Decizie nr. 162 din 06.11.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 53 lit. (c) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în redactarea anterioară Legii nr. 179 din 3 iulie 2025 privind modificarea unor acte normative, ridicată de dna avocat Tatiana Guțu, în interesele dlui Mihail Bumbac, în dosarul nr. 3-5067/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dl judecător Gheorghe Mîțu de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

La 5 iulie 2024, dl Mihail Bumbac, inspector principal în cadrul postului vamal ZEL Bălți al Biroului vamal Nord, a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 324 alin. (2) lit. b) (

Prin ordinul directorului Serviciului Vamal din 5 iulie 2024 s-a dispus suspendarea raporturilor de serviciu cu dl Mihai Bumbac în legătură cu aplicarea măsurii preventive sub formă de arest.

Prin Încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, dlui Mihai Bumbac i-a fost aplicată măsura preventivă - liberarea provizorie sub control judiciar.

La 30 septembrie 2024, pe baza articolelor 6 și 40 din Legea nr. 302/2017 cu privire la Serviciul Vamal și a articolelor 51, 53 lit. c) și 55 din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în redactarea anterioară Legii nr. 179 din 3 iulie 2025, Serviciul Vamal a emis un ordin prin care,

Ulterior, dl Mihail Bumbac a contestat în fața instanței ordinul de suspendare a raporturilor de serviciu.

În cadrul examinării acestei cauze, dna avocat Tatiana Guțu a ridicat, în interesele dlui Mihail Bumbac, excepția de neconstituționalitate a articolului 53 lit. c) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în redactarea anterioară Legii nr. 179 din 3 iulie 2025.

Printr-o încheiere din 2 iunie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate a susținut că suspendarea raporturilor de serviciu pentru o perioadă nedeterminată de către autoritatea publică încalcă prezumția de nevinovăție, dreptul la muncă și la protecția muncii, precum și dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, autorul sesizării susține că norma contestată contravine articolelor 21, 43, 47 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în această cauză a unor prevederi din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, fiind ridicată de reprezentantul unei părți în proces.

Obiectul excepției îl constituie articolul 53 lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public în redactarea anterioară Legii nr. 179 din 3 iulie 2025 privind modificarea unor acte normative.

Curtea reține că articolul 53 lit. c) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public în redactarea anterioară Legii nr. 179 din 3 iulie 2025 a constituit baza legală pentru emiterea de către Serviciul Vamal a ordinului de suspendare din funcție a dlui Mihail Bumbac. Așadar, Curtea admite că prevederea contestată ar putea fi aplicată în circumstanțele particulare ale cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea constată că articolul 53 lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în redactarea anterioară Legii nr. 179 din 3 iulie 2025 privind modificarea unor acte normative, a făcut obiectul controlului de constituționalitate în Decizia nr. 148 din 21 noiembrie 2024. În această Decizie, Curtea a stabilit că articolul 53 lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nu instituie o ingerință în articolele 43 și 54 din Constituție, între altele, pentru următoarele considerente. Suspendarea din funcție pe baza normei contestate nu intervine în mod automat în toate cazurile în care începe urmărirea penală în privința unui funcționar public. În acest sens, norma contestată îi acordă autorității publice prerogativa de a suspenda raporturile de serviciu dacă infracțiunea de care este bănuit sau învinuit funcționarul public: i) poate prejudicia imaginea, prestigiul, interesele legale ale autorității publice sau ii) are legătură cu exercitarea atribuțiilor funcției publice pe care persoana o deține. Astfel, norma în discuție nu-i permite autorității publice să suspende raporturile de serviciu în cazul intentării oricărei cauze penale în privința funcționarului public (a se vedea,

De principiu, această situație nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituționalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conține argumente noi sau dacă există circumstanțe de ordin general care să justifice o altă soluție privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr. 25 din 2 martie 2020, § 19; DCC nr. 42 din 1 aprilie 2021, §18).

Autorul excepției a susținut că prevederile contestate încalcă articolele 21 (

Analizând argumentele privind încălcarea articolului 43 din Constituție, Curtea observă că autorul sesizării nu a formulat alte critici de neconstituționalitate, distincte de cele examinate anterior de Curte în Decizia nr. 148 din 21 noiembrie 2024. Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este una repetată în acest capăt al său. Având în vedere faptul că nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele menționate în Decizia nr. 148 din 21 noiembrie 2024 sunt valabile și în prezenta cauză.

Referitor la incidența articolului 21 din Constituție, Curtea reține că prevederile contestate nu-i impun Serviciului Vamal să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei și nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a căror soluționare ține de competența instanțelor judecătorești. Prin urmare, articolul 21 din Constituție nu este incident (a se vedea DCC nr. 126 din 10 octombrie 2023, § 43).

Cu privire la incidența articolului 47 din Constituție, Curtea reține că autorul sesizării nu a prezentat argumente pentru a demonstra că dispoziția contestată îi afectează dreptul la asistență și protecție socială. Curtea reiterează că simpla trimitere la o prevedere constituțională nu poate fi considerată o critică de neconstituționalitate veritabilă dacă nu este fundamentată pe argumente privind incidența acesteia. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională i-ar înlocui pe autori în invocarea argumentelor de neconstituționalitate și ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 109 din 13 iulie 2021, § 24).

De asemenea, Curtea menționează că Serviciul Vamal este parte componentă a sistemului organelor securității statului și deține competențe precise în asigurarea securității economice a statului. În acest sens, Serviciul Vamal are misiunea de a contribui la prevenirea și combaterea spălării banilor, la combaterea terorismului internațional, traficului ilicit de droguri, armament și muniții, precum și de a efectua controlul și supravegherea vamală, pentru prevenirea, depistarea și combaterea contrabandei, a eschivării de la achitarea drepturilor de import/export etc. Pentru asigurarea funcționării eficiente a Serviciului Vamal, legislatorul a adoptat o legislație specială, a acordat funcționarilor vamali calitatea de funcționari publici cu statut special, grade speciale și a înaintat față de aceștia cerințe de accedere și promovare în funcție, a stabilit restricții și incompatibilități și garanții de exercitare a funcțiilor publice. Așadar, norma contestată care prevede suspendarea din funcție a funcționarului vamal bănuit sau învinuit de comiterea unor infracțiuni care au legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu reprezintă o măsură care are natura de a ocroti imaginea, prestigiul și interesele legale ale autorității publice,

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.