Decizie nr. 149 din 02.10.2025

La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 17 alin. (2) lit. f) și alin. (3) din Legea nr. 108 din 27 mai 2016 cu privire la gazele naturale, ridicate de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele SRL „East Gas Energy Trading", parte în dosarul nr. 2c-2350/24, și, respectiv, de dl Alexandru Grosu, administratorul SRL „Nordgaz furnizare", parte în dosarul nr. 2p/s-325/25, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională de către dnele judecătoare Violeta Gîrleanu și Eleonora Badan-Melnic din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor și a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituționalitate, pe baza pct. 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, aprobat prin Decizia nr.AG-1 din 27 mai 2025, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 119g/2025. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal 1. Circumstanțele cauzei nr. 2c-2350/24 (sesizarea nr. 119g/2025)

La 20 aprilie 2022, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (Agenția) i-a acordat SRL „East Gas Energy Trading" o licență pentru activitatea de furnizare a gazelor naturale.

La 9 iunie 2023, SRL „Moldovatransgaz" și East Gas Energy Trading au încheiat un contract de echilibrare. Ulterior, prin Hotărârea Agenției nr. 434/2023, SRL „Vestmoldtransgaz" a succedat în drepturi și obligații Moldovatransgaz.

Printr-o scrisoare din 9 august 2024, Vestmoldtransgaz a notificat East Gas Energy Trading despre încălcarea contractului de echilibrare, pericolul acestei încălcări asupra funcționalității sistemului de aprovizionare cu gaze naturale și necesitatea respectării prevederilor contractuale.

La 28 august 2024, Vestmoldtransgaz a rezolvit contractul de echilibrare încheiat cu East Gas Energy Trading .

Prin Hotărârea nr. 522 din 29 august 2024[1], Agenția a dispus suspendarea licenței eliberate East Gas Energy Trading pentru un termen de două luni.

Prin Hotărârea din 10 septembrie 2024, Judecătoria Chișinău, la cererea Agenției a suspendat licența de furnizare a gazelor naturale deținută de East Gas Energy Trading .

La 6 noiembrie 2024, Agenția a înaintat o cerere de chemare în judecată privind retragerea licenței de furnizare a gazelor naturale eliberată East Gas Energy Trading .

În cadrul examinării cauzei au fost ridicate două excepții de neconstituționalitate. În acest sens, pe data de 12 mai 2025, dl Sergiu Sloninov, administrator al East Gas Energy Trading, a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 17 alin. (3) din Legea nr. 108 din 27 mai 2016 cu privire la gazele naturale, iar dl avocat Vadim Ciobanu a ridicat, in interesele East Gas Energy Trading , excepția de neconstituționalitate a articolului 17 alin. (2) lit. f) din aceeași Lege.

Printr-o încheiere din 14 mai 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. 2. Circumstanțele cauzei nr. 2p/s-325/25 (sesizarea nr. 174g/2025)

La 17 iulie 2020, Agenția i-a acordat SRL „Nordgaz Furnizare" o licență pentru activitatea de furnizare a gazelor naturale.

La 9 februarie 2024, Serviciul de Informații și Securitate a comunicat Agenției că în activitatea Nordgaz Furnizare există factori de risc ce se circumscriu pericolelor deosebite la adresa securității statului.

Prin Hotărârea nr. 134 din 6 martie 2024[2], Agenția a dispus suspendarea licenței eliberate Nordgaz Furnizare pentru o perioadă de două luni. Hotărârea Agenției a fost menținută prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău din 23 mai 2024 și Decizia Curții de Apel Centru din 20 mai 2025.

La 23 mai 2025, Agenția a înaintat o cerere de chemare în judecată privind retragerea licenței de furnizare a gazelor naturale eliberată Nordgaz Furnizare pe baza faptului că titularul de licență nu a înlăturat în termen circumstanțele care au condus la suspendarea licenței.

În cadrul examinării cauzei, dl Alexandru Grosu, administratorul Nordgaz Furnizare , a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 17 alin. (3) din Legea nr. 108 din 27 mai 2016 cu privire la gazele naturale.

Printr-o încheiere din 26 iunie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „(1) Republica Moldova este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil. (2) Forma de guvernământ a statului este republica. (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate." Articolul 4 Drepturile și libertățile omului „(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale." Articolul 7 Constituția, Lege Supremă Constituția „Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege și niciun alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică." Articolul 15 Universalitatea „Cetățenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea." Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție." Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative." Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. (3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. (4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. (5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului. (6) Dreptul la moștenire a proprietății private este garantat."

Prevederile relevante ale Legii nr. 108 din 27 mai 2016 cu privire la gazele naturale sunt următoarele: Articolul 17 Retragerea licenței „(1) Licența poate fi retrasă prin hotărâre judecătorească, emisă în conformitate cu legea, la cererea Agenției, cu excepția retragerii licenței conform temeiurilor prevăzute la alin. (2) lit. a), b) și i) și j), care se efectuează direct de către Agenție. (2) Drept temeiuri pentru retragerea licenței servesc: a) cererea titularului de licență privind retragerea; b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licență; c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate Agenției în legătură cu eliberarea, prelungirea sau reperfectarea licenței; d) constatarea faptului că titularul de licență nu întrunește condițiile stabilite pentru eliberarea și prelungirea licenței; e) stabilirea faptului de transmitere a licenței sau a copiei de pe aceasta către o altă persoană în scopul desfășurării genului de activitate indicat în licență; f) neînlăturarea în termen a circumstanțelor care au condus la suspendarea licenței; g) neexecutarea repetată a prescripțiilor privind lichidarea încălcării condițiilor de desfășurare a activității licențiate, emise de Agenție; h) incapacitatea titularului de licență de a desfășura activitatea pentru care a fost eliberată licența; i) încălcarea repetată a prevederilor stabilite la art. 941 și art. 971-974 ; j) nerespectarea de către titularul de licență a cerințelor legale privind separarea, independența și/sau certificarea operatorului sistemului de transport. (2 1 ) Agenția adoptă hotărârea privind retragerea licenței la cererea titularului de licență în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii sau în termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului stabilit la art. 15 alin. (8). Hotărârea privind retragerea licenței în baza temeiului stabilit la alin. (2) lit. b) se adoptă de Agenție în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii deciziei cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licență, cu confirmarea faptului respectiv de către organul înregistrării de stat. În cazul adoptării hotărârii de retragere a licenței în baza temeiului stabilit la alin. (2) lit. i), Agenția este obligată să se adreseze în instanța de judecată în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii respective. (3) În situațiile menționate la alin. (2) lit. c)-h), hotărârea privind retragerea licenței se adoptă de Agenție în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătorești. [...]" ÎN DREPT A. Argumentele autorilor excepțiilor de neconstituționalitate

Autorul sesizării nr. 119g/2025 susține că articolul 17 alin. (2) lit. f) din Legea cu privire la gazele naturale nu este formulat de o manieră clară și nu reglementează situația în care, din motive obiective, titularul licenței remediază parțial neregulile care au determinat suspendarea licenței. În opinia autorului, retragerea licenței în situația remedierii parțiale a circumstanțelor care au condus la suspendarea licenței ar reprezenta o ingerință disproporționată în dreptul de proprietate.

Cu referire la articolul 17 alin. (3) din Legea cu privire la gazele naturale, autorii excepțiilor susțin că prevederea în cauză îi permite Agenției să se adreseze direct în instanța de judecată cu solicitarea de retragere a licenței, fără o procedură administrativă prealabilă de retragere a actului permisiv, fapt care ar contraveni altor acte normative relevante.

În fine, autorii excepțiilor afirmă că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 15, 16, 20, 23, 46, 54 și 120 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 108 din 27 mai 2016 cu privire la gazele naturale, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de reprezentanții unor părți în procese și sunt formulate de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile articolului 17 alin. (2) lit. f) și alin. (3) din Legea nr. 108 din 27 mai 2016 cu privire la gazele naturale. Aceste prevederi nu au constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea a stabilit în jurisprudența sa, ca o condiție de admisibilitate a sesizării privind excepția de neconstituționalitate, și faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluționarea cauzei.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în cauze civile referitoare la retragerea licenței pentru activitatea de furnizare a gazelor naturale.

Curtea observă că norma prevăzută la articolul 17 alin. (3) din Legea nr. 108/2016, contestată de ambii autori ai excepțiilor, reglementează procedura de executare de către Agenție a hotărârii judecătorești privind retragerea licenței. Curtea reține că excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în cauze civile în care se examinează cererea Agenției de retragere a licențelor, fără a se pune în discuție executarea măsurii de retragere.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că excepția de neconstituționalitate nu manifestă doar o funcție preventivă, ci și una reparatorie, pentru că ea privește, în primul rând, situația concretă a părții lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia. În caz contrar, excepția de neconstituționalitate riscă să devină un instrument simulat, o actio popularis , pierzându-și, în aceste condiții, caracterul ei efectiv și concret (a se vedea DCC nr.115 din 26 septembrie 2023, § 24).

Curtea reține că autorii sesizărilor afirmă că textul contestat „[...] hotărârea privind retragerea licenței se adoptă de Agenție în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătorești" i-ar încălca drepturile fundamentale și ar contraveni articolelor 1, 4, 7, 8, 15, 16, 54, 120 din Constituție în cazul în care, inter alia , titularul de licență nu a înlăturat „[...] în termen circumstanțele care au condus la suspendarea licenței" de furnizare a gazelor naturale. Analiza coroborată a legislației naționale permite Curții să conchidă că în cazul invocat în sesizare „licența poate fi retrasă prin hotărâre judecătorească [...]" (a se vedea articolul 17 alin. (1) din Legea nr. 108/2016), iar o astfel de hotărâre judecătorească intră în vigoare/este executorie/devine obligatorie la data la care a rămas definitivă (a se vedea articolul 120 din Constituție, articolul 254 din Codul de procedură civilă și articolul 229 din Codul administrativ). Prin norma contestată legislatorul a stabilit clar momentul din care hotărârea judecătorească de retragere a licenței produce efecte, termenul în care Agenția urmează să execute hotărârea și, implicit, termenul de adoptare a actului administrativ de retragere a licenței.

Prin urmare, Curtea constată că norma prevăzută la articolul 17 alin. (3) Legea cu privire la gazele naturale nu este aplicabilă în cauzele în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate și conchide că acest capăt al sesizării nr. 119g/2025 și sesizarea nr. 174g/2025 sunt inadmisibile.

Referitor la capătul sesizării nr. 119g/2025 care vizează articolul 17 alin. (2) lit. f) din Legea cu privire la gazele naturale, Curtea observă că Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a solicitat retragerea licenței din cauza neînlăturării în termen a circumstanțelor care au condus la suspendarea licenței. Prin urmare, Curtea admite că instanța de judecată ar putea aplica această normă în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 14 din 7 februarie 2023, § 21; DCC nr. 174 din 7 decembrie 2023, § 20).

Curtea reține că autorul excepției a invocat articolele 1 alin. (3) ( preeminența dreptului ), 4 ( drepturile și libertățile omului ), 7 ( Constituția, Legea Supremă ), 15 ( universalitatea ), 20 ( accesul liber la justiție ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ) și 46 ( dreptul la proprietate și protecția acesteia ) din Constituție.

Referitor la incidența articolelor 1 alin. (3), 4, 7, și 15 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a subliniat că acestea comportă un caracter general și nu pot constitui repere separate, ci trebuie coroborate cu o altă prevedere din Constituție, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr. 173 din 13 decembrie 2022, § 18; HCC nr. 12 din 23 aprilie 2024, § 25; DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 18; DCC nr. 71 din 24 iunie 2025, § 20).

Curtea reamintește că articolul 23 din Constituție nu poate fi invocat în mod independent. Pentru a fi incident, autorul trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței Curtea poate aplica prevederile acestui articol (DCC nr. 167 din 6 decembrie 2022, § 23).

Cu privire la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea constată că autorul excepției nu a argumentat în ce măsură textul contestat îi limitează accesul liber la justiție. Prin urmare, Curtea respinge acest capăt al sesizării.

Referitor la incidența articolului 46 din Constituție, Curtea menționează că licența, autorizația sau permisul pentru desfășurarea unei activități comerciale reprezintă un „bun" în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Încetarea sau retragerea licenței echivalează cu o ingerință în dreptul persoanelor la respectarea bunurilor lor, inclusiv la respectarea intereselor economice legate de afacerea lor (a se vedea HCC nr. 6 din 16 aprilie 2025, § 39).

Curtea observă că autorul sesizării nr. 119g/2025 își fundamentează criticile de neconstituționalitate pe fapul că norma în discuție nu ar reglementa situația în care titularul de licență remediază parțial neregulile constatate de Agenție și care au determinat suspendarea licenței. În opinia autorului, pot exista situații în care, din motive obiective, titularul de licență nu ar avea posibilitatea de a înlătura integral neregulile constatate.

Curtea notează că legislatorul a prevăzut drept temei pentru retragerea licenței de furnizare a gazelor naturale și situația de „neînlăturare în termen a circumstanțelor care au condus la suspendarea licenței" (a se vedea articolul 17 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 108/2016).

Până a dispune retragerea licenției, legislatorul a stabilit obligația Agenției de a dispune suspendarea licenției dacă titularul ei a comis faptele stabilite de articolul 16 alin. (4) din Legea nr. 108/2016. Pe durata suspendării licenției titularul are posibilitatea să înlăture încălcările care au servit drept temei pentru suspendarea licenței (articolul 16 alin. (4 1 ) din Legea nr. 108/2016).

În cazul în care, până la expirarea termenului suspendării, titularul de licență nu a informat „în scris Agenția despre înlăturarea circumstanțelor care au condus la suspendarea licenței", legislatorul a stabilit competența Agenției de a iniția procedura de retragere a licenței (a se vedea articolul 16 alin. (7) din Lege) prin formularea cererii corespunzătoare în instanța competentă.

Procedura de retragere a licenței este reglementată inclusiv de articolele 278 10 -278 14 din Codul de procedură civilă. Astfel, în cazul retragerii licenței, legislatorul a prevăzut obligația autorității competente de a indica informațiile referitoare la gravitatea încălcării legislației, termenul acordat pentru remediere și modul de remediere a deficiențelor identificate (a se vedea articolul 278 11 din Cod).

Din analiza sistematică a legislației, precum și având în vedere că suspendarea licenței se face prin hotărâre judecătorească, Curtea a ajuns la concluzia că măsura retragerii licenței este aplicată în mod gradual în cazul titularilor de licență care comit încălcări și este însoțită de garanții apte să asigure respectarea echilibrului între interesele individuale și interesul general, împuternicind instanța competentă cu prerogativa de a decide dacă titularul de licență a înlăturat sau nu circumstanțele care au condus la suspendarea licenței și implicit să dispună sau nu retragerea licenței respective (a se vedea DCC nr. 62 din 11 iunie 2020, § 34).

În acest context, Curtea reiterează că o prevedere legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr. 138 din 29 septembrie 2022, § 33). Mai mult, în cauza în care a fost ridicată excepția, hotărârea de suspendare a licenței de furnizare a gazelor naturale adoptată de Agenție a fost validată printr-o hotărâre judecătorească (a se vedea supra § 9). În cazul examinării cererii de retragere a licenței menționate, instanța va trebui să verifice dacă titularul a înlăturat sau nu circumstanțele care au condus la suspendare și, în funcție de rezultat, să dispună retragerea licenței sau să respingă cererea autorității solicitante.

Din considerentele menționate , Curtea a ajuns la concluzia că prevederile legale relevante îi permit instanței de judecată să examineze caracterul justificat și proporționalitatea măsurii în discuție într-un caz concret. Prin urmare, Curtea nu constată incidența articolului 46 din Constituție.

De asemenea, Curtea observă că autorul excepției își exprimă, de fapt, dezacordul cu retragerea licenței, deoarece afirmă că textul contestat nu a stabilit clar în ce măsură ar urma să fie înlăturate „circumstanțele care au condus la suspendarea licenței". În acest capăt al sesizării, autorul pune în discuție termenul și modalitatea de înlăturare a circumstanțelor stabilite prin decizia Agenției care au condus la suspendarea licenței pe baza articolului 16 alin. (4) lit. e¹) din Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale. Din această perspectivă, legislatorul a prevăzut că titularul de licență trebuie să informeze în scris Agenția „despre înlăturarea circumstanțelor" până la expirarea termenului de suspendare (articolul 16 alin. (7) din Lege), situație care obligă Agenția să inițieze procedura de reluare a valabilității licenței dacă constată că circumstanțele au fost înlăturate. Curtea menționează că o astfel de problemă se referă la interpretarea și aplicarea legii și ține de competența instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 17 din 15 februarie 2022, § 26).

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizările din acest caz sunt inadmisibile și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) lit. d) și (4) lit. c) și d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 17 alin. (2) lit. f) și alin. (3) din Legea nr. 108 din 27 mai 2016 cu privire la gazele naturale, ridicate de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele SRL „East Gas Energy Trading", parte în dosarul nr. 2c-2350/24, și respectiv, de dl Alexandru Grosu, administratorul SRL „Nordgaz furnizare", parte în dosarul nr. 2p/s-325/25, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 2 octombrie 2025 DCC nr. 149 Dosarul nr. 119g/2025 [1]https://www.anre.md/storage/upload/administration/hcareports/3517/HCA%20nr.%20522%20din%2029.08.2024.pdf [2]https://anre.md/storage/upload/administration/hcareports/2711/HCA%20nr.%20134%20%20din%2006.03.2024.pdf