2ra-1698/23 — Evacuarea din imobil

La 16 iulie 2014, Artiom Șehovțov s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Onica Svetlana Vasile, Onica Roman și Onica Svetlana, solicitând evacuarea pârâților din imobilul situat la adresa str-la Sf. Andrei, 41, mun. Chișinău (f. d. 6–7, vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2550 din 03 iulie 2014, înregistrat la notarul public Bumbu Adelina, a cumpărat de la tatăl său, Valentin Șehovțov, casa de locuit individuală cu S totală = 120 m.p., care constă din: bucătăria nr. 1, cu S = 9,1 m.p., și locativă nr. 2, cu S = 9,9 m.p.

Reclamantul a indicat că imobilul situat în mun. Chișinău, XXXXX, X, unde 4/5 se află în posesia tatălui său, Șehovțov Valentin, și 1/5 cotă- parte aparține reclamantului, însă acolo locuiesc nelegitim Svetlana Onica, Roman Onica și Svetlana Onica.

Reclamantul a menționat că pârâții Svetlana Onica și Roman Onica s- au adresat anterior cu cerere de chemare în judecată către Valentin Șehovțov și Artiom Șehovțov, privind declararea nulității testamentului din 28 iunie 1991, a certificatului de moștenitor testamentar din 29 septembrie 2003, a contractului de vânzare-cumpărare din 03.07.2014, recunoașterea acceptării succesiunii și recunoașterea dreptului la moștenire.

A indicat reclamantul că viza de reședință a Svetlanei Onica a fost înregistrată în anul 1959, când proprietarii casei erau Onica Iov și Onica Alexandra, conform contractului nr. 25964 din 03 iunie 1951.

A relevat reclamantul că pârâții nu sunt și nu pot fi rude cu reclamantul, nici în baza Codului civil, nici în baza Codului familiei, unde este clar stipulat gradul de rudenie, pârâta fiind soția moșului reclamantului. 1

În drept, reclamantul și-a întemeiat poziția în baza art. 315, 316, 320 alin. (2), art. 82, art. 83, art. 166 și art. 167 din Codul de procedură civilă.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, întemeiat, a respins acțiunea. Or, reclamantul Artiom Șehovțov nu a demonstrat și nu a prezentat instanței de judecată probe care ar demonstra deținerea în totalitate a dreptului de proprietate asupra bunului imobil în litigiu.

Colegiul civil a reținut că, potrivit probelor prezentate de reclamantul/apelant, ultimul deține doar 1/5 cotă-parte din bunul imobil identificat prin nr. XXXXXXXX, iar celălalt coproprietar, care deține 4/5 din bun, nu are pretenții față de pârâți pentru faptul că aceștia locuiesc în bunul respectiv.

Mai mult, reclamantul/apelant Șehovțov Artiom solicită evacuarea pârâților din toate construcțiile situate pe adresa XXXXXXX. Or, potrivit pretenției înaintate, se solicită evacuarea din imobilul din str-la XXXXXX. Însă, potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, pe această adresă sunt situate mai multe construcții, acestea fiind identificate prin numerele cadastrale XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX și XXXXXXXX.

Colegiul civil a reţinut că Artiom Șehovțov deține dreptul de proprietate în mărime de 1/5 cotă-parte doar din bunul imobil identificat prin 2 nr. cadastral XXXXXXX, în rest, ultimul nu deține niciun drept în privința celorlalte bunuri. Corespunzător, Colegiul a reținut că reclamantul/apelant Artiom Șehovțov nu dispune de niciun drept legal pentru a cere evacuarea pârâților din bunurile al căror proprietar nu este, iar din bunul în care deține o cotă-parte minoritară nu poate cere evacuarea pârâților, în situația în care bunul nu este delimitat în natură sau, cel puțin, nu există un act juridic sau o hotărâre judecătorească care să reglementeze modul de folosință a bunului potrivit cotelor-părți deținute de proprietari.

Instanța de apel a atestat inexistența circumstanțelor de fapt și a temeiurilor de drept care l-ar îndreptăți pe Artiom Șehovțov să solicite evacuarea pârâților din bunul imobil, adică din cele patru construcții situate pe adresa XXXXXXXX.

Colegiul civil a apreciat că intimații/pârâți Onica Svetlana Vasile, Onica Roman și Onica Svetlana au obținut dreptul la locuință în mod legal: Onica Svetlana Vasile s-a instalat în imobilul menționat în anul 1959, ca urmare a căsătoriei încheiate cu fiul proprietarului și cu acordul acestuia, fiindu-i perfectată și viza de domiciliu din 16.05.1959, iar Onica Roman și Onica Svetlana au obținut acest drept în momentul nașterii lor, fiind înscriși automat cu viza de domiciliu la adresa dată.

Instanța de apel a concluzionat asupra temeiniciei soluției adoptate de prima instanță, prin care s-a dispus respingerea cerințelor reclamantului privind evacuarea intimaților/pârâților din bunul imobil litigios, reținând că o soluție contrară ar echivala cu o încălcare a dreptului de abitație al acestora.

Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată, la 9 noiembrie 2023, la adresa electronică a reprezentantei lui Artiom Şehovţov, avocatei Veronica Gaşiţoi, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 214), iar cererea de recurs a fost depusă la 12 decembrie 2023, prin intermediul oficiului poştal (f. d. 2-7, vol. II).

La 13 septembrie 2024, în adresa intimaţilor a fost expediat copia recursului declarat de Artiom Şehovţov, reprezentat de avocata Veronica Gaşiţoi, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poşta electronică, anexată la materialele dosarului (f. d. 14-15, vol. II).

La 12 februarie 2025, prin intermediul oficiului poştal intimaţii reprezentați de avocata Natalia Pahopol au depus referinţă prin care au solicitat respingerea recursului.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. 4 (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Chişinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Artiom Şehovţov, reprezentat de avocatul Veronica Gaşiţoi, conține obiecții de fapt şi de drept similare celor expuse în cererea 5 de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chişinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chişinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chişinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 6 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Artiom Şehovţov, reprezentat de avocatul Veronica Gaşiţoi, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Artiom Şehovţov, reprezentat de avocatul Veronica Gaşiţoi, împotriva deciziei din 9 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7