2r-108/26 — Stabilirea domiciliului copiilor minori si încasarea pensiei de întretinere

La 07 martie 2024, Bejan Evelina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bejan Octavian, intervenient accesoriu Agenția Teritorială de Asistență Socială Centru, Structura Teritorială de Asistență Socială Ialoveni privind stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere.

Prin hotărârea din 08 august 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, acțiunea a fost admisă.

La 15 august 2025, copia dispozitivului hotărârii din 08 august 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, i-a fost expediată în adresa lui Bejan Octavian, iar la 16 august 2025 acesta a confirmat recepționarea actului judecătoresc (f. d. 86, 91).

La 03 septembrie 2025, Bejan Octavian a depus în adresa Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, o cerere cu privire la întocmirea hotărîrii integrale (f. d. 92-93).

La 16 ianuarie 2026, Bejan Octavian a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 08 august 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, prin care s-a solicitat repunerea în termen a cererii de apel, admiterea cererii de apel, respingerea pretenției privind încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori și încasarea cheltuielilor de judecată din contul reclamantei.

Prin încheierea din 24 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea înaintată de apelantul Bejan Octavian privind repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel declarată de apelantul Bejan Octavian împotriva hotărârii din 08 august 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

La 16 martie 2026, Bejan Octavian a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 24 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care s-a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii contestate.

În susținerea cererii de recurs a reiterat că, nu a înțeles care este termenul de apel împotriva hotărârii instanței de fond și a cerut să i se explice acest lucru, ceea ce nu s-a întâmplat. 1

În drept, s-au invocat prevederile art. 429-437, 442 și 445 din Codul de procedură civilă.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară. (11) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanţei de judecată se comunică autorităţilor publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceştia sînt conectaţi prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poştei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 102 alin. (41) din Codul de procedură civilă: „(41) Participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.”

Art. 105 alin. (11), (5) din Codul de procedură civilă: „(11) Citația sau înștiințarea se expediază autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de 2 gestionare a dosarelor sau prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte. La solicitarea persoanelor fizice, citația sau înștiințarea poate fi transmisă acestora prin mijloace de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte sau prin poșta electronică în cadrul Programului integrat de gestionare a dosarelor. (5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți și alți participanți la proces.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. 3 (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului”.

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.” 4

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentului invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

Completul de judecată reiterează că, la emiterea încheierii din 24 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a reținut că examinarea cauzei civile, precum și pronunțarea dispozitivului hotărârii, au avut loc în lipsa pârâtului Bejan Octavian, care la 22 noiembrie 2024, a depus o cerere privind examinarea cauzei în lipsa sa (f. d. 58).

Ulterior, în vederea comunicării către Bejan Octavian a dispozitivului hotărârii pronunțate la 08 august 2025, instanța de fond a expediat hotărârea la adresa electronică indicată de însuși pârâtul în cererea privind examinarea cauzei în lipsă, care îi aparține.

În concluzie, instanța de apel a menționat că, pârâtul Bejan Octavian cunoștea despre examinarea litigiului, a participat în ședințele de judecată, ulterior a solicitat examinarea cauzei în lipsă. După pronunțarea dispozitivului hotărârii, i-a fost expediat actul judecătoresc la adresa electronică a acestuia. Cu atât mai mult, la 04 septembrie 2025, Bejan Octavian a depus în cancelaria Judecătoriei Hîncești (sediul Ialoveni) o cerere, prin care a solicitat întocmirea hotărârii integrale pentru a-și exercita dreptul său la apel (f. d. 92). Astfel, încă o dată se demonstrează că, Bejan Octavian cunoștea despre dispozitivul hotărârii din 08 august 2025, din moment ce a solicitat întocmirea hotărârii integrale, precum și în dispozitivul hotărârii este cert indicat termenul de atac a hotărârii la Curtea de Apel Centru, termen pe care Bejan Octavian îl cunoaște și în virtutea profesării în calitate de avocat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, exercitarea de către Bejan Octavian a căii de atac – apelul, peste 5 termenul limită stabilit de lege, fără a prezenta dovezi verosimile în susținerea cererii de repunere în termen întru demonstrarea imposibilității exercitării căii de atac în termen, determină netemeinicia cererii respective, în sensul stabilit de către instanța de apel.

În aceste condiții, Completul de judecată reține că, recurentul Bejan Octavian nu a manifestat diligență procesuală rezonabilă la exercitarea căii de atac.

Astfel, neglijența sau pasivitatea părții în exercitarea drepturilor procesuale nu poate fi folosită ca fundament pentru eludarea unui termen de procedură stabilit de lege.

În consecință, prin depunerea cererii de apel la 16 ianuarie 2026, recurentul a omis neîntemeiat termenul legal de exercitare a căii de atac, deși avea obligația procesuală de a manifesta diligența necesară și de a exercita un rol activ în cadrul prezentului proces.

În pofida circumstanțelor descrise, Bejan Octavian a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 08 august 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, abia la 16 ianuarie 2026, în afara termenului legal.

Corespunzător, coroborând dispozițiile legii cu probele administrate la dosar, instanța de recurs consideră întemeiată poziția Curții de Apel Centru referitoare la netemeinicia cererii de repunere în termen a apelului înaintată de Bejan Octavian și respinge argumentele recurentului invocate în susținerea poziției sale ca neîntemeiate și declarative.

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel legal și întemeiat a restituit cererea de apel declarată de Bejan Octavian.

Respectiv, instanța de recurs reține că, soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată privind respingerea cererii de repunere în termen și de restituire a cererii de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termenul stabilit.

Prin urmare, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea instanței de apel este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către Bejan Octavian sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat și a menține încheierea contestată, care face obiectul prezentului recurs. 6

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,