Decizie nr. 93 din 15.06.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „se examinează în condițiile art. 311 și 312” din articolul 302 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Artur Airapetean, în interesele dlui Corneliu Ghimp, în dosarul nr. 12r-83/2021, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chișinău format din dna Maria Negru și dnii Alexandru Spoială și Igor Chiroșca, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Printr-o încheiere din 21 septembrie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a autorizat punerea sub sechestru a unor bunuri care aparțin dlui Corneliu Ghimp. Această încheiere a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău.

În cadrul ședinței de judecată din 30 martie 2021, în procedura examinării recursului, dl avocat Artur Airapetean i-a solicitat instanței să reflecte desfășurarea ședinței într-un proces-verbal, în baza articolelor 302 alin. (2) și 312 alin. (4) din Codul de procedură penală. Printr-o încheiere din aceeași dată, Curtea de Apel i-a respins cererea avocatului, invocând prevederile articolului 336 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Având în vedere că judecarea recursului a continuat fără consemnarea desfășurării ședinței într-un proces verbal, dl avocat Artur Airapetean a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „se examinează în condițiile art. 311 și 312” din articolul 302 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.” Articolul 7 Constituția, Lege Supremă „Constituția Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică.” Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 140 Hotărârile Curții Constituționale „(1) Legile și alte acte normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curții Constituționale. (2) Hotărârile Curții Constituționale sunt definitive și nu pot fi atacate.”

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 302 Măsurile procesuale de constrângere aplicate cu autorizarea judecătorului de instrucție „[...] (2) Hotărârea judecătorului de instrucție referitoare la autorizarea măsurilor procesuale de constrângere poate fi atacată cu recurs de către părți în instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile. Recursul se examinează în condițiile art. 311 și 312 .” Articolul 311 Recursul împotriva încheierii judecătorului de instrucție privind aplicarea sau neaplicarea arestării, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei sau privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii „(1) Recursul împotriva încheierii judecătorului de instrucție privind aplicarea sau neaplicarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei, privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii se depune de către procuror, învinuit, apărătorul său, reprezentantul său legal în instanța care a adoptat încheierea ori prin intermediul administrației locului de deținere, în termen de 3 zile de la data adoptării încheierii. Pentru persoana arestată, termenul de 3 zile începe să curgă de la data înmânării copiei încheierii. (2) Administrația locului de detenție, primind recursul, este obligată să-l înregistreze și imediat să-l expedieze instanței care a adoptat încheierea, aducând faptul la cunoștința procurorului. (3) Instanța care a adoptat încheierea, primind recursul, în termen de 24 de ore, îl trimite, cu anexarea copiilor certificate ale actelor care au fost examinate pentru adoptarea încheierii contestate, instanței de recurs, numind data de soluționare a recursului și informând despre aceasta procurorul și apărătorul. Instanța de recurs, primind recursul, solicită de la procuror și de la partea apărării copii certificate ale actelor ce confirmă sau infirmă necesitatea aplicării măsurii preventive respective sau a prelungirii duratei acesteia. După examinarea recursului, materialele acumulate se anexează la cauza penală respectivă.” Articolul 312 Controlul judiciar al legalității încheierii privind măsurile preventive aplicate și prelungirea duratei lor „(1) Controlul judiciar al legalității încheierii judecătorului de instrucție privind măsurile preventive aplicate și prelungirea duratei lor, adoptate în condițiile art.308-310, se efectuează de către instanța judecătorească ierarhic superioară într-un complet format din 3 judecători. (2) Instanța de recurs judecă recursul în decurs de 3 zile din momentul primirii lui. (3) Controlul judiciar privind legalitatea arestării se efectuează în ședință închisă, cu participarea procurorului, învinuitului, apărătorului și a reprezentantului lui legal. Neprezentarea învinuitului care nu este privat de libertate și a reprezentantului lui legal, care au fost citați în modul prevăzut de lege, precum și a învinuitului anunțat în căutare, nu împiedică examinarea recursului. La ședință pot fi invitați și martorii chemați de procuror, învinuitul ori avocatul, neprezentarea cărora nu împiedică examinarea recursului. La solicitarea învinuitului de a examina legalitatea arestării în ședință publică se aplică prevederile art.308 alin.(5). (4) La deschiderea ședinței de judecată în instanța de recurs, președintele ședinței anunță ce recurs va fi examinat, concretizează dacă persoanelor prezente la ședință le sunt clare drepturile și obligațiile lor. După aceea recurentul, dacă participă la ședință, argumentează recursul, apoi sunt audiate celelalte persoane prezente în ședință. Desfășurarea ședinței de judecată se consemnează în procesul-verbal, întocmit în condițiile prevăzute la art. 336, care se aplică în modul corespunzător. Controlul judiciar se efectuează în limita materialelor prezentate de procuror și examinate de către judecătorul de instrucție, cu participarea părții apărării. În cazuri excepționale când au apărut circumstanțe inexistente la momentul examinării demersului de către judecătorul de instrucție, instanța de recurs, la cererea părților, poate să examineze și alte materiale, asigurând în prealabil părților posibilitatea și timpul necesar de a lua cunoștință de acestea și de a se expune pe marginea lor. [...]” Articolul 336 Procesul-verbal al ședinței de judecată „(1) La judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel, desfășurarea ședinței de judecată se consemnează în procesul-verbal întocmit de grefier. Procesul-verbal se scrie la computer și se păstrează în modul stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii. În cazul în care nu este posibilă utilizarea computerului, procesul-verbal se scrie de mână, fiind ulterior scris la computer. (2) Pentru a asigura plenitudinea procesului-verbal, în cadrul ședințelor de judecată se utilizează mijloace de înregistrare audio și/sau video ori alte mijloace tehnice. Utilizarea mijloacelor tehnice pentru înregistrarea ședinței de judecată se consemnează în procesul-verbal. (3) Procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă: 1) ziua, luna, anul, denumirea instanței și ora începerii ședinței; 2) numele și prenumele judecătorilor, grefierului și interpretului, dacă acesta participă; 3) numele și prenumele părților și ale celorlalte persoane care participă la proces și sunt prezente la ședința de judecată, precum și ale celor care lipsesc, cu arătarea calității lor procesuale și cu mențiunea privitoare la îndeplinirea procedurii de citare; 4) mențiunea dacă ședința este publică sau închisă; 5) enunțarea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și legea în care a fost încadrată fapta; 6) consemnarea tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au desfășurat; 7) cererile și demersurile formulate de părți și de ceilalți participanți la proces și încheierile date de instanță, fie consemnate în procesul-verbal, fie întocmite separat, cu mențiunea respectivă în procesul-verbal; 8) documentele și alte probe care au fost cercetate în ședința de judecată; 9) faptele de încălcare a ordinii în sala de ședință și măsurile luate față de cei care le-au comis; 10) rezumatul dezbaterilor judiciare, al replicii, precum și al rezumatului ultimului cuvânt al inculpatului; 11) ora când s-a pronunțat hotărârea judecătorească și mențiunea că inculpatului i s-a explicat procedura și termenul de atac. [...]” A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției a menționat că, potrivit articolului 302 alin. (2) din Codul de procedură penală, hotărârea judecătorului de instrucție referitoare la autorizarea măsurilor procesuale de constrângere poate fi contestată cu recurs în termen de trei zile. Recursul se examinează în condițiile articolelor 311 și 312 din Cod. În continuare, articolul 312 alin. (4) din Codul de procedură penală stabilește că desfășurarea ședinței de judecată în procedura recursului se consemnează în procesul-verbal, întocmit în condițiile prevăzute la articolul 336 din Cod, care se aplică în modul corespunzător.

Totuși, autorul susține că, în pofida existenței acestor prevederi legale, în practică, instanțele de judecată care judecă recursurile împotriva încheierilor judecătorilor de instrucție nu elaborează procesele-verbale ale ședințelor de judecată.

Autorul excepției consideră că textul „se examinează în condițiile art. 311 și 312” din articolul 302 alin. (2) din Codul de procedură penală este interpretat în mod discreționar de către instanțele de judecată și, prin urmare, a generat o practică judecătorească incorectă.

În opinia autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 7, 16, 23 și 140 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți la proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „se examinează în condițiile art. 311 și 312” din articolul 302 alin. (2) din Codul de procedură penală. Aceste prevederi legale reprezintă o normă de trimitere la articolele care reglementează procedura examinării recursului împotriva hotărârilor judecătorului de instrucție referitoare la autorizarea măsurilor procesuale de constrângere.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care Curtea de Apel trebuie să examineze o cerere de recurs formulată împotriva unei încheieri a judecătorului de instrucție prin care a fost aplicat un sechestru. De vreme ce normele contestate fac trimitere la regulile care reglementează procedura examinării unui astfel de recurs, Curtea conchide că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanța de judecată.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 25 din 16 februarie 2021, § 22; DCC nr. 30 din 18 martie 2021, § 19; DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 20).

Autorul excepției a susținut încălcarea articolelor 1 alin. (3), [ preeminența dreptului ], 7 [ Constituția, Lege Supremă ], 16 [ egalitatea ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ] și 140 [ hotărârile Curții Constituționale ] din Constituție.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3) și 7 din Constituție, Curtea reține că aceste articole comportă un caracter general, reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale și separate (a se vedea HCC nr. 4 din 21 ianuarie 2021, § 20; DCC nr. 74 din 2 iulie 2020, § 28).

Cu privire la incidența articolelor 16 și 23 din Constituție, Curtea a reținut că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 6 din 11 ianuarie 2021, § 21; HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 22).

De asemenea, Curtea reține că autorul sesizării nu a demonstrat în ce măsură este aplicabil în privința normelor contestate articolul 140 din Constituție, care se referă la caracterul obligatoriu al hotărârilor Curții Constituționale.

În aceste condiții, Curtea constată că articolele din Constituție invocate de autorul excepției nu pot opera în prezenta cauză, în lipsa invocării și a demonstrării aplicabilității unui drept fundamental. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizării formulată de o asemenea manieră, Curtea Constituțională s-ar substitui autorului ei în invocarea argumentelor de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 107 din 29 septembrie 2020, § 28, și jurisprudența citată acolo).

Mai mult, Curtea observă că, de fapt, autorul ridică o problemă de aplicare a legii procesual penale, menționând că , în practică, instanțele de judecată care judecă recursurile împotriva încheierilor judecătorilor de instrucție nu consemnează în procese-verbale desfășurarea ședințelor de judecată, potrivit articolului 302 alin. (2) coroborat cu articolele 312 alin. (4) și 336 din Codul de procedură penală.

Sub acest aspect, Curtea reiterează că interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale exced sferei controlului de constituționalitate și reprezintă o competență a instanțelor judecătorești (a se vedea DCC nr. 55 din 2 iunie 2020, § 21; DCC nr. 32 din 25 martie 2021, § 48).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „se examinează în condițiile art. 311 și 312” din articolul 302 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Artur Airapetean, în interesele dlui Corneliu Ghimp, în dosarul nr. 12r-83/2021, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 15 iunie 2021 DCC nr. 93 Dosarul nr. 102g/2021