Decizie nr. 91 din 28.07.2025

La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 11 alin. (3) lit. b) din Legea insolvabilității, ridicate de dl avocat Ghenadie Tatarciuc, în interesele dlui Ruslan Berlinschi, în dosarul nr. 2i-1029/2023, și de dl avocat Andrei Iosip, în interesele dlui Ruslan Alass, în dosarul nr. 2i-123/2024, ambele pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională de doamnele judecătoare Mihaela Scripliuc și Natalia Iordachi de la Judecătoria Chișinău pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza pct. 18 din Regulamentul Curții Constituționale privind procedura de examinare a sesizărilor, căruia i-a atribuit numărul 241g/2024.

Prin Încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 2 ianuarie 2024, s-a admis cererea de intentare a procesului de insolvabilitate depusă de SRL „Kass Expo Cargo" în privința debitorului SRL „Kass Expo International Corp", s-a instituit perioada de observație a debitorului și s-a desemnat un administrator provizoriu.

Ulterior, la cererea introductivă s-au alăturat mai mulți creditori, printre care și dl Ruslan Berlinschi, asociat al debitorului cu o parte socială de 61,5% din capitalul social. Acesta menționează că are creanțe față de debitor ce derivă din: (i) dreptul la dividende; (ii) dreptul asociatului la o parte din active în caz de dizolvare și lichidare a societății; (iii) dreptul la chirie ce derivă din contractele de locațiune a unor imobile pe care societatea debitoare le-a datorat.

La 28 octombrie 2024, dl avocat Ghenadie Tatarciuc a ridicat, în interesele dlui Ruslan Berlinschi, excepția de neconstituționalitate a articolului 11 alin. (3) lit. b) din Legea insolvabilității.

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2024, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

La 20 martie 2024, dl Ruslan Alass a formulat o cerere introductivă pentru intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului

Prin Încheierea Judecătoriei Chișinău din 22 martie 2024, cererea introductivă a fost admisă și a fost desemnat un administrator provizoriu.

În cadrul ședinței de judecată din 5 noiembrie 2024, dl avocat Andrei Iosip a ridicat, în interesele dlui Ruslan Alass, excepția de neconstituționalitate a articolului 11 alin. (3) lit. b) din Legea insolvabilității.

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2024, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul sesizării nr. 214g/2024 afirmă că legislatorul a omis să reglementeze drepturile patrimoniale ale creditorului în situația în care, pe de o parte, are calitatea de asociat al debitorului, iar pe de altă parte, este proprietar al bunurilor folosite de debitor, situație care limitează drepturile unui astfel de creditor în raport cu ceilalți creditori.

Autorul sesizării nr. 259g/2024 a notat că norma criticată creează o incertitudine juridică care îi împiedică pe foștii asociați ai debitorului să-și valorifice creanțele de la debitorul lor și, prin urmare, le încalcă dreptul la respectarea proprietății private, dreptul de acces la un tribunal și dreptul la apărare. Așadar, se susține că norma contestată le interzice asociaților, membrilor și acționarilor debitorului să formuleze cereri introductive pentru a-și recupera creanțele.

Autorii pretind că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 16, 20, 23, 26, 46, 54 și 114 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate sunt formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie articolul 11 alin. (3) lit. b) din Legea insolvabilității. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate. Curtea observă că articolul contestat a mai făcut anterior obiect al controlului constituționalității, însă autorii nu au motivat sesizările (DCC nr. 64 din 12 iunie 2025). Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental (a se vedea HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 31).

Curtea reține că autorii sesizărilor au menționat incidența articolelor 4 (

Curtea a notat în jurisprudența sa că articolele 4 și 7 din Constituție comportă un caracter general și reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste articole nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu alte prevederi din Constituție, care trebuie să fie aplicabile (a se vedea DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 18; DCC nr. 153 din 14 noiembrie 2023, § 19).

De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolele 16, 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (DCC nr. 136 din 19 octombrie 2023, § 19). Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (DCC nr. 86 din 20 iulie 2023, § 20).

Curtea observă că argumentele autorilor, din perspectiva incidenței articolelor 20 și 46 din Constituție, se referă la omisiunea legislatorului de a lua în calcul valoarea creanțelor constituite din orice obligație de plată față de asociații (membrii, acționarii) debitorului la constatarea insolvabilității debitorului, precum și că creditorii care au/au avut și calitatea de asociat al debitorului insolvabil ar fi dezavantajat în raport cu alți creditori ai insolvabilului.

Curtea a stabilit, în jurisprudența anterioară, că scopul general al Legii insolvabilității constă în satisfacerea creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului. Așadar, legislatorul a stabilit în mod prioritar maximizarea gradului de valorificare a activelor și recuperarea creanțelor creditorilor (a se vedea HCC nr. 16 din 9 iunie 2020, § 61; HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 55) și a încredințat realizarea acestui scop unui profesionist-administrator autorizat.

Asociații (acționarii, membrii) societății comerciale/persoanei juridice care și-au unit capitalul și eforturile materiale și intelectuale pentru a desfășura o afacere sunt cele mai interesate subiecte în activitatea eficientă a societății pe care au fondat-o și legislatorul le acordă prioritatea pentru a o menține funcțională și solvabilă. Anume în acest scop, legislatorul a prevăzut că „la constatarea insolvabilității debitorului nu se ia în calcul valoarea creanțelor constituite din [...] orice obligație de plată față de asociații (membrii, acționarii) debitorului" (articolul 11 alin. (3) lit. b) din Legea insolvabilității), precum și că „la orice etapă a procedurii de insolvabilitate, de faliment sau de restructurare, în scopul încetării procedurii, asociații (membrii, acționarii) debitorului sau terții sunt în drept să satisfacă creanțele masei și ale tuturor creditorilor ori să remită debitorului mijloace bănești în mărimea necesară pentru stingerea creanțelor validate, inclusiv a creanțelor de rang inferior și a creanțelor masei debitoare" (articolul 146 alin. (1) din Legea insolvabilității).

Având în vedere scopul prioritar menționat la § 26

Cele menționate permit Curții să conchidă că legislatorul a înlăturat asociații (acționarii, membrii) ca persoane care au eșuat în administrarea afacerii și a încredințat unui profesionist-administrator autorizat să administreze în continuare afacerea sau bunurile care au rămas pentru a repara eventualele prejudicii ale creditorilor insolvabilului. Așadar, legislatorul a stabilit în mod clar că creanțele asociaților (membrilor, acționarilor) față de debitorul insolvabil nu sunt admise la masa credală tocmai pentru a proteja integritatea procedurii și valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru o acoperire mai bună a creanțelor creditorilor.

În jurisprudența sa, Curtea a conchis că reglementarea prin lege a rangului creanțelor în vederea asigurării unui grad sporit de responsabilitate în gestionarea eficientă a patrimoniului pentru realizarea obiectivului principal al insolvabilității este justificată de preocuparea legislatorului de a reglementa în mod judicios aspectele privind distribuirea masei debitoare pentru executarea creanțelor patrimoniale ale creditorilor (a se vedea DCC nr. 95 din 6 septembrie 2018, § 26; DCC nr. 147 din 19 decembrie 2019, § 23).

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că, în contextul insolvenței, clasificarea creditorilor reprezintă o trăsătură comună a sistemelor interne ale statelor contractante, fiind concepută pentru a atinge un echilibru între creditorii concurenți și interesele publice mai largi față de un debitor falit care nu are active suficiente pentru a satisface creanțele tuturor creditorilor săi. Complexitatea procedurilor de insolvență presupune, în mod firesc, existența unor reglementări din partea statului pentru a asigura tratamentul egal și corect al creditorilor aflați în situații analoage sau similare. Datorită cunoașterii directe a societății și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a aprecia ce este în interesul public. În cadrul sistemului de protecție instituit prin Convenție, ține de competența autorităților naționale să efectueze evaluarea inițială în vederea stabilirii criteriilor care ar trebui să determine importanța și natura privilegiată a creanțelor în procedurile de insolvență. În consecință, autoritățile naționale se bucură de o marjă largă de apreciere în acest domeniu (a se vedea

Prin urmare, această practică se încadrează în marja discreționară a legislatorului, fără a afecta prevederile invocate ale Constituției (a se vedea DCC nr. 95 din 6 septembrie 2018, § 26).

Cu privire la incidența articolului 26 din Constituție, Curtea reiterează că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor și a posibilităților pe care le au, potrivit legii, persoanele în vederea apărării intereselor lor. Acest drept este restrâns în situația în care persoana nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa (DCC nr. 153 din 14 noiembrie 2023, § 24). În această cauză, autorii sesizărilor nu ridică problema limitării utilizării mijloacelor procedurale necesare pentru a-și realiza dreptul la apărare. Prin urmare, Curtea nu poate identifica în ce măsură dispozițiile contestate restrâng dreptul persoanei la apărare. Curtea conchide că articolul 26 din Constituție nu este incident în acest caz.

Referitor la articolul 114 din Constituție, Curtea reține că autorii nu au motivat în ce măsură prevederile contestate afectează norma constituțională menționată. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituție, precum și citarea unor considerente din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în lipsa unei argumentări proprii nu reprezintă critici veritabile de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16).

Prin urmare, pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.