Decizie nr. 95 din 06.09.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 50 alin. (2) lit. c) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl Valeriu Axenti, reprezentantul creditorului, în dosarul nr. 2i-166/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 2 august 2018 de către dl judecător Nicolae Șova, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 18 octombrie 2012, între „Amtarex&Co" S.R.L. și F.C.P. „Soldi" S.R.L. a fost încheiat un contract cu privire la investirea capitalului în construcție. Potrivit contractului de investire în contul achitării costului apartamentului F.C.P. „Soldi" S.R.L. a executat în beneficiul „Amtarex&Co" S. R. L. lucrări de finisare a fațadei blocului locativ.

Potrivit contractului de antrepriză, plata pentru lucrările îndeplinite trebuia efectuată în baza actelor de recepție a lucrărilor semnate de beneficiar și antreprenor. În contul achitării lucrărilor îndeplinite, beneficiarul trebuia să-i ofere antreprenorului un apartament cu trei camere situat în blocul locativ respectiv.

Ulterior, Curtea de Apel Chișinău a constatat insolvabilitatea „Amtarex&Co" S.R.L. și a desemnat un administrator al procesului de insolvabilitate.

Administratorul a acceptat integral spre validare creanța F.C.P. „Soldi" S.R.L. și a admis creanța creditorului cu titlu de creanță chirografară de rangul V.

F.C.P. „Soldi" S.R.L. a contestat acțiunea juridică a administratorului cu privire la ignorarea rangului garantat pretins de către creditor și încadrarea creanței sale în categoria creanțelor chirografare de rangul V.

În cadrul ședinței de judecată, dl Valeriu Axenti, reprezentantul creditorului, a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 50 alin. (2) lit. c) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Prin încheierea din 11 iulie 2018, instanța de judecată a admis ridicarea excepției și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării ei.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că norma contestată reglementează în mod distinct rangul garantat al creanțelor persoanelor fizice și aduce atingere drepturilor legitime ale persoanelor juridice. El consideră că creditorul este supus unui tratament juridic disproporționat și discriminatoriu în raport cu persoanele fizice, creditorii garanți cu creanțe născute din contractele de investire în construcția de locuințe. Mijloacele financiare izvorâte din contractul cu privire la investirea capitalului în construcția de locuință încheiat cu persoana fizică și cu persoana juridică ar avea aceeași destinație și ar fi investite în construcția de locuințe.

De asemenea, autorul consideră că principiul constituțional privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice este aplicabil deopotrivă față de persoana fizică și, respectiv, față de persoana juridică.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 15, 16, 20 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Valeriu Axenti, în dosarul nr. 2i-166/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Prin urmare, aceasta este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „creanțelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcția de locuințe" din articolul 50 alin. (2) lit. c) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Din conținutul sesizării, Curtea observă că autorul excepției pretinde că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 15, 16, 20 și 54 din Constituție.

Curtea observă că autorul sesizării nu a prezentat argumente pertinente privind încălcarea articolelor 4, 7 și 15 din Constituție. Prin urmare, ea nu va efectua vreo analiză prin prisma acestora.

Cu referire la pretinsa încălcare, prin prevederile contestate, a principiului accesului liber la justiție, Curtea reține că articolul 20 din Constituție îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente în cazul existenței unor acte care îi încalcă drepturile, libertățile și interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Totuși, Curtea nu observă cum i-a fost încălcat autorului sesizării dreptul de acces liber la justiție, având în vedere mai ales faptul că prezenta excepție a fost ridicată în fața unei instanțe.

De asemenea, Curtea nu poate susține alegațiile autorului excepției privind instituirea unei situații discriminatorii. Tratamentele diferențiate nu implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituție. Pentru a stabili încălcarea articolului 16 din Constituție, trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situații similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această diferențiere este discriminatorie. Curtea reține că articolul 16 din Constituție vizează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială, și nu are scopul de a stabili un tratament juridic identic în privința persoanelor fizice și persoanelor juridice.

Curtea menționează că Legea insolvabilității stabilește cadrul juridic privind procesul de restructurare a societăților insolvabile în vederea remedierii lor financiare și economice, iar acțiunile administratorului/lichidatorului sunt orientate spre păstrarea, majorarea și valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru o acoperire mai bună a creanțelor creditorilor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că, în contextul insolvenței, clasificarea creditorilor este o trăsătură comună a sistemelor interne ale statelor contractante, fiind concepută pentru a atinge un echilibru între creditorii concurenți și interesele publice mai largi față de un debitor falit care nu are active suficiente pentru a satisface creanțele tuturor creditorilor săi. Complexitatea procedurilor de insolvență presupune, în mod firesc, existența unor reglementări din partea statului pentru a asigura tratamentul egal și corect al creditorilor aflați în situații analoage sau similare. Datorită cunoașterii directe a societății și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a aprecia ce este în interesul public. În cadrul sistemului de protecție instituit prin Convenție, ține de competența autorităților naționale să efectueze evaluarea inițială în vederea stabilirii criteriilor care ar trebui să determine importanța și natura privilegiată a creanțelor în procedurile de insolvență. În consecință, autoritățile naționale se bucură de o marjă largă de apreciere în acest domeniu (a se vedea

Curtea conchide că reglementarea prin lege a creanțelor privilegiate în vederea asigurării unui grad sporit de responsabilitate în gestionarea eficientă a patrimoniului pentru realizarea obiectivului principal al insolvenței este justificată de preocuparea legislatorului de a reglementa în mod judicios aspectele ce țin de distribuirea masei debitoare pentru executarea creanțelor patrimoniale ale creditorilor. Prin urmare, această practică se încadrează în marja de discreție a legislatorului, fără a afecta prevederile invocate ale Constituției.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.