Decizie nr. 134 din 15.11.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate:

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 13 noiembrie 2018 de către dna judecător Mariana Fondos-Frațman, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 18 aprilie 2018, S.A. „Combinatul de produse cerealiere din Chișinău", aflată în procedura falimentului, a depus în fața instanței de judecată o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de S.R.L. „Inter Trade Investment Company".

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 26 aprilie 2018, cererea introductivă depusă de S.A. „Combinatul de produse cerealiere din Chișinău" a fost admisă spre examinare, cu aplicarea măsurilor de asigurare corespunzătoare. A fost desemnat un administrator provizoriu.

Ulterior, pe 7 iunie 2018, O.M. „Top Leasing & Credit" S.R.L. a depus o referință la cererea introductivă prin care s-a alăturat la cererea introductivă depusă de S.A. „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău".

Pe 29 iunie 2018, Î.C.S. „Total Leasing & Finance" S.A., de asemenea, a depus o cerere de alăturare la cererea introductivă depusă de S.A. „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău".

Pe 11 iulie 2018, și S.A. „MAIB Leasing" a depus o referință prin care s-a alăturat la cererea introductivă depusă de S.A. „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău".

În cadrul ședinței de judecată din 26 octombrie 2018, dl avocat Victor Munteanu a ridicat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi referitoare la condițiile de depunere a referinței prin care se solicită alăturarea altor creditori la cererea creditorului inițial din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2018, instanța de judecată a admis ridicarea excepției și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării ei.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul excepției a susținut că prevederile menționate nu stabilesc în mod expres și exhaustiv condițiile de alăturare a creditorilor la cererea introductivă depusă de către creditorul inițial și nu prevăd criterii clare, previzibile și certe, de formă și conținut. Acesta consideră că nu este clar când se poate considera că o cerere introductivă este depusă cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă și ale Legii insolvabilității, în partea referitoare la condițiile de depunere a referinței prin care se solicită alăturarea altor creditori la cererea creditorului inițial.

De asemenea, autorul consideră că instanța de insolvabilitate are un rol absolut formal și este obligată să admită spre examinare cererea introductivă depusă de către creditor și alăturarea altor creditori la cererea creditorului inițial.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 4, 9, 16, 20, 23, 46 și 53 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl avocat Victor Munteanu, în dosarul nr. 2i-854/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea observă că, deși autorul excepției invocă încălcarea prevederilor articolelor 4, 9, 16, 20, 23, 46 și 53 din Constituție, acesta susține că prevederile legale contestate sunt lipsite de claritate și previzibilitate.

Deși autorul sesizării solicită controlul constituționalității mai multor articole din Legea insolvabilității și a legii în general, precum și a întregului Cod de procedură civilă, judecătorul de caz a reținut în încheierea de admitere a excepției doar articolele 21, 28 alin. (6) și 31 ale Legii, considerând că le va aplica în această cauză. Curtea menționează că excepția de neconstituționalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor și a libertăților fundamentale și poate fi ridicată doar ca un incident în cadrul examinării acțiunii principale. Prin urmare, norma contestată trebuie să fie aplicabilă în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată (a se vedea HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, § 78).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea notează că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare de către același autor al sesizării într-o altă excepție de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 125 din 30 octombrie 2018).

Curtea reamintește că cerința previzibilității este îndeplinită atunci când justițiabilul poate cunoaște, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe sau cu ajutorul unor juriști profesioniști, care sunt consecințele ce ar putea rezulta după comiterea unei anumite fapte.

Mai mult, Curtea reține că normele legale trebuie interpretate de către instanțele de judecată având în vedere și celelalte prevederi care reglementează raportul litigios în spiritul garanțiilor constituționale al previzibilității și protecției drepturilor părților. Astfel, dacă instanța deviază de la prevederile rigide ale condiției stabilite de articolul 20 alin. (2) lit. c) din Legea insolvabilității, ea trebuie să dispună de alte probe pertinente privind certitudinea și exigibilitatea creanței. În alt caz, instanța de insolvabilitate, conform articolului 22 alin. (1) din Legea insolvabilității, va restitui fără examinare cererea introductivă întocmită cu încălcarea articolului 20.

Debitorul poate răsturna prezumția incapacității de plată prin prezentarea probelor care să confirme că a executat obligațiile pecuniare sau că există o acțiune civilă în legătură cu această obligație, intentată până la depunerea cererii introductive, sau că obligația poate fi stinsă prin compensare prin prisma prevederilor articolului 22 alineatele (1) și (2) din Legea insolvabilității. În același sens, debitorul a fost echipat cu mijloace de apărare, prin articolele 33 și 48 din Legea insolvabilității. Din perspectiva Constituției, acestea reprezintă garanții procedurale suficiente.

De asemenea, Curtea observă că autorul sesizării a invocat neconformitatea articolelor 28 alin. (6) și 31 din Legea insolvabilității cu Constituția fără a prezenta o motivare a susținerilor sale.

În jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate prezintă o structură care cuprinde trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, norma de referință despre care se pretinde că este încălcat și motivarea de către autorul excepției a pretinsei neconformități existente între cele două texte (a se vedea DCC nr. 98 din 19 decembrie 2016, § 22).

În această cauză, excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea pretinsei neconformități a textului criticat cu normele constituționale invocate. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 30 din 29 martie 2018, § 22).

Așadar, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.