Decizie nr. 92 din 28.07.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „necesită cheltuieli disproporționate în raport cu valoarea lor" din pct. 1 și a pct. 6 din articolul 207

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Viorelia Grigoraș, de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Dl Virgiliu Urechi este învinuit de comiterea mai multor episoade de corupere pasivă, pe baza articolului 324 alin. (2) lit. c) din Codul penal. În cadrul acestei cauze penale, la 3 martie 2022, judecătorul de instrucție a autorizat punerea sub sechestru a unei încăperi locative și a unui autoturism, ambele proprietatea dlui Virgiliu Urechi. Autoturismul a fost predat la parcarea autorizată administrată de Agenția pentru Recuperarea Bunurilor Infracționale (ARBI).

La 11 martie 2024, acuzatorul de stat i-a solicitat instanței de judecată să dispună efectuarea expertizei merceologice a autoturismului în discuție.

La 9 aprilie 2024, dl Virgiliu Urechi i-a prezentat instanței de judecată un raport de evaluare a bunului imobil aflat sub sechestru, a cărui valoare acoperă garantarea executării amenzii, în caz de condamnare. Totodată, dl Virgiliu Urechi i-a solicitat instanței scoaterea de sub sechestru a autoturismului.

La 10 octombrie 2024, ca urmare a efectuării expertizei merceologice, acuzatorul de stat i-a solicitat instanței de judecată, în regim prioritar, valorificarea anticipată a autoturismului, înainte de pronunțarea unei hotărârii definitive și în lipsa acordului proprietarului. Acesta și-a bazat demersul pe articolul 207

În cadrul ședinței de judecată, dl Virgiliu Urechi a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 207

Printr-o încheiere din 27 decembrie 2024, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Autorul sesizării susține că valorificarea anticipată a autoturismului său sechestrat înainte de pronunțarea unei hotărârii definitive și în lipsa acordului proprietarului pe baza prevederilor contestate reprezintă o măsură disproporționată care îi încalcă dreptul de proprietate. În opinia sa, prevederile contestate califică drept bunuri infracționale inclusiv bunurile care nu au nicio legătură cu faptele investigate penal. Totuși, pe baza Convenției Europene, confiscarea proprietății este permisă doar în privința bunurilor despre care există probe că au fost obținute prin comiterea de infracțiuni.

Autorul consideră că organul de urmărire penală nu este obligat să ridice toate bunurile sechestrate și să-și asume întreținerea lor, dacă există posibilitatea de a le lăsă proprietarului. De asemenea, acesta afirmă că valoarea bunurilor sale care au fost sechestrate depășește valoarea maximului amenzii prevăzute pentru infracțiunile de care este învinuit. Prin urmare, ingerința în dreptul său de proprietate nu urmărește un scop legitim și nu corespunde criteriilor de proporționalitate.

Totodată, autorul consideră că sintagma „necesită cheltuieli disproporționate în raport cu valoarea acestuia" este neclară și imprevizibilă. Legea nu prevede, la modul concret, cum se cuantifică caracterul disproporționat al cheltuielilor de întreținere a unui bun în raport cu valoarea acestuia. În opinia sa, acest raport ar putea fi exprimat în puncte procentuale. În lipsa unui text clar, această prevedere poate fi interpretată abuziv și nu-i oferă proprietarului mijloace efective de apărare.

Mai mult, legislatorul nu a prevăzut un mecanism care i-ar permite proprietarului să compenseze cheltuielile financiare suportate de autorități pentru întreținerea bunului, pentru a evita valorificarea anticipată a acestuia. Autorul consideră că astfel ar putea fi evitată situația în care statul trebuie să suporte cheltuieli disproporționale pentru a păstra un bun sechestrat.

În fine, autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 21, 23, 26, 46 și 54 din Constituție și articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul sesizării îl constituie articolul 207

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care autoturismul învinuitului a fost pus sub sechestru, iar procurorul a solicitat valorificarea anticipată a acestuia. Așadar, Curtea admite că instanța de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

În sesizare, autorul excepției afirmă că prevederile contestate sunt contrare articolelor 21 (

Curtea menționează că articolele 23 și 54 nu au o aplicabilitate independentă. Pentru a putea fi invocate, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 159 din 12 decembrie 2024, § 21).

Referitor la incidența articolului 21 din Constituție, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituționalitate a normei contestate care să afirme încălcarea prezumției nevinovăției. În acest sens, simpla enumerare a unor articole din Constituție nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 16 din 14 martie 2024, § 15).

În capătul său de cerere referitor la articolul 26 din Constituție, autorul susține că lipsa de claritate și de previzibilitate a sintagmei „necesită cheltuieli disproporționate în raport cu valoarea acestuia" poate conduce la interpretarea ei de o manieră abuzivă. În acest sens, Curtea observă că, potrivit articolului 207

Astfel, de vreme ce există suficiente garanții procesuale care pot fi exercitate de proprietarul bunurilor sechestrate, Curtea nu vede în ce măsură criticile invocate de autorul sesizării reclamă o problemă de constituționalitate din perspectiva dreptului la apărare, garantat de articolul 26 din Constituție.

Referitor la incidența articolului 46 din Constituție, Curtea observă că autorul critică necesitatea aplicării sechestrului în privința automobilului său și a valorificării anticipate a acestuia. Acesta susține că valoarea imobilului său aflat sub sechestru este suficientă pentru a garanta executarea eventualei pedepse a amenzii și că bunurile sale sechestrate nu au vreo legătură cu infracțiunile de care este învinuit.

În hotărârea

Mai mult, Curtea observă că, în realitate, autorul excepției își manifestă dezacordul cu modul de aplicare a sechestrului și a prevederilor contestate în cauza sa. În aceste condiții, Curtea subliniază că judecata sa este o „judecată a legilor", la modul abstract, dar nu o „judecată a cazurilor concrete". Curtea nu poate verifica, potrivit competențelor sale, caracterul necesar și proporțional al modului de aplicare a prevederilor contestate în circumstanțele unei cauze particulare. Această competență le revine instanțelor de drept comun (a se vedea DCC nr. 50 din 4 iunie 2024, § 45).

Așadar, Curtea nu poate constata incidența articolelor 21, 26 și 46 din Constituție. Pentru că nu s-a demonstrat incidența drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.