Decizie nr. 154 din 30.10.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unui text din articolul 217 alin. (2) și a articolului 217 alin. (8) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Leșanu, în interesele SRL „Șafranăx" parte în dosarul nr. 2i-249/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Vitalie Guțan de la Judecătoria Chișinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Prin Încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2017 s-a intentat procedura accelerată de restructurare a debitorului

Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 24 mai 2018, a fost confirmat planul procedurii accelerate de restructurare, acceptat de adunarea repetată a creditorilor

La 13 decembrie 2024, reprezentantul unui creditor a formulat o cerere pentru revocarea planului de restructurare accelerată a debitorului

La 31 martie 2025, dl avocat Tudor Leșanu a ridicat, în interesele debitorului insolvabil

Prin Încheierea din 7 aprilie 2025, Judecătoria Chișinău a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul excepției menționează că textul contestat obligă creditorii cărora le-au fost achitate creanțe pe perioada de realizare a planului procedurii de restructurare să restituie aceste mijloace financiare. Autorul consideră că textul contestat restrânge dreptul de proprietate al creditorilor, deoarece inițial ei dețin o creanță neachitată de debitor. Ulterior creanța lor este stinsă, însă din motivul că planul de restructurare nu este îndeplinit, ei sunt obligați să restituie propriii lor bani. Așadar, această situație poate avea un impact direct asupra solvabilității creditorului, deoarece acesta poate să nu mai dispună de suma primită, pe care trebuie să o restituie în masa debitoare, revocarea planului poate avea loc și după trei ani de la stingerea creanței creditorului și astfel există riscul de a-l priva substanțial de proprietatea sa. Mai mult, Legea nu stabilește situația în care creditorul refuză să restituie aceste mijloace financiare

De asemenea, autorul menționează că normele contestate nu stabilesc cu claritate cum va restitui administratorul insolvabilității în masa debitoare cheltuielile avansate și remunerația sa pe perioada de realizare a planului procedurii de restructurare. Situația în care aceste sume nu vor fi restituite contravine prevederilor articolului 217 alin. (8) din Legea contestată.

Autorul sesizării pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 8, 16, 23, 46 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă textul „creditorii ale căror creanțe au fost stinse ca urmare a executării planului sunt obligați să restituie tot ceea ce au primit" din articolul 217 alin. (2) și articolul 217 alin. (8) din Legea insolvabilității, care stabilește că în partea nereglementată de prezentul articol se aplică efectele prevăzute de legislația civilă la nulitatea actelor juridice. Așa cum rezultă din sesizare, pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul central, se află o cerere referitoare la intrarea în faliment în cazul nerealizării planului procedurii de restructurare. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Curtea notează că textul contestat din articolul 217 alin. (2) din Legea insolvabilității a mai făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate (a se vedea DCC nr. 179 din 25 noiembrie 2021).

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental al său (a se vedea HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 31).

Autorul sesizării a afirmat incidența articolelor 8 (

Referitor la incidența articolului 8 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a subliniat că acesta comportă un caracter general și nu poate constitui un reper separat, ci trebuie coroborat cu o altă prevedere din Constituție, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr. 71 din 24 iunie 2025, § 20). De asemenea, Curtea a notat că și articolele 16 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr. 15 din 16 februarie 2023, § 19).

Curtea observă că autorul este avocatul debitorului insolvabil și în sesizare a adus argumente referitoare la eventuale ingerințe în dreptul de proprietate al creditorilor. Excepția ridicată îi vizează pe creditorii ale căror creanțe au fost achitate în procedura de restructurare.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că poate exercita controlul constituționalității unei legi dacă soluția i-ar fi favorabilă situației autorului excepției. Excepția de neconstituționalitate nu manifestă doar o funcție preventivă, ci și una reparatorie, pentru că ea privește, în primul rând, situația concretă a părții lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia. În cazul contrar, acest instrument devine

Totuși, creditorii în interesul cărora a fost ridicată excepția sunt ei înșiși participanți la procesul de insolvabilitate și ar putea acționa în mod independent pentru a-și proteja propriul interes.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.