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”

Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.”

Art. 97 alin. (3) lit. c) din Codul administrativ: „Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin poştă cu scrisoare recomandată.”

Art. 109 din Codul administrativ: „Un înscris poate fi notificat prin poştă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepţie. Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepţie.”

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acţiunii în contenciosul administrativ se desfăşoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art.169–171.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 2 „Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.”

Art. 104 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „Citaţia şi înştiinţarea se expediază în cazul cînd se citează: persoanele juridice, prin împuterniciţi, la sediul lor principal conform înregistrării de stat sau, după caz, la sediul reprezentanţei sau al sucursalei.”

Art. 219 alin. (1) din Codul administrativ: „Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.”

Art. 223 din Codul administrativ: „Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.”

Art. 232, alin. (2) din Codul administrativ: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

Art. 236 alin. (1), alin. (2), lit. e) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. 243 alin. (1), lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.” 3

În data de 10 decembrie 2025, „Firma Rivis-Grand” SRL reprezentată de administratorul Pavel Veaceslav a depus recurs împotriva încheierii din 03 noiembrie 2025. Astfel, în lipsa unei dovezi privind notificarea recurentei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul este depus în termenul prevăzut la art. 242 din Codul administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243, alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

La acest aspect instanța de recurs menționează că, din conținutul art.232, alin. (2) din Codul administrativ, rezultă că apelantul urma să depună apelul motivat în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Or, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 232, alin. (2) din Codul administrativ stipulează că, începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este determinat doar de un singur eveniment – de la data notificării hotărârii motivate a instanței de fond.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de fond a expediat hotărârea motivată reclamantei prin scrisoare recomandată. Însă, corespondența expediată a fost restituită cu mențiunea „adresa incompletă” (f.d. 61-62).

Prin urmare, instanța de apel a procedat la notificarea repetată a apelantului cu hotărârea motivată din 17 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), la data de 18 septembrie 2025, prin intermediul poștei terestre, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 67).

Coroborând prevederile art. 63, alin. (1) din Codul administrativ cu art. 385 alin. (1) din Codul civil se constată, că în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este ziua imediat următoare datei 4 calendaristice notificării hotărârii motivate, adică ziua de 19 septembrie 2025, iar ultima zi fiind data de 20 octombrie 2025 (următoarea zi lucrătoare – zi de luni).

Din actele cauzei rezultă cu certitudine că apelanta, nu s-a conformat prevederilor art. 232, alin. (2) din Codul administrativ și nu a prezentat Curții de Apel Centru motivarea apelului.

În recurs, recurenta își întemeiază poziția, pe pretinsa lipsă a notificării legale a hotărârii motivate. Totuși, din materialele cauzei rezultă că instanța a întreprins măsuri concrete de comunicare a actului judecătoresc, inclusiv transmiterea acestuia prin scrisoare recomandată. Mai mult, instanța de apel a dispus notificarea repetată a apelantului la data de 18 septembrie 2025, prin intermediul poștei terestre, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la dosar (f.d. 67).

În acest context, susținerea recurentei privind lipsa notificării nu poate fi reținută ca fiind întemeiată, în măsura în care există dovada comunicării actului. Or, simpla invocare a neprimirii efective nu este suficientă pentru a răsturna prezumția de comunicare legală, în lipsa unor probe contrare concludente.

Referitor la susținerea recurentei privind reprezentarea sa de către un avocat, instanța reține că la materialele cauzei nu se regăsește un mandat care să ateste împuternicirile acestuia. În aceste condiții, afirmațiile privind existența unei reprezentări legale nu sunt confirmate prin probe și nu pot fi reținute.

Astfel, argumentul potrivit căruia hotărârea nu ar fi fost remisă la adresele indicate de reprezentant nu poate fi primit, în lipsa unei dovezi a reprezentării legale în proces.

În ceea ce privește susținerea recurentei că ar fi recepționat o altă hotărâre, aferentă unei cauze diferite, aceasta are un caracter declarativ. Simpla anexare a unui alt act judecătoresc nu demonstrează, în mod cert, că notificarea din prezenta cauză nu a avut loc sau că s-a produs o eroare din partea instanței ori a operatorului poștal. Pentru a produce efecte juridice, o asemenea afirmație trebuia susținută prin probe clare și concludente, care să infirme autenticitatea sau corectitudinea avizului de recepție.

Prin urmare, raportat la ansamblul probelor administrate, argumentele invocate în recurs nu sunt de natură să răstoarne concluzia instanței de apel privind comunicarea hotărârii și respectarea procedurii legale de notificare.

În acest context, completul de judecată atrage atenția că la 21 august 2025, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a publicat hotărârea motivată din 17 martie 2025 pe pagina web a instanțelor judecătorești: www.instante.justice.md, care poate fi identificată cu numărul dosarului 2-23185052-12-3-22122023. Deci, depunând apel societatea reclamantă era responsabilă să prezinte și motivarea apelului, respectiv, avea obligația procesuală de a depune diligența necesară de a se interesa de soarta dosarului și la ce etapă procesuală se află acesta.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat în mod corect că apelul formulat este inadmisibil, întrucât nerespectarea termenului legal de depunere a 5 apelului motivat atrage sancțiunea expresă prevăzută de normele de procedură administrativă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.

Astfel, instanța de recurs subliniază că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

În această ordine de idei, în cazul primirii apelului pe rol, se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Subsecvent, instanța de recurs menționează că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurentă sunt declarative și lipsite de suport juridic.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de „Firma Rivis-Grand” SRL. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 6