CASE OF C.E. AND OTHERS v. FRANCE - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF C.E. AND OTHERS v. FRANCE - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de IER (http://ier.gov.ro/)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A CINCEA

CAUZA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

(Cererile nr. 29775/18 și 29693/19)

HOTĂRÂRE

Art. 8 • Obligații pozitive • Imposibilitatea de a obține recunoașterea unei

legături de filiație între un copil și fosta parteneră a mamei sale biologice •

Respectarea interesului superior al copilului • Viața de familie desfășurată

comparabilă cu cea a majorității familiilor ulterior separării cuplului • Viață

privată • Existența instrumentelor juridice care să permită obținerea

recunoașterii relației existente între un copil și fosta parteneră a mamei sale

biologice

STRASBOURG

24 martie 2022

DEFINIT

IVĂ

5 septembrie 2022

Hotărârea a rămas definitivă în temeiul art.

44 §

2 din Convenție. Poate suferi

modificări de formă.

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

În cauza C.E. și alții împotriva Franței,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a cincea), reunită într

-o

cameră compusă din:

Síofra O’Leary,

președinte

,

Mārtiņš Mits,

Ganna Yudkivska

,

L

ə

tif Hüseynov,

Ivana Jelić,

Mattias Guyomar,

Kateřina Šimáčková,

judecători,

ș

i Victor Soloveytchik,

grefier de

secție

,

Având în vedere:

cererile (nr

.

29775/18 și 29693/19) îndreptate împotriva Republicii

Franceze, prin care resortisanți ai acestui stat, C.E., C.B. și M.B. (cererea n

r.

29775/18) și A.E. și T.G. (cererea nr. 29693/19), („reclamanții”

) au sesizat

Curtea în temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale („Convenția”) la 20 iunie 2018 și, respectiv, la 3

iunie 2019,

decizia de a aduce la cunoștința guvernului francez („Guvernul”) capătul

de cerere privind

art. 8 din Convenție și de a declara cererile inadmisibile în

măsura în care fac referire la art. 14 din Convenție coroborat cu această

dispoziție,

decizia de a nu dezvălui identitatea reclamanților,

observațiile părților,

după ce a deliberat în camera de consiliu la 8 februarie și la 1 martie 2022,

Pronunță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată:

INTRODUCE

RE

1.

Cele două cereri privesc imposibilitatea de a obține recunoașterea unei

legături de filiație între un copil și fosta parteneră a mamei sale biologice.

Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului

lor la respectarea vieții private și de familie.

ÎN FAPT

2.

Reclamantele C.E., C.B. și M.B. (cererea nr. 29775/18)

s-

au născut în

1974 și, respectiv, în 1967 și 2002 și locuiesc în Franța. Acestea sunt

reprezentate de A. Denarnaud, avocat. Formularul de cerere este semnat de

cele trei reclamante și de consilierul lor.

3.

Reclamanții A.E. și T.G. (cererea nr. 29693/19) s

-

au născut în 1980 și,

respectiv, în 2008 și locuiesc în Franța. Aceștia sunt reprezentați de C.

Mécary, avocat. A.E. declară că acționează în fața Curții nu numai în nume

propriu și pentru sine, ci și în numele lui T.G. și pentru acesta. Precizează că

1

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

poate acționa în justiție pentru acesta, ea beneficiind de o hotărâre de delegare

(délégation

-

partage) a autorității părintești (infra, pc

t.

21).

Alabrune, directorul Direcției Afaceri Juridice din cadrul Ministerului

Afacerilor Externe

.

I. CEREREA

NR. 29775/18

5.

La 13 ianuarie 2002, în timp ce C.E. și C.B. formau un cuplu de mai

mulți ani, C.B. a dat naștere lui M.B., pe care numai ea a recunoscut

-o.

Reclamantele precizează că M.B. a fost concepută „prin intermediul unui

d

on

ator prietenos în Franța”

.

6.

C.E și C.B. au crescut copilul împreună până la separarea cuplului, în

2

006.

7.

În temeiul unei înțelegeri amiabile cu C.B., C.E. exercită de atunci

în

privința copilului dreptul de vizitare și de găzduire un weekend din două,

precum și jumătate din vacanțe. În plus, ea plătește lunar o pensie alimentară

lui C.B. pentru întreținerea și educația copilului.

artie 2015, C.E. și C.B. au consimțit la notar cu privire la adopția

deplină a copilului de către C.E.

A.

Procedura aferentă adopției depline

1.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță din Aix

-en-

Provence la 9 mai 2016

9.

La 29 iulie 2015, C.E. a depus la Tribunalul de Mare Instanță din Aix

-

en-

Provence o cerere de adopție deplină a lui M.B. Se solicita instanței să

încuviințeze adopția menținând filiația dintre C.B. și copil și să decidă că

aceasta din urmă va purta cele două nume de familie, al lui C.B. și al lui C.E.

10.

Prin hotărârea din 9 mai 2016, instanța a respins cererea cu următoarea

motivare:

„Dispozițiile art. 345

-

1 din Codul civil privind condițiile adopției

depline a copilului

soțului nu se aplică în speță, în măsura în care reclamanta nu este căsătorită cu mama

copilului pe care dorește să

-l adopte.

Curtea de Casație a admis că «a recurge la asistența medicală pentru reproducere, sub

forma inseminării artificiale cu donator anonim în străinătate nu împiedică încuviințarea

adopției, de către soția mamei, a copilului născut din această procreare, deoarece

condițiile legale ale adopției sunt îndeplinite și este în interesul copilului», în pofida art.

L. 2141-2 d

in Codul sănătății publice, în temeiul căruia această asistență nu este

deschisă cuplurilor de femei în Franț

a.

Astfel, deși prezenta cerere poate fi întemeiată pe dispozițiile privind adopția

deplină

cu titlu individual, copilul [...] neavând o filiație paternă stabilită, este necesar să se

constate că avizul astfel emis de Curtea de Casație constituie un progres de luat în seamă

în raport cu dreptul pozitiv aplicabil, care nu este nevoie să se extindă la un cuplu de

femei necăsătorite și despărțite din 20

06.

2

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

Într-

adevăr, a încuviința adopția deplină a unui copil de o persoană care nu mai

împarte cu acesta viața cotidiană de mai mulți ani după separarea afectivă dintre copil

și mama sa nu este conform cu dispozițiile art. 345

-1 din Codul civil, nici cu spiritul

care guvernează regulile adopției depline, care tind să creeze o comunitate materială și

afectivă în jurul copilului minor adop

tat.

În speță, cererea prezentată se lovește de ceea ce caracterizează în prezent interesul

copilului.

Deși sunt întrunite condițiile legate de consimțământul mamei și al copilu

lui, instanța

consideră că separarea dintre [C.B. și C.E.], din 2006, constituie un obstacol major

pentru încuviințarea unei adopții depline a copilului [...], cu atât mai mult cu cât în actul

de naștere al lui [C.B.] apare un pact civil de solidaritate înregistrat la instanța locală

din Salon de Provence în 24 februarie 2010. [...]

”

2.

Hotărârea Curții de Apel Aix

-en-Provence din 24 noiembrie 2016

11.

Sesizată de C

.E., Curtea de Apel Aix-en-Provence a confirmat, prin

hotărârea din 24 noiembrie 2016, hotărârea din 9 mai 2016 cu următoarea

motivare:

„[...] [C.E.], care nu este căsătorită, întreprinde așadar un demers cu caracter

individual [întemeiat pe art. 343-1 din Codul civil].

Potrivit art. 356 din Codul civil, «adopția [deplină] conferă copilului o filiație care

înlocuiește filiația sa de origine: cel adoptat încetează să aparțină familiei sale

biologice».

Este nesigur dacă [C.B.], mama naturală a copilului, care a consimțit la adopție, a

înțeles cu adevărat că o adopție a fiicei sale ar pune în mod automat capăt propriei

legături de filiație.

Art. 357 din Codul civil stipulează că «adopția oferă copilului numele celui care

adoptă».

Se pare că nici [C.E.], care solicită în cererea sa ca numele copilului să fie compus

[din numele de familie al lui C.B și al lui C.E. legate], nu și

-

a dat seama că adopția

implica ruperea legăturii existente între copil și mama natu

rală.

Art. 365 din Codul civil prevede că cel ce adoptă este singurul învestit, față de cel

adoptat, cu toate drepturile autorității părinte

ști.

Este evident că în speța de față o asemenea soluție contravine interesului copilului, cu

atât mai mult cu cât nu mai există o viață comună între [C.E și C.B.]

de zec

e ani.

În hotărârea din 20 februarie 2007, Curtea de Casație s

-

a opus adopției cu efecte

restrânse de către concubina mamei după ce a subliniat că delegarea sau partajarea

autorității părintești erau, față de adopție, antinomice și contradictorii, adopția

unui

copil minor având scopul de a conferi autoritatea părintească doar celui care

adoptă.

Degeaba invocă [C.E.] respectarea principiului egalității și al nediscriminării. Faptul

că reclamanta este homosexuală nu are incidență asupra soluționării litigiulu

i.

Interesul superior [al copilului] și necesitatea menținerii unei legături cu mama sa

biologică, legătură la care [C.B.] nu a renunțat explicit, au determinat instanța să

confirme hotărârea primei instanțe care a respins cererea de încuviințare a adopție

i

depline a copilului

[de către C.E.]

.

”

3

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

3.

Hotărârea Curții de Casație din 28 februarie 2018

12.

C.E. a formulat recurs împotriva acestei hotărâri. În unicul său capăt

de cerere, sublinia mai întâi că interesul superior al copilului ar trebui să

ghideze orice decizie referitoare la acesta și că statul ar trebui să permită

dezvoltarea unei legături stabile de familie. A criticat curtea de apel, în

continuare, că aceasta s

-

a limitat să evidențieze că cererea sa pentru

încuv

iințarea adopției ar duce la ruperea legăturilor de rudenie dintre copil și

mama sa biologică și că separarea dintre C.E. și C.B. reprezenta principalul

obstacol al adopției, fără a cerceta dacă interesul superior al copilului nu

impunea admiterea cererii

prin îndepărtarea textelor naționale, care limitează

adopția la copiii primiți în plasament la domiciliul celui ce adoptă ducând

astfel la ruperea legăturilor de rudenie dintre copil și mama sa biologică,

pentru a permite stabilirea filiației cu aceasta, ceea ce corespunde legăturii

afective existente, menținând în același timp și legătura existentă cu C.B. A

dedus de aici că hotărârea curții de apel era lipsită de bază legală din

perspectiva art. 8 din Convenție.

13.

Prin hotărârea din 28 februarie 2018, Curtea de Casație (prima cameră

civilă) a respins recursul cu următoarea motivare:

„[...] în cazul în care adopția deplină a unui copil, de către o persoană în vârstă de

peste 28 de ani, este încuviințată pr

in art. 343

-1 din Codul civil, acest lucru are, potrivit

art. 356 din același cod, efectul de a oferi acestui copil o filiație care înlocuiește fil

iația

sa de origine și de

a

-

l priva de apartenența la familia sa biologică: doar adopția

deplină

a copilului celuilalt s

oț, permisă de art. 345

-

1, face să subziste filiația sa de origine în

privința acestui soț și a familiei sale. Dreptul la respectarea vieții private și de familie

garantat la art. 8 din Convenție [...] nu impune consacrarea, prin adopție, a tuturor

legăturilor de afecțiune, fie acestea vechi și stabilit

e;

[...] după ce a subliniat că, [C.E. și C.B.] nefiind căsătorite, adopția deplină a

[copilului] de către [C.E.] ar pune capăt filiației acesteia cu mama sa, care nu renunțas

e

la filiație, ceea ce ar fi contra interesului superior al copilului, care consta în menținerea

legăturilor cu mama sa biologică, Curtea de Apel, care nu era obligată să facă o

cercetare ineficace, și

-a justificat decizia din punct de vedere legal.

”

B. Procedura

referitoare la posesia de stat a copilu

lui

14.

În același timp, C.E și C.B. au depus, la 31 mai 2016, o cerere la

instanța locală din Narbonne pentru emiterea unui act de notorietate care să

dovedească filiația dintre prima dintre ele și copil.

În special, au prezentat

șapte certificate în vederea stabilirii acestei legături și un extras de cont care

demonstra existența unor transferuri frecvente din contul lui C.E. în

beneficiul lui C.B.

6, instanța a constatat că copilul era „recunoscut în

societate, de familie și de autoritate publică, ca fiind copilul lui C.E. [și] că,

în concluzie, beneficia de posesia de stat

de copil al [acesteia din urmă

]

.

4

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

16.

Cu toate acestea, la 12 octombrie 2017, procurorul de pe lângă

Tribunalul de Mare Instanță din Narbonne a chemat, în fața acestei instanțe,

reclamantele pentru contestarea posesiei de stat.

17.

Prin hotărârea din 23 august 2018 (neprezentată), Tribunalul de Mare

Instanță din Narbonne a declarat „nul și neavenit pentru a fi obligatoriu prin

efectul legii

”

actul de notorietate emis lui C.E. Reclamantele nu au atacat

hotărârea respectivă

.

18.

Pentru a justifica neexercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii din

23 august 2018, reclamantele au prezentat un aviz al Curții de Casație (prima

cameră civilă) din 7 martie 2018, pronunțat într

-

o procedură în care ele nu

erau părți. Ca răspuns la întrebările: „Art. 317 și art. 320 din Codul civil

autorizează emiterea unui act de notorietate care să probeze posesia de stat în

beneficiul concubinului de același sex cu al părintelui în privința căruia

filiația este stabilită deja? În cazul unui răspuns negativ, imposibilitatea

[emiterii unui astfel de document] ține cont de interesul superior al copilului

în sensul art. 3 pct. 1 din Convenția internațională cu privire la drepturile

copilului? Și poate constitui, din perspectiva circumstanțelor

de fapt apreciate

concret de instanță, o atingere disproporționată adusă dreptului de a avea o

viață privată și de familie consacrat prin art. 8 din Convenție [...], în l

umina

scopului legitim urmărit?”, Curtea de Casație a emis următorul aviz:

„Permițând căsătoria pentru cuplurile de același sex, Legea nr. 2013

-404 din 17 mai

2013 a exclus în mod expres stabilirea filiației în privința a două persoane de același

sex, cu excepția adopției.

Astfel, art. 6-1 din Codul civil, rezultat din acest text, dispune

că atât căsătoria, cât

și

filiația prin adopție produc aceleași efecte, drepturi și obligații recunoscute de lege,

excluzând pe cele prevăzute la Titlul VII din Cartea I din prezentul cod, fie că soții

sau

părinții sunt de sexe diferite sau de același

sex.

Modalitățile de stabilire a filiației prevăzute la Titlul VII din Cartea I a Codului c

ivil,

precum recunoașterea sau prezumția de paternitate, ca și posesia de stat, nu au fost, prin

urmare, permise soților de același sex,

a fortiori

concubinilor de acela

ș

i sex.

Oricum, art. 320 din Codul civil dispune că, atunci când nu a fost contestată în justiție,

filiația stabilită legal împiedică stabilirea altei filiații care ar contrazice

-o.

Aceste dispoziții se opun ca două filiații materne sau două filiații față de tată să fie

stabilite în privința aceluiași copil.

Rezultă că filiația nu poate fi stabilită, prin posesie de stat, cu privire la concubinul de

același sex cu al părintelui în privința căruia filiația este sta

bilită.

Verificarea convenționalității cu privire la art. 3 pct. 1 din Convenția de

la New

-York

din 20 noiembrie 1989 și la art. 8 din Convenție [...], privește examinarea prealab

ilă de

către instanța de fond și, cu acest titlu, este în afara procedurii de cere

re de aviz.

În consecință

,

CURTEA CONSI

DERĂ CĂ:

1

o

) Instanța nu poate emite un act de notorietate care să probeze posesia de stat în

beneficiul concubinului de același sex cu al părintelui în privința căruia filiația este

stabilită.

5

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

2

o

) A doua întrebare privește examinarea prealabilă de către instanța de fond și, cu

acest titlu, este în afara procedurii de cerer

e de aviz.

”

II. CEREREA

NR. 29693/19

19.

În mai 2006, A.E. a încheiat un pact civil de solidaritate („PACS”

) cu

K.G., pe care o întâlnise în 2001

.

20.

Recurgând în străinătate la reproducerea asistată medical („RAM”

),

K.G. l-

a născut pe T.G. la 13 noiembrie 2008.

21.

La 16 martie 2010, K.G. a sesizat judecătorul delegat pentru

litigii de

dreptul familiei din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Rennes în

temeiul art. 377 și art. 377

-1 din Codul civil cu o cerere pentru exercitarea

autorității părintești împreună cu A.E. După ce a subliniat, în special, că A.E.

era aptă atât din punct de vedere material, cât și educațional să răspundă

nevoilor copilului, și delegarea cerută respecta interesele acestuia, judecătorul

delegat pentru litigii de dreptul familiei, prin hotărârea din

27 mai 2010, a

admis cererea, reamintind că fiecare parte, atât A.E., cât și K.G., „va acționa

cu acordul celeilalte atunci când va face singură un act uzual de autoritate

părintească în legătură cu persoana copilului”

.

22.

A.E. a născut o fetiță în octombrie 2011. În mai 2012, aceeași instanță

a pronunțat delegarea autorității părintești între ea și K.G.

23.

În urma separării dintre A.E. și K.G, pactul lor de solidaritate a fost

încheiat în octombrie 2014. Acestea au stabilit o

reședință alternativă pentru

cei doi copii astfel încât ei să rămână împreună permanent la una sau la

cealaltă

.

24.

La 2 iulie 2018, A.E. a sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Rennes

cu o cerere pentru emiterea unui act de notorietate pentru a se constata posesi

a

de stat în privința lui T.G. Arătând că sunt îndeplinite condițiile legale pentru

emiterea unui act de notorietate, aceasta a susținut că absența recunoașterii

unei legături de filiație între ea și T.G. ar fi contrară interesului superior al

copilului în sensul art.

3 §

1 din Convenția internațională cu privire la

drepturile copilului și ar aduce atingere dreptului lor la respectarea vieții

private și de familie, ducând la discriminarea lor în exercitarea

a

cestui drept.

K.G. a intervenit în procedură.

25.

Prin încheierea definitivă din 20

decembrie 2018, vice-

președintele

tribunalului a respins cererea cu următoarea motivare:

„[...] Prima cameră civilă a Curții de Casa

ț

ie a emis, la 7 martie 2018, avizul conform

căruia art. 6

-

1 și 320 din Codul civil (...) se opun ca două filiații materne sau două filiații

față de tată să fie stabilite în privința aceluiași c

opil.

Filiația nu poate fi stabilită, prin posesie de stat, cu privire la concubinul de același

sex cu al părintelui în privința căruia filiația este stabilită, în așa fel încât instanța nu

poate emite un act de notorietate care să probeze posesia de stat în beneficiul

concubinului de același sex cu al părintelui în privința căruia filiația este

stabilită.

Rezultă că dreptul pozitiv francez nu permite să fie stabilită, prin posesia de stat, o

dublă filiație în beneficiul concubinilor de același se

x [...].

6

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

Interesul superior al copilul

ui

Potrivit art. 3.1 din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului [...].

Interesul superior al copilului trebuie să fie evaluat corect. În speță, copilul se bucură

deja de recunoașterea legăturii sale de filiație maternă cu [K.G.], mama sa biologică.

Acesta are o relație foarte echilibrată cu [reclamanta] în pofida separării, fiind instituită

o reședință alternativă. [Reclamanta] afirmă că participă la întreținerea ș

i

educați

a

copilului [T.G.]

În contextul foarte bunelor relații păstrate de reclamante, exercitarea autorităț

ii

părintești în comun de către [K.G.] și [reclamantă] asupra copilului [T.G.] pronunțată

la 27 mai 2010 [...], desemnarea unui tutore prin testament și dreptul de a dispune prin

liberalități ar permite, în plus, să fie previzibilă o integrare suficientă

a lui [T.G.] în

familia care are intenția de a

-

l adopta și să

-

i fie asigurate în mod satisfăcător legăturile

cu [reclamanta].

Fără a pune deloc în discuție realitatea și nici puterea legăturilor afective care unesc

dintotdeauna [reclamanta] și copilul, în consecință nu s

-

a demonstrat concret că

interesul superior al celui din urmă face necesară stabilirea unei a doua filiații materne

cu fosta concubină a mamei sale biologic

e.

Dreptul la respectarea vieții private și de famil

ie:

Potrivit art. 8 din Convenți

e

[...]

.

Art. 6-

1 din Codul civil dispune că atât căsătoria, cât și filiația prin adopție produc

aceleași efecte, drepturi și obligații recunoscute de lege, excluzând pe cele prevăz

ute la

Titlul VII din Cartea I din cod, fie că soții sau părinții sunt de sexe diferite sau de același

sex. Modalitățile de stabilire a filiației prevăzute la Titlul VII din Codul civil, precum

recunoașterea ori prezumția de paternitate sau posesia de stat, nu au fost, prin urmare,

permise soților de același sex

,

a fortiori

concub

inilor de același sex.

Actul de notorietate reprezintă, pentru posesia de stat, o probă necontencioasă care nu

are valoare decât până la proba contrarie. Contrar a ceea ce afirmă consilierul

reclamantelor, aceasta este prin urmare o prezumție aplicabilă filiațiilor întemeiate pe

legătura biologică și ține de statul persoanelor. Are ca scop să prevină conflictele care

ar rezulta din recunoașterea unei duble legături de aceeași natură într

-un sistem

de

înrudire bazat pe principiile alterității sexuale și al filiației biologice, reală sau

simbolică, de la care nu se poate face derogare decât în cadrul căsătoriei și prin

intermediul adopției.

Declarațiile și mărturiile prezentate confirmă că nașterea lui [T.G.] a fost dorită de

[K.G.] și [reclamantă] în cursul relației lor de concubinaj. Nașterea a fost posibilă printr

-

o reproducere asistată medical cu un terț donator din străinătate. [K.G.] și [reclam

anta]

au crescut împreună copilul până la separarea lor petrecută în 2012, apoi au stabilit

reședința alternativă

.

Filiația lui [T.G.] este pe deplin consacrată față de mama lui biologică. Nu se poate

considera în ceea ce privește celelalte capete de cerere că statul și

-

a depășit marja de

apreciere când s-

a opus recunoașterii unei a doua filiații materne în beneficiu

l

[reclamantei] ca părinte de intenție prin intermediul posesiei de

stat.

Dreptul european nu impune recunoașterea unei legături de filiație în beneficiul

persoanei care nu este părintele biologic al copilului și decizia

Kroon

și alții împotriva

Țărilor de

Jos

[27 octombrie 1994, (seria A nr. 297-

C)], citată de reclamante, nu oferă

în această privință nicio comparație relevantă, deoarece Curtea afirmă, în decizia

respectivă, doar că «respectarea» vieții de familie cere ca realitatea biologică și s

ocială

7

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

să

prevaleze asupra unei presupuneri legale

”. Existența unei «vieți de familie» în sensul

art. 8 [...] și așa cum este înțeleasă pe larg de Curte [...] este, prin urmare, pe deplin

caracterizată în măsura în care persoanele în cauză pot duce o viață de familie normală

caracterizată prin legături reale și strânse, dezvoltând totodată relații af

ective.

Rezultă din toate aceste elemente că imposibilitatea ca [reclamanta] să obțină

constatarea unei posesii de stat asupra copilului [T.G.] nu indică o ingerință în d

reptul

la respectarea vieții private și de familie. [..

.]

Asupra încălcării art. 14 din Convenț

ie:

Potrivit art. 14 din Convenție [...]. În absența unei încălcări a art. 8 din Convenție,

capătul

de cerere va fi eliminat. [...]

”

CADRUL JURIDIC ȘI PR

ACTICA INTERNE RELEVANTE

I.

AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ

26.

Dispozițiile relevante ale Codului civil sunt formulate după cum

urmează:

Art. 6-

1 (în vigoare de la 19 mai 2013 până la 4 august

2021)

„Atât căsătoria, cât și filiația prin adopție produc aceleași efecte, drepturi și obligații

recunoscute de lege, excluzând pe cele prevăzute la Titlul VII din Cartea I din prezentul

cod, fie că soții sau părinții sunt de sexe diferite sau de

același sex.”

Art. 320

„Atunci când nu a fost contestată în justiție, filiația stabilită legal împiedică

stabilirea

altei filiații care ar contrazice

-o.

”

Art. 371-1

„Autoritatea părintească este un ansamblu de drepturi și de obligații care au ca scop

interesul copilului.

Aceasta aparține părinților până

la majoratul sau la emanciparea copilului pentru a-l

proteja în securitatea, sănătatea și moralitatea sa, pentru a

-

i asigura educația și a

-i

permite dezvoltarea, cu respectarea datorată persoanei sale [...].”

Art. 371-4

„Copilul are dreptul de a menține legături personale cu ascendenții săi. Numai

interesul copilului poate împiedica exercitarea acestui drept.

Dacă acesta este interesul copilului, judecătorul delegat pentru litigii de dreptul

familiei stabilește modalitățile relațiilor dintre copil și un terț, rudă sau nu, în special

atât timp cât acest terț a locuit în mod stabil cu el și cu unul dintre

părinții săi, i

-a oferit

educație, întreținere sau domiciliu, și a format cu el legături afective durabile.”

Art. 377

„Tatăl și mama pot sesiza instanța, împreună sau separat, atunci când este necesar,

pentru a delega în întregime sau parțial exercitarea autorității lor părintești către un terț,

8

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

membru al familiei, un apropiat demn de încredere, o unitate agreată pentru primirea

copiilor sau serviciu departame

ntal de asistență socială pentru copii [...].”

Art. 377-1

„Delegarea, totală sau parțială, a autorității părintești rezultă din hotărârea pro

nunțată

de judecătorul delegat pentru litigii de dreptul fa

miliei.

Totuși, hotărârea de delegare poate prevedea, pentru nevoile de educație ale copilului,

că tatăl și mama, sau unul dintre ei, vor partaja, total sau parțial, exercitarea autorității

părintești cu terțul împuternicit. Pentru partajare este nevoie de acordul părintelui sau

al părinților ca deținători ai autorității părintești. Prezumția de la art. 372

-2 este

aplicabilă în privința actelor îndeplinite de delegant și persoana d

elegată.

Judecătorul poate fi sesizat, cu privire la dificultățile pe care le poate genera

exercitarea împreună a autorității părintești, de părinți, de unul dintre ei, de delegat

sau

de parchet. Judecătorul statuează potrivit art. 373

-2-11

.”

Art. 377-2

„Delegarea poate, în toate cazurile, să se încheie sau să fie transferată printr

-

o nouă

hotărâre, dacă circumstanțe noi o justifică [

...

]

.”

II.

ADOPȚIA DEPLINĂ

27.

Dispozițiile relevante ale Codului civil sunt formulate după cum

urmează:

Art. 343-1

„Adopția poate fi astfel cerută de orice persoană în vârstă de peste 28

de ani.

Dacă persoana care adoptă este căsătorită și nu separată legal, consimțământul soțului

este necesar în afara situației în care acest soț este în imposibilitatea de a

-

și manifesta

voința.”

Art. 345

„Adopția este permisă numai pentru copiii mai mici de 15 ani, găzduiți în casa celui

sau a celor care adoptă de cel puțin șase

luni.

Cu toate acestea, dacă copilul este mai mare de 15 ani și a fost găzduit înainte de a

ajunge la această vârstă de către persoane care nu îndeplineau condițiile legale pen

tru a

adopta sau dacă a făcut obiectul adopției cu efecte restrânse înainte de a ajunge la

această vârstă, adopția deplină poate fi cerută dacă sunt îndeplinite condițiile în timpul

minorității copilului și în termen de doi ani de la vârsta maj

oratului.

În cazul în care este în vârstă de peste 13 ani, cel adoptat trebuie să consimtă personal

la adopția sa deplină. Consimțământul este dat conform formelor prevăzute la primul

paragraf al art. 348-

Art. 345-1

„Adopția deplină a copilului celuilalt soț este per

misă:

9

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

1

o

În cazul în care filiația copilului nu a fost legal stabilită decât în privința acestui

soț;

1

o

bis În cazul în care copilul a făcut obiectul unei adopții depline doar d

e către acest

soț și filiația nu a fost stabilită decât în privința s

a;

2

o

În cazul în care celuilalt părinte, diferit de acest soț, i s

-a retras în întregime

autoritatea părintească;

3

o

Atunci când celălalt părinte decât soțul a decedat și nu a lăsat ascendenți în gradul

I sau când aceștia s

-au dezint

eresat în mod vădit de copil.”

Art. 347

„Pot fi adoptaț

i:

1

o

Copiii pentru care tatăl și mama sau consiliul de familie au consimțit în mod valabil

pentru adopție;

2

o

Copiii aflați în grija statul

ui;

3

o

Copiii declarați abandonați în condițiile prevăzute la

art. 381-

1 și 381

-2.

”

Art. 348-1

„În cazul în care filiația unui copil nu este stabilită decât cu privire la unul dintre

părinții săi, acesta consimte la adopție.”

Art. 348-3

„Consimțământul pentru adopție este dat în fața unui notar francez sau străin,

ori în

fața reprezentanților diplomatici sau consulari francezi. Poate fi primit, de asemenea,

de serviciul de asistență socială pentru copii atunci când copilul i

-a fost preda

t.

Consimțământul pentru adopție poate fi retractat timp de 2

luni. Retractarea trebuie

făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire adresată persoanei sau

serviciului care a primit consimțământul pentru adopție. Predarea copilului către

părinții săi la cerere chiar verbală reprezintă, de asemenea, dovada retra

ctării.

În

cazul în care, la expirarea termenului de 2 luni, consimțământul nu a fost retractat

,

părinții pot solicita înapoierea copilului cu condiția ca acesta să nu fi fost plasat în

vederea adoptării. În cazul în care persoana care îl are în grijă refuză să îl î

napoieze,

părinții pot sesiza instanța care evaluează, ținând seama de interesul copilului, dacă este

necesar să dispună înapoierea acestuia. Consimțământul pentru adopție își pierde

valabilitatea prin înapoierea copilului.

”

Art. 356

„Adopția conferă copilului o filiație care înlocuiește filiația sa de origine: cel adoptat

încetează să aparțină familiei sale biologice, sub rezerva interdicțiilor privind căsăt

oria

de la art. 161-164.

Adopția copilului soțului face totuși să subziste filiația sa de origine în privința acestui

soț și a familiei sale. Produce, în rest, efectele unei adopții d

e către doi soți.”

Art. 357

„Adopția oferă copilului numele celui care adoptă.

10

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

În cazul adopției copilului soțului sau al adopției unui copil de către d

oi soți, cel care

ado

ptă și soțul său sau cei care adoptă aleg, prin declarație comună, numele de familie

acordat copilului: fie numele unuia dintre ei, fie ambele lor nume legate în ordinea

aleasă de ei, în limita unui nume de familie pentru fiecare dintre aceștia. [...]”

Art. 358

„Cel adoptat are, în familia celui care adoptă, aceleași drepturi și aceleași oblig

ații ca

un copil a cărui filiație este stabilită prin aplicarea Titlului VII din prezenta carte.”

Art. 359

„Adopția este irevocabilă.”

III.

ADOPȚIA SIMPLĂ

28.

Dispozițiile relevante ale Codului civil sunt formulate după cum

urmează:

Art. 360

„Adopția simplă este permisă indiferent de vârsta celui a

doptat.

[...]

În cazul în care cel adoptat are vârsta de peste 13 ani, ac

esta trebuie să consimtă

personal pentru adopție.”

Art. 361

„Dispozițiile art. 343

-344, ale ultimului alineat al art. 345, ale art. 346-350, 3

53, 353-

1, 353-

2, 355 și ale ultimului alineat al art. 357 sunt aplicabile adop

ției simple.”

Art. 363

„Adopția simplă conferă celui adoptat numele celui care adoptă prin adăugare la

numele primului. [...]

”

Art. 364

„Cel adoptat rămâne în familia sa de origine și își păstrează toate drepturile, mai cu

seamă drepturile de moștenire.

Interdicțiile privind căsătoria prevăzute la art. 161

-

164 din prezentul cod se aplică

între cel adoptat și familia sa de or

igine.”

Art. 365

„Cel ce adoptă este singurul învestit, față de cel adoptat, cu toate drepturile p

ărintești

[...] cu excepția cazului în care acesta este soțul tatăl

ui sau al mamei celui adoptat; în

acest caz, cel care adoptă deține autoritatea părintească împreună cu soțul său, care

păstrează numai exercitarea, sub rezerva unei declarații comune cu cel care adoptă

adresată directorului serviciului judiciar de grefă al tribunalului de mare instanță în

scopul exercitării în comun a acestei autorități [...].”

11

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

Art. 368

„Cel adoptat și descendenții săi au, în familia celui care adoptă, drepturile succesorale

prevăzute în Capitolul III de la Titlul I din Carte

a III.

Cel ado

ptat și descendenții săi nu au, totuși, calitatea de moștenitor rezervatar în raport

cu ascendenții celui care adoptă.”

29.

Jurisprudența Curții de Casație este bine stabilită în sensul că, fiind

vorba de un copil min

or, nu se poate admite o cerere de adopție simplă

formulată de partenera mamei sale biologice, chiar cu consimțământul

acesteia din urmă, întrucât înțelege să continue creșterea copilului în măsura

în care această adopție efectuează un transfer al drepturilor autorității

părintești asupra copilului doar în beneficiul celui care adoptă, privând astfel

mama biologică de propriile drepturi (Cass. 1 civ., 20 februarie 2007,

hotărârile nr. 224 și 221, Buletinul civil 2007 I nr. 70 și 71).

IV. POSESIA DE STAT

30.

Dispozițiile relevante ale Codului civil referitoare la posesia de stat

sunt formulate după cum urmează:

Art. 311-1

„Posesia de stat se stabilește prin adunarea suficientă de fapte care indică legătura de

filiație și de înrudire între o persoană și familia căreia se afirmă că îi aparți

ne.

Principalele caracteristici sunt:

1

o

Că această persoană a fost tratată de acela sau de aceia din care se afirmă că s

-a

născut ca propriul copil și că ea î

nsăși i

-

a tratat ca pe propriul părinte sau păr

inți;

2

o

Că ei, în această calitate

, i

-

au oferit educație, întreținere sau domiciliu;

3

o

C

ă această persoană este recunoscută ca propriul lor copil, în societate și de către

familie;

4

o

Că este considerată ca atare de către autoritatea publ

ică;

5

o

Că poartă numele celui sau al celora din care se afir

mă că s

-

a născut.”

Art. 317 (în vigoare

la mo

mentul faptelor în cauză)

„Fiecare dintre părinți sau copilul poate solicita instanței competente de la locul

nașterii sau al domiciliului să îi emită un act de notorietate care să probeze posesia de

stat până la proba contrar

ie.

Actul de notorietate este stabilit pe buna-

credință a afirmațiilor a cel puțin trei martori

și, dacă instanța consideră necesar, pe orice alt document prezentat care atestă o

întrunire suficientă de fapte în sensul art. 311

-1.

Emiterea actului de notorietate nu se poate solicita decât în termen de cinci ani de la

încetarea presupusei posesii de stat sau de la decesul presupusului părinte, inclusiv

atunci când acesta a decedat înainte de declararea nașt

erii.

Filiația stabilită prin posesia de stat constatată în actul de notorietate se menționează

în marginea actului de naștere al copilului

.

12

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

Nici actul de notorietate, nici refuzul de a-l emite nu pot fi ataca

te cu recurs.

”

V.

LEGEA DIN 2 AUGUST 2021 PRIVIND BIOETICA

ȘI CIRCULAR

A

DIN 21 SEPTEMBRIE 2021

31.

Primele intervenții ale legiuitorului francez în materie de bioetică

aparțin Legii din 20 decembrie 1988 privind protecția persoanelor care sunt

potrivite

pentru cercetarea biomedicală și Legii din 29

iulie 1994 referitoare

la donarea și la utilizarea elementelor și a produselor corpului uman, la RAM

ș

i la diagnosticul prenatal. A intervenit ulterior Legea din 6 august 2004

privind bioetica, în care unul dintre titluri privea procrearea și embriologia.

Art. 40 din această din urmă lege prevedea că legea trebuia din nou examinată

în ansamblu de Parlament în cel mult 5 ani de la intrarea în vigoare, iar

aplicarea sa evaluată de Oficiul parlamentar de evaluare a alegerilor științifice

și tehnologice în termen de 4 ani. Reexaminarea prevăzută a dus la adop

tarea

Legii din 7 iulie 2011 privind bioetica. În mod similar, art. 47 din legea

respectivă afirma principiul examinării din nou în ansamblu de Parlament în

cel mult 7 ani de la intrarea în vigoare și, în termen de 6 ani, al evaluării

aplicării sale de către Oficiul parlamentar de evaluare a alegerilor științifice

și tehnologice. De asemenea, art. 46 din lege prevedea că orice proiect de

reformă asupra problemelor etice și a aspectelor din societate ridicate de

progresele cunoașterii în domeniile biologie, medicină și sănătate trebuia

precedat de o dezbatere publică sub forma Stărilor Generale („états généraux”

-

consultare a tuturor categoriilor cetățenești).

32.

Comitetul consultativ național de etică pentru științele privind viața și

sănătatea a lansat consultări cetățenești asupra bioeticii în ianuarie 2018.

Chestiunea permiterii RAM pentru cuplurile de femei și pentru femeile

singure a fost discutată în acest context. Comitetul a publicat un raport de

sinteză în iulie 2018 și, la 18 septembrie 2018, un aviz intitulat „Contribuția

Comitetului consultativ național de etică la revizuirea Legii privind bioetica

2018-2019

”

, în care s-a declarat favorabil permiterii RAM pentru cuplurile

de femei și pentru femeile singure. Alte lucrări s

-

au desfășurat în paralel, în

cadrul cărora această chestiune a fost, de asemenea, abordată: întrunirile

Senatului privind bioetica (martie

–

iulie 2018); studiul Consiliului de Stat

intitulat „Revizuirea Legii privind bioetica: ce opțiuni pe

ntru mâine?

”

(11

iulie 2018); evaluarea aplicării Legii privind bioetica de Oficiul parlamentar

de evaluare a alegerilor științifice și tehnologice (octombrie 2018); raportul

misiunii de informare înființate de Adunarea Națională (ianuarie 2019).

se pe aceste lucrări diferite, la 24 iulie 2019, guvernul a de

pus

un proiect de lege care prevedea mai cu seamă extinderea accesului la RAM

pentru cuplurile de femei și pentru femeile necăsătorite. Procesul legisla

tiv a

dus, la 29 iunie 2021, la adoptarea Legii din 7 iulie 2011 privind bioetica. La

29

iulie 2021, în urma sesizării de către deputați, Consiliul Constituțional a

declarat conforme cu Constituția dispozițiile acestei legi. Promulgată la 2

13

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

august 2021, legea a intrat în vigoare la 4 august

legea trebuie din nou examinată de Parlament în cel mult 7 ani de la

promulgare, iar aplicarea sa evaluată de Oficiul parlamentar de evaluare a

alegerilor științifice și tehnologice în termen de

4 ani.

accesul la RAM pentru femeile singure, precum și pentru cuplurile formate

din două femei, creează o nouă metodă de stabilire juridică a filiației

copiilor

astfel concepuți în cadrul cuplurilor de femei, care pot fi recunoscuți în

comun

de cele două femei înainte de a se naște. În conformitate cu noul art. 342

-11

din Codul civil

:

„La primirea consimțământului prevăzut la art. 342

-10, cuplul

de femei recunoaște

împreună copilul.

Filiația este stabilită, în privința femeii care naște, potrivit art. 311

-

în privința celeilalte femei, prin recunoașterea comună prevăzută la primul alineat al

prezentului articol. Aceasta este dep

usă de către una dintre cele două femei sau, la

nevoie, de persoana însărcinată cu declararea nașterii la funcționarul de stare civilă, care

o înscrie în actul de nașter

e.

Câtă vreme filiația astfel stabilită nu a fost contestată în justiție în condițiile prevăzute

în art. 342-

10 alin. (2), ea împiedică stabilirea altei filiații în condițiile prevăzute în

prezentul titlu.

”

35.

Alineatul IV al art. 6 din Legea din 2 august 2021 prevede că, timp de

trei ani începând de l

a publicarea acestei legi (adică până la 4 august 2024),

un cuplu de femei care a recurs la RAM în străinătate înainte de această

publicare, poate recunoaște în comun, în fața notarului, copilul a cărui filiație

nu este stabilită decât în privința femeii care a născut și că această

recunoaștere stabilește filiația în privința celeilalte femei. Recunoașterea

comună este menționată pe marginea actului de naștere al copilului la

dispoziția procurorului Republicii, care se asigură că aceste condiții sunt

îndeplinite.

36.

„Circulara de prezentare a dispozitivelor în materie de asistență la

procreare izvorâtă din Legea nr. 2021

-1017 din 2 august 2021 privind

bioetica” a Ministerului Justiției,

din 21 septembrie 2021, nr.

C1/2021/1.8.6/202130000921/JF

(„Fișa nr. 2: stabilirea celei de a doua

legături de filiație maternă în privința copilului atunci când un cuplu de femei

a recurs la RAM în străinătate înainte de publicarea legii privind bioetica”

),

precizează următoarele eleme

nte:

„Eventuala separare a cuplului care a avut loc ulterior RAM nu afectează aplicarea

acestei dispoziții deoarece la momentul RAM cele două femei formau un cuplu

(căsătorite, care au încheiat un pact civil de solidaritate sau în concubinaj) și au recurs

la RAM în cadrul unui proiect parental comun. În schimb, dispozitivul presupune

că la

momentul recunoașterii comune există acordul celor două femei, care confirmă

realitatea acestui proiect parental comun. Legiuitorul nu a prevăzut, în caz de de

zacord

într

e cele două femei, că o procedură judiciară poate trece peste acest dezacord. Din

lucrările parlamentare rezultă că nu este vorba de o omisiune a legiuitorului, ci de

opțiunea asumată de a rezerva acest nou mod de stabilire a filiației tranzitorii atunci

14

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

c

ând cele două femei sunt de acord. Lucrările acestea parlamentare subliniază că, în caz

de dezacord privind stabilirea dublei legături de filiație maternă, posibilitatea ca o

procedură judiciară să permită ca instanța să treacă peste refuzul uneia din

tre cele două

femei și să încuviințeze adopția va fi studiată în cadrul propunerii legislative de

reformare a adopției depusă de doamna deputat Dominique Li

mon.

Prin această recunoaștere comună, cele două femei declară în fața notarului că au

recurs la RAM în s

trăinătate împreună în urma căreia a fost conceput copilul recunoscut

[...]

.

În absența unei dispoziții derogatorii, precum pentru recunoașterea voluntară a unui

copil făcută în aplicarea art. 316 din Codul civil, consimțământul copilului, chiar major,

nu

este cerut pentru recunoașterea în comun [...].

Procurorul Republicii se va asigura de respectarea condițiilor vizate la primul paragraf

al art. 6 IV din Legea din 2 august 2021, și

anume:

-

realizarea unei RAM în străinătate anterior publicării legii privind bioetica, d

e către

un cuplu de femei. Cu acest titlu, procurorul Republicii trebuie să se asigure că

regularizarea privește un copil născut prin RAM și nu printr

-un contract privind

maternitatea de substituție. Totodată se va asigura că RAM a avut loc în străinătate și

nu pe teritoriul național cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile.

-

filiația copilului nu trebuie să fie stabilită decât în privința femeii care a născu

t [...].

În cazul în care procurorul Republicii consideră că sunt îndeplinite condițiile de la

primul paragraf al art. 6 alin. IV din Legea din 2 august 2021, dispune ca funcționarul

de stare civilă care deține actul de naștere al copilului să aplice o mențiune în care să

fie precizate data recunoașterii comune, precum și referințele și data dispozițiilor date

de acesta [...].

Înscrierea recunoașterii comune pe marginea actului de naștere al copilului este

suficientă pentru stabilirea filiației acestuia din urmă în privința femeii care nu a născut

[...]

.

”

ÎN DREPT

I. CONEXAREA

CERERILO

R

37.

Având în vedere similitudinea obiectului cererilor, Curtea consideră

oportun să le conexeze pentru a le examina împreună î

ntr

-

o hotărâre unică.

II. CU

PRIVIRE LA PRETIN

SA ÎNCĂLCARE A ART.

8 DIN

CONVENȚI

E

38.

C.E., M.B. și C.B (cererea nr. 29775/18) invocă încălcarea dreptului

lor la respectarea vieții private și de familie din cauza respingerii de către

instanțele interne a cererii de adopție cu efecte depline a lui M.B. de către

C.E., fosta

parteneră a mamei sale biologice, C.B.

39.

A.E, fosta parteneră a mamei biologice a lui T. G., și T.G. (cererea nr.

29693/19) invocă încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de

familie a lui T.G. din cauz

a refuzului instanțelor interne de a emite un act de

notorietate care să dovedească filiația dintre cele două prin posesie de stat

.

15

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

40.

Reclamanții invocă încălcarea art. 8 din Convenție, potrivit căruia:

„(1)

Orice p

ersoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a

domiciliului său și a corespondenței sale.

(2)

Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât

în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care,

într-

o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța

publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale,

protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.”

A.

Cu privire la capacitate lui M.B. de a sesiza Curtea și la calitatea lui

A.E. de a acționa în numele lui T.G.

41.

Curtea reține că M.B. (cererea nr. 29775/18) și T.G. (cererea

nr.

29693/19) erau minori la data când au fost introduse în fața Curții cererile

care îi priveau: M.B. avea aproximativ 16 ani și 5 luni, iar T.G., aproximativ

10 ani și jumătate.

42.

Curtea reamintește că poate fi sesizată cu cereri denunțând încălcări

ale drepturilor și libertăților consacrate de Convenție cu privire la minori,

de

reprezentanții legali ai acestora sau de minorii în cauză [

Scozzari și Giunta

împotriva Italiei

(MC), nr. 39221/98 și 41963/98, pct. 138

, CEDO

2000

VIII]

.

43.

Constată că formularul referitor la cererea nr. 29775/18 a fost semnat

nu numai de C.E. și C.B., ci și de M.B. (supra, pc

t.

2).

M.B. a sesizat prin

urmare Curtea din proprie inițiativă, după cum avea posibilitatea

.

29693/19, A.E. declară că acționează în fața

Curții nu numai în nume propriu și pentru sine, ci și în numele lui T.G. și

pentru acesta. În mod pertinent, subliniază, în această privință, că exercită

autoritatea părintească asupra lui T.G. (supra, pct. 3).

B. Cu

privire la admisibilitat

e

privire la calitatea de vict

imă a lui C.B.

23775/18, Guvernul subliniază că respingerea

cererii de încuviințare a adopției cu efecte depline a lui M.B. de către C.E. nu

are nicio relevanță asupra situației lui C.B. Deduce de aici că aceasta din u

rmă

nu se poate considera victima unei încălcări a Convenției denunțate, astfel

încât cererea este inadmisibilă în măsura în care se întemeiază pe aceasta.

46.

Reclamanții nu se pronunță

cu privire la acest aspect.

47.

Curtea își exprimă dezacordul cu poziția apărată, în ceea ce privește

acest punct, de Guvern. Reamintește că, pentru ca o persoană să se poată

pretinde victimă a unei încălcări a Convenției, în sensul art. 34 din Convenție,

aceasta trebuie să poată demonstra că „a suportat în mod direct efectele”

măsurii în litigiu. Trebuie cel puțin să existe dovezi rezonabile și

convingătoare ale probabilității producerii unei încălcări în ceea ce o privește

16

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

personal; simple suspiciuni sau speculații sunt insuficiente în această privință

[a se vedea

Zambrano împotriva Franței

(dec.), nr. 41664/21, pct. 40-42, 7

octombrie 2021, precum și trimiterile citate]. Or, acesta este cazul lui C.B., al

cărei drept la respectarea vieții private și de familie este direct afectat de

imposibilitatea de a stabili o legătură juridică de filiație între fiica sa și fosta

sa parteneră. C.B este în adevăr o parte implicată în comunitatea de viață în

cadrul căreia o legătură de natură filială s

-

a dezvoltat între fiica sa M.B. și

C.E., relația care s

-

a dezvoltat între cele trei încă de la nașterea lui M.B.

făcând parte din identitatea lor socială și personală (a se compara cu

Kalacheva împotriva Rusiei

, nr. 3451/05, 7

mai 2009).

Acest lucru este

adevărat atât pentru C.B., cât și pentru M.B. și C.E. Prin urmare, C.B. poate

pretinde că este victima încălcării art. 8 invocate în cererea nr.

23775/18.

2.

Asupra aplicabilității art. 8 din Convenție.

48.

Curtea subliniază că Guvernul a declarat că nu contestă că relațiile în

cauză în spețele de față țin de viața privată și de familie a lui C.E. și M.B.

(cererea nr. 23775/18) și a celei a lui T.G. (cererea nr. 29693/19). Subliniind

că este de acord asupra acestui punct, consideră totuși necesar să aducă

următoarele precizări.

a)

Cu privire la viața de familie în temeiul art. 8 din Conv

enție

49.

Curtea reamintește că aspectul existenței sau absenței unei vieți de

fam

ilie este, în primul rând, un aspect de fapt care depinde de existența unor

legături personale strânse. Noțiunea de „familie” vizată de art. 8 privește nu

doar la relațiile bazate pe căsătorie, ci și alte legături de „familie”

de facto

,

atunci când părțile conviețuiesc în afara oricărei legături maritale sau atunci

când alți factori demonstrează că o relație are suficientă constanță. Curtea

acceptă astfel, în anumite situații, că există o viață de familie

de facto

între

un adult sau adulți și un copil în lipsa unor legături

biologice sau a unei

legături recunoscute juridic, sub rezerva faptului că există legături personale

efective [a se vedea, în special,

Paradiso și Campanelli

împotriva Italiei

(MC), nr. 25358/12, pct.

140 și 148, 24 ianuarie 2017, precum și trimiterile

din aceasta, și

Honner

împotriva Franței

, nr. 19511/16, pct. 50, 12 noiembrie

2020]. A considerat, mai cu seamă, că relația dintre două femei având o rela

ție

sub regimul pactului

civil de solidaritate și copilul pe care a doua dintre ele l

-

a conceput prin RAM și pe care îl creștea împreună cu partenera sa

reprezenta

o „viață de familie” în sensul art. 8 din Convenție [a se vedea

Honner

citată

anterior, pct.

50-

51,

X

și alții împotriva Austriei

(MC), nr. 19010/07, pct. 95,

CEDO 2013, și

Gas

și Dubois

împotriva Franței

(dec.), nr.

25951/07, 31

august 2010,

precum și trimiterile citate]. În cauza

Honner

citată anterior

(

ibidem

), a considerat, într-un caz în care ex-partenera mamei biologice a

unui copil se ocupase de educația acestuia timp de 4 ani și jumătate și s

-a

autodisponibilizat când acesta avea 4 luni pentru a se ocupa zilnic de el și d

e

17

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

fiul său biologic, că legătura dezvoltată între ea și copil pe durata anilor de

viață comună intra sub incidența vieții de familie în sensul art. 8

.

23775/18, Curtea a subliniat că C.E. a crescut

-

o pe M.B. împreună cu soția sa, C.B., mama biologică a acesteia din urmă,

timp

de 4 ani, de la nașterea copilului în 2002 la separarea cuplului, în 2006.

În înțelegere cu C.B., C.E. a exercitat de atunci în privința lui M.B. dreptul

de vizitare și de găzduire un weekend din două și jumătate din vacanțe. În

plus, C.E. plătea lunar o pensie alimentară fostei sale partenere pentru

întreținerea și educația lui M.B.

29693/19, Curtea a subliniat că A.E. l

-a crescut

pe T.G. împreună cu K.G., mama biologică a acestuia din urmă, cu care se

afla într-

un un PACS, timp de 6 ani, de la nașterea lui T.G. în 2008 la

separarea cuplului, în 2014. Constată că K. G. a consimțit la delegarea și

partajarea autorității părintești și la îngrijirea alternativă, în cadrul cărora A.E.

continuă să contribuie la educarea lui T.G. În afară de aceasta, A.E. a

consimțit, de asemenea, în folosul lui K.G. la delegarea și partajarea

autorității părintești și la îngrijirea alternativă în ceea ce privește copilul pe

care l-

a născut în 2011. Cei doi copii trăiesc astfel împreună, alternativ la una

și la cealaltă.

52.

Rezultă din cele de mai sus că există între M.B. și C.E, pe de o parte,

și între T.G., și A.E., pe de altă parte, legături personale efective care țin

,

d

e

facto

, de legătura părinte

-

copil și caracterizează, prin urmare, existența unei

vieți de familie în sensul art. 8 din Convenție.

b)

Cu privire la viața privată în temeiul art. 8 din Conv

enție

53.

Curtea amintește că

nu

există niciun motiv valabil de a înțelege

noțiunea de „viață privată” ca excluzând legăturile emoționale create și

dezvoltate între un adult și un copil în afara situațiilor clasice de rudenie.

Acest tip de legături ține de viața și de identitatea socială

a persoanelor. În

anumite cazuri care implică o relație între un adult și un copil care nu au nicio

legătură biologică sau juridică, faptele pot totuși să țină de „viața privată”

a

adultului, ca și de a copilului în cauză (a se vedea, în special,

Paradiso

și

Campanelli

citată anterior

, pct. 161).

filiația în care se

înscrie fiecare individ fiind un aspect esențial al identității sale [a se vedea, în

special,

M

ennesson împotriva Franței

, (nr.

65192/11, pct. 46 și 96, CEDO

2014 (extrase)].

50-

51),

Curtea

constată că legăturile care s

-au dezvoltat între

M.B. și C.E, pe de o parte, și

între T.G. și A.E., pe de altă parte, țin de viața lor privată

în sensul art. 8 din

Convenție

.

18

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

cu privire la admisibilitate

56.

Constatând că acest capăt de cerere întemeiat pe art. 8 din Convenție

nu este nici în mod vădit nefondat și nu prezintă niciun alt motiv de

inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenție, Curtea îl declarată admisibi

l.

C. Cu

privire la fon

d

1.

Argumentele părților

a) Cererea

nr. 29775/18

i. Reclamantele

57.

Reclamantele subliniază că M.B. a fost crescută de cele două mame

ale sale, că o puternică legătură afectivă

s

-

a format între ea și C.E. și că C.

B.

a consimțit la adoptarea sa de către C.E. Ele doresc să legitimeze această

relație și să se ia act de aceasta prin stabilirea unei filiații. Susțin că interesul

superior al copilului impune ca M.B. să fie recunoscută ca fiica lui C.E.,

aceasta din urmă comportându

-

se ca o mamă față de ea, nașterea ei fiind

dorită de aceasta cu același titlu ca C.B., la a cărei sarcină asistase, fiind

prezentă la naștere, crescând și educând copilul, în prezent susținându

-i

nevoile și fiind a doua sa mamă din perspectiva anturajului lor

.

58.

Făcând trimitere mai cu seamă la hotărârea

Mennesson

citată anterior

,

reclamantele reamintesc că în dreptul la viața privată intră dreptul la identitate

și impune faptul că fiecare persoană poate stabili elementele constitutive ale

identității sale ca ființă umană, ceea ce include filiația. Neavând posibilita

tea

de a stabili filiația cu C.E., M.B. s

-ar afla într-

o incertitudine juridică, întrucât

situația sa familială de fapt nu corespunde situației sale juridice. Se vede, în

consecință, privată de dreptul

de a purta numele celei de a doua mame, de

dreptul de fi recunoscută din perspectiva tuturor ca un copil legitim al

acesteia, precum și de locul la succesiune.

59.

De asemenea, reclamantele se plâng de faptul că lui C.E. și M.B. nu l

i

se permite dreptul de a avea o viață de familie normală, recunoscut de Curte

pentru familiile homoparentale. Susțin că această situație generează o

insecuritate pentru M.B., deoarece partajarea autorității părintești nu îi este

acordată lui C.E., deși aceasta participă la deciziile care o vizează, o

găzduiește un week

-

end din două și jumătate din vacanțe și plătește o pensie

alimentară pentru a o întreține. Nedeținând autoritatea părintească, C.E. nu

va fi în măsură să autorizeze un medic să efectueze un act chirurgical urgent

asupra lui M.B. în caz de accident. În plus, în caz de deces al lui C.B., M.B.

va fi încredințată mai degrabă bunicilor săi materni decât lui C.E. Ele susțin,

în sfârșit, că omițând să ia în seamă interesul superior al copilului, instanțele

interne au încălcat principiul proporționalității și nu și

-

au îndeplinit obligația

de a se conforma Convenției.

60.

De altfel, reclamantele susțin că, deoarece M.B. nu a fost concepută

prin RAM

efectuată în străinătate, pentru ele nu este posibilă recunoașterea

19

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

în comun pe care o permite cu titlu tranzitoriu art. 6 IV din Legea din 2 augus

t

2021 privind bioetica (supra, pct. 35).

ii. Guvernul

ră că nu contestă faptul că refuzându

-i-se lui C.E.

adopția deplină a lui M.B. s

-

a produs o ingerință în exercitarea dreptului la

respectarea

vieții private și de familie. Guvernul consideră totuși că ingerința

era prevăzută de lege și face trimitere asupra acestui punct la art. 343 și 345

-1

din Codul civil, din care ar rezulta direct imposibilitatea de a adopta în afara

căsătoriei copilul fostului soț. Adaugă faptul că această ingerință vizează

protecția interesului superior al copilului, M.B., și astfel urmărește unul din

scopurile legitime enumerate la art. 8 § 2,

ș

i

anume „protecția drepturilor și

libertăților altora”

.

62.

Fiind vorba de proporționalitatea ingerinței în litigiu, Guvernul

apreciază, în primul rând, că statului pârât trebuie să i se recunoască o largă

marjă de apreciere, întrucât este în cauză o chestiune legată de adopție (face

referire la hotărârea

Wagner

și

J.M.W.L. împotriva

Luxemburgului

, nr.

76240/01, pct. 128, 28 iunie 2007). Acesta afirmă că adopția deplină în afara

căsătoriei este un aspect delicat în societate în privința căreia nu există un

punct de vedere comun în Europa.

63.

Guvernul subliniază în continuare că C.E. nu s

-a aflat în imposibilitatea

de a

întreține relații continue cu M.B., deoarece, de acord cu mama biologică

a copilului, a exercitat un drept de vizitare și de găzduire, fără a invoca o

dificultate deosebită. În opinia sa, respingerea cererii de adopție nu le

-a

împiedicat să aibă o viață de familie în condiții în ansamblu comparabile cu

cele în care trăiesc celelalte familii, după o separare. Guvernul contestă, în

plus, teza reclamantelor conform căreia lipsa autorității părintești a lui C.E.

asupra lui M.B. ar fi putut-o pune pe ultima în

pericol din cauza imposibilității

ca prima să își dea consimțământul pentru un act medical urgent, subliniind

că într

-

o astfel de ipoteză medicul poate interveni legal din proprie inițiativă.

De asemenea, acesta precizează faptul că reclamantele ar fi putut să își dea

consimțământul pentru o delegare a autorității părintești în temeiul art.

377

din Codul civil, art. 371-

4 din același cod oferind, în anumite condiții, această

posibilitate părintelui care adoptă și este separat de părintele legal. Adaugă

fapt

ul că dreptul francez permite, în plus, desemnarea unui tutore testamentar

și aplicarea dispozițiilor din dreptul liberalităților pentru a permite o integrare

a copilului în familia care are intenția de a

-

l adopta și să

-i fie asigurate

legăturile cu părintele de intenție.

64.

Cu privire în mod specific la dreptul la respectarea vieții private al lui

M.B., Guvernul consideră că situația sa nu este comparabilă cu cea a copiilor

din cauza

Mennesson

citată anterior: legătura de filiație cu mama sa biologică

este stabilită, naționalitatea sa franceză nu ridică dificultăți și filiația lui C.B.

nu este recunoscută în nicio altă ordine juridică. În plus, M.B. fiind de acum

majoră, C.E. și aceasta pot iniția o adopție cu efecte restrânse care va avea ca

20

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

efect de a stabili o filiație și de a conferi celui adoptat numele celui care

adoptă, precum și drepturi pe plan succesoral.

65.

Guvernul subliniază, în plus, că, în baza unui raționament motivat,

întemeiat pe motive pertinente și suficiente, în special cu privire la Convenție,

instanțele interne au refuzat să admită cererea de adopție deplină.

Reamintește că atunci când punerea în balanță de către autoritățile național

e

a fost realizată respectând

u

-

se criteriile stabilite de jurisprudența sa, Curtea

a

hotărât că trebuie să existe motive serioase pentru ca opinia sa să se substituie

celei emise de instanțele interne.

plică, în plus, că mecanismul posesiei de stat nu permite

recunoașterea filiației în circumstanțe similare celei din speță. Precizează că

este vorba de un mod extrem de marginal de stabilire a filiației (mai puțin

de

10 cazuri pe an în prezent), utilizat î

n principal pentru a fi recunoscută

calitatea de moștenitor al unui tată atunci când acesta nu a recunoscut copiii

și pentru copiii născuți în afara căsătoriei unui tată decedat anterior nașterii

lor fără a

-

i recunoaște. Acesta afirmă că posesia de stat, inclusă în Titlul VII

din Carta I a Codului civil, intitulat „Despre filiație”, a fost gândită și

construită prin raportare la filiația biologică sau, cel puțin, în ceea ce privește

realitatea heterosexuală a filiației. Susține că, în principiu, prin aceast

a se

intenționează recunoașterea unei filiații preexistente și nu stabilirea uneia

care se întemeiază doar pe voința petenților. Este vorba, în opinia sa, de o

prezumție aplicabilă filiațiilor întemeiate pe legătura biologică, pentru a

preveni conflictele

care ar rezulta din recunoașterea unei duble legături de

aceeași natură, lipsită de sens în afara cadrului înrudirii de sânge. Guvernul

face referire la avizul pronunțat de Curtea de Casație la 7 martie 2018 potrivit

căruia instanța nu poate emite un act de notorietate care să probeze posesia

de stat în beneficiul concubinului de același sex cu al părintelui în privința

căruia filiația este stabilită (supra, pct.

18

)

și reamintește că doar adopția

permite crearea unei duble filiații monosexuale

.

67.

În cele din urmă, Guvernul subliniază că, prin aplicarea dispozițiilor

tranzitorii prevăzute la art.

6 IV din Legea din 2 august 2021 privind bioetica

(supra, pc

t. 35),

atunci când un copil s-

a născut în urma unei RAM practicate

în străinătate într

-un cuplu de femei înainte de publicarea acestei legi,

persoanele în cauză au, până la 4 august 2024, posibilitatea de a stabili filiația

prin intermediul unei recunoașteri comune stabilite în fața notarului, chiar

dacă s

-

au despărțit ulterior. Adaugă faptul că o propunere legislativă aflată în

prezent în discuție în Parlament prevede, în plus, pentru cuplurile de femei

care au recurs la RAM în străinătate anterior Legii privind bioetica,

recurgerea la adopție pentru femeia care nu a născut, în pofida separării

cuplului, dacă femeia care a născut refuză să recurgă la dispoziția tranzitori

e

de la art. 6 IV. Deduce de aici că reclamantele nu mai au temei să invoce

încălcarea art. 8.

21

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

b) Cererea

nr. 29693/19

i.

Reclamanț

ii

68.

Reclamanții contestă

analiza pe care o face Guvernul asupra posesiei

de stat. Subliniază că, deși puțin utilizat, este vorba de un mod de stabilire a

filiației prevăzut de lege, singurul de avut în vedere pentru cuplurile separate

de femei, întrucât nu au acces la adopție. Susțin că dacă, la origine, în 1804,

Codul civil nu a fost conceput pentru a răspunde situației familiilor

homoparentale, nimic nu împiedică interpretarea textelor în acest sens.

Menționează, de altfel, că posesia de stat nu este mai fragilă decât celelalte

m

oduri de stabilire a filiației care sunt prezumția și recunoașterea paternității,

care pot, în temeiul acelorași dispoziții din Codul civil, să fie contest

ate într

-

un cadru juridic strict (făcând referire în special la art. 310

-3 din Codul civil).

69.

În continuare, reclamanții subliniază că Guvernul admite că a existat o

ingerință în dreptul lui T.G. la respectarea vieții private și de familie.

Cu

privire la aspectul dacă ingerința este prevăzută de lege, declară că nu contestă

existența nici a art. 6

-

1 și 320 din Codul civil, nici a avizului emis de Curtea

de Casație la 7 martie 2018 (supra, pc

t.

1

8

).

Subliniază totodată că această

instanță a precizat, în avizul respectiv, că verificarea convenționalității cu

privire mai cu seamă la art. 8 din Convenție privește examinarea de către

instanța de fond. Ei menționează, de asemenea, că instanța a admis, prin

hotărârile din 18 decembrie 2019 (recursul nr.18

-

14751) și 18 martie 2020

(recursul nr. 18-

15368), recunoașterea actului de naștere al copiilor concepuți

în cadrul cuplurilor de femei și care menționează două mame, acceptând

astfel că două femei pot fi mame în același timp, contrar prevederilor art. 320

din Codul civil. În plus, reclamanții resping argumentele Guvernului că

refuzul de a stabili filiația prin posesia de stat urmărește un scop leg

itim, acela

de a proteja drepturile copilului. Contestă că ar putea fi considerată legitimă

privarea astfel a unui copil de un al doilea părinte pe plan juridic, ceea ce are

drept consecință faptul că acest părinte nu

-

i poate transmite numele său și nu

exe

rcită autoritatea părintească, iar copilul nu are drepturi succesorale față de

el. Conform reclamanților, conflictele de filiație evocate de Guvern sunt pur

ipotetice.

70.

Fiind vorba de proporționalitatea ingerinței în litigiu, reclamanții

invocă faptul că, dacă A.E. și T.G. au menținut în fapt o legătură de familie,

această legătură nu are protecție juridică. Mama biologică a copilului ar putea

decide unilateral să

-

i pună capăt –

ceea ce ar obliga-

o pe A.E. să sesize

ze

instanța cu o cerere de menținere a legăturii, fără ca succesul să

-i fie garantat.

La fel, ar putea solicita instanței să pună capăt partajării autorității părintești.

Reclamanții contestă, de altfel, aprecierile Guvernului asupra motivelor

hotărârii pronunțate în cauza lor și invocă faptul că instanța ar fi putut, de

asemenea, concluziona că refuzul de a li se recunoaște posesia de stat

presupunea încălcarea dreptului lui T.G. la respectarea vieții private și de

familie și era discriminatoriu întrucât r

efuzul nu ar fi existat într-un context

22

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

heteroparental. Reclamanții subliniază, de asemenea, că legăturile de filiație

juridică sunt elemente ale identității persoanelor și că, de asemenea, Curtea

reamintește cât de esențial este ca identitatea unei persoane să poată fi

recunoscută și protejată.

71.

În privința evoluției dreptului intern menționate de Guvern, reclamanții

precizează că mama biologică a lui T.G. refuză recunoașterea în comun a

maternității pe care o perm

ite cu titlu tranzitoriu art. 6 IV din Legea din 2

august 2021 privind bioetica (supra, pc

t. 35).

ii. Guvernul

72.

Guvernul declară că nu contestă faptul că prin refuzul de a emite actul

de notorietate s-

a produs o ingerință în exercitarea dreptului la respectarea

vieții private și de familie. Totuși susține că această ingerință este prevăzută

de lege, făcând trimitere

la art. 6-

1 și 320 din Codul civil și la avizul emis

de

Curtea de Casație la 7 martie 2018 (supra, pct.

1

8

).

Contestă interpretarea

reclamanților potrivit căreia, din hotărârile Curții de Casație din 18 decembrie

2019 și 18 martie 2020, ar rezulta că

s

-

a renunțat la principiul potrivit căruia

mama este femeia care a dat naștere copilului, invocând că acestea priveau

un alt aspect decât cel în litigiu,

și anume transcrierea actelor de naștere

străine ale copiilor născuți în străinătate prin intermediul maternității de

substituție, care nu este un mod de stabilire a filiației. Guvernul subliniază că

aceste hotărâri sunt, în orice caz, ulterioare faptelor din speță.

73.

Guvernul susține, în continuare, că ingerința litigioasă urmărea un scop

legitim, și anume protecția drepturilor și libertăților altora, în speță cele ale

lui T.G. Afirmă că, prin excluderea posibilității, pentru cuplurile de același

sex, de a stabili o filiație prin intermediul adopției sau al posesiei de stat, se

urmărește garantarea securității juridice. Reluând aceleași precizări asu

pra

regimului posesiei de stat ca în observațiile sale privind cerer

ea nr. 29775/18,

subliniază că este vorba de un mod marginal și precar de recunoaștere a

legăturii de filiație. Adaugă faptul că este vorba de a evita conflictele de

filiație, dat fiind că este posibil, în cazul separării cuplului, ca posesia de stat

să nu poată fi stabilită decât după ani de procedură, apoi contestată în temeiul

art. 310-3 din Codul civil, în detrimentul în primul rând al minorului.

74.

Guvernul consideră, în ceea ce privește proporționalitatea ingerinței în

litigiu, că statului pârât trebuie să i se recunoască o largă marjă de apreciere

în chestiunea stabilirii unei legături de filiație de intenție prin intermediul

posesiei de stat din moment ce este vorba despre o problemă de societate în

privi

nța căreia nu există un punct de vedere comun în plan european și

internațional.

75.

În ceea ce privește dreptul lui T.G. la respectarea vieții

de familie,

Guvernul face referire la hotărârea

Mennesson

citată anterior și amintește că

situația în litigiu trebuie evaluată în concret. Cu acest titlu, constată că A.E.

și T.G. întrețin în continuare relații în ciuda refuzului de a emite actul de

notorietate, întrucât cel din urmă locuiește alternativ la ea și la mama sa

23

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

bio

logică, și că la cererea lor, Tribunalul de Mare Instanță din Rennes le

-a

acordat, la 27 mai 2010, partajarea autorității părintești, care, în temeiul art.

377-2 din Codul civil, nu se poate retrage decât printr-

o hotărâre

judecătorească, în cazul unor împrejurări noi și în temeiul interesului

copilului.

76.

Guvernul subliniază, în continuare, că, în baza unui raționament

întemeiat pe motive pertinente și suficiente, în special cu privire la Convenție

ș

i la interesul s

uperior al copilului, instanța internă a refuzat să admită cererea

de eliberare a unui act de notorietate. Reamintește că Curtea a hotărât că,

atunci când punerea în balanță de către autoritățile naționale a fost realizată

respectându-se criteriile stabili

te de jurisprudența sa, trebuie să existe motive

serioase pentru ca opinia Curții să se substituie celei emise de instanțele

interne.

77.

În sfârșit, ca în cadrul cererii nr. 29775/18 (supra, pc

t.

63),

Guvernul

deduce din dispoziția tranzitorie prevăzută la art.

6 IV din Legea din 2 august

2021 privind bioetica (supra, pct.

3

5

)

că reclamantele nu mai au temei să

invoce încălcarea art.

8

.

2.

Motivarea Curții

a)

Cu privire la problema dacă prezentele cauze privesc o obligație negativă sau

o obligație pozitivă

78.

Curtea subliniază mai întâi, așa cum rezultă din probele furnizate de

Guvern, că la momentul la care reclamanții au formulat pretențiile lor în faț

a

instanțelor interne și apoi în fața Curții, dreptul francez nu permitea

stabilirea

juridică a unei legături de filiație între un copil minor și fosta parteneră a

mamei sale biologice fără să afecteze situația juridică a acesteia din urmă.

Indiferent de relația pe care cele două persoane în cauză o dezvoltaseră, ele

nu puteau r

ecurge, în acest scop, nici la adopția deplină, nici la adopția simplă,

nici la acțiunea în posesie de stat. În plus, este necesar să se rețină că Guvernul

nu pretinde că o altă cale ar fi fost disponibilă în acest scop.

79.

În continuare, Curtea subliniază că, în cele două cauze, Guvernul și

reclamanții sunt de acord în a admite că a existat o ingerință a unei autorități

publice în exercitarea de către aceștia din urmă a dreptului lo

r la respectarea

vieții private și de familie, ca și pentru a proceda la examinarea capătului de

cerere din perspectiva obligațiilor negative pe care art. 8 le impune statelor

părți.

80.

Curtea nu împărtășește această abordare. Curtea subliniază astfel că,

în cele două cauze, capătul de cerere întemeiat pe art. 8 nu urmărește să

denunțe o atingere adusă de o autoritate publică dreptului reclamanților la

respectarea

vieții private și de familie, ci privește unele lacune ale dreptului

francez care, potrivit acestora, au dus la respingerea solicitărilor lor

respective, pe care ei o estimează ca aducând un prejudiciu respectării

efective a vieții lor private și de familie.

24

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

Mennesson

și

Wagner și J.M.W.L.

(a se vedea și

Negrepontis-Giannisis împotriva Grecie

i

, nr. 56759/08, 3 mai 2011), citate

de părți în alte privințe, Curtea a examinat refuzul de a recunoaște în drept

legătura dintre copiii născuți prin maternitate de substituție practicată în

străinătate sau adoptați în străinătate și părinții lor de intenție sau de adopție

din perspectiva obligațiilor negative care decurg din art. 8. Situația

reclamanților din aceste cauze, în care legătura dintre unii și ceilalți a fost în

prealabil stabilită în dreptul străin, se deosebește totuși de aceea în litigiu în

spețe.

82.

Curtea va examina, prin urmare, capătul de cerere din perspectiva

obligațiilor pozitive ale statelor părți de a garanta persoanelor aflate sub

jurisdicția lor respectarea efectivă a dreptului la respectarea vieții private și

de familie, mai degrabă decât din perspectiva obligației de a nu interveni în

exercitarea acestui drept

.

83.

Principiile aplicabile aprecierii obligațiilor pozitive ce revin unui stat

în temeiul art. 8 sunt comparabile cu cele care reglementează aprecierea

obligațiilor sale negative. În ambele cazuri, trebuie să se țină seama

d

e

menținerea echilibrului just între interesul general și interesele persoanei în

cauză, obiectivele vizate la paragraful 2 de la art. 8 având un anumit rol.

Noțiunea de „respect” nu este clară, în special în ceea ce privește obligațiile

pozitive inerent

e acestei noțiuni; dată fiind diversitatea practicilor urmate și

a condițiilor existente în statele contractante, cerințele sale variază foarte mult

de la un caz la altul [

Christine Goodwin

împotriva Regatulu

i

Unit

(MC),

nr. 28957/95, pct. 72, CEDO 2002-VI]. Curtea, cu toate acestea, a considerat

că un număr de elemente sunt relevante pentru aprecierea conținutului

obligațiilor pozitive care incumbă statelor.

Unele dintre aceste elemente îl

privesc pe reclamant

, de exemplu importanța interesului aflat în jo

c sau

punerea în discuție a unor „valori fundamentale” sau a unor „aspecte

esențiale” ale vieții sale private (

X și Y împotriva Țărilor de Jos

, 26 martie

1985, pct.

27, seria A nr. 9, ș

i

Gaskin împotriva Regatului Uni

t

, 7 iulie 1989,

pct. 49, seria A nr. 160

), precum și impactul asupra reclamantului avut de un

conflict între realitatea socială și drept, deoarece coerența practicilor

administrative și juridice în ordinea internă are o mare importanță pentru

aprecierea care trebuie făcută din perspectiva art.

8 (

B. împotriva Franței

, 25

martie 1992, pct. 63, seria A nr. 232-

C, și

Christine Goodwin

,

citată anterior,

pct. 77-78). Alte elemente

privesc impactul pretinsei obligații pozitive asupra

statului în cauză, de exemplu caracterul amplu ș

i nedeterminat, sau restrâns

și definit, al acestei obligații (

Botta împotriva Italiei

, 24 februarie 1998,

pct. 35,

Culegere

1998-

I) sau dimensiunea sarcinii pe care obligația o impune

acestuia (

Rees împotriva Regatului Unit

, 17 octombrie 1986, pct. 43-44, seria

A nr.

106, și

Christine Goodwin

, citată anterior, pct. 86

-88).

84.

De altfel, precum în materie de obligații negative, statele beneficiază

de o anumită marjă de apreciere în punerea în aplicare a obligațiilor po

zitive

care le revin în temeiul art. 8 [pentru enunțarea acestor principii, a se vedea,

25

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

de exemplu,

Hämäläinen împotriva Finlandei

(MC) (nr. 37359/09, pct. 65-

67, CEDO 2014)].

b) Cu

privire la marja de apreciere

ru a determina amploarea marjei de apreciere, este necesar să se

țină seama de o serie de factori. Atunci când miza o reprezintă un aspect

deosebit de important al existenței sau al identității unei persoane, marja

lăsată statului este restrânsă. În schimb, această marjă de apreciere este mai

amplă în cazul în care nu există un consens în rândul statelor membre ale

Consiliului Europei cu privire la importanța relativă a intereselor aflate în joc

sau cu privire la cele mai bune mijloace de a le proteja, în special atunci când

cauza ridică probleme morale sau etice delicate. În general, aceasta este mai

amplă atunci când statul trebuie să mențină un echilibru între interese private

ș

i publice concurente sau între diferitele drepturi conflictuale protejate de

C

onvenție [a se vedea, în special,

A.P., Garçon și Nicot împotriva Franței

,

nr. 79885/12 și alte 2 cereri, pct.

121, 6 aprilie 2017,

Hämäläinen

, citată

anterior, pct. 67, și trimiterile citate, și avizul consultativ privind

recunoașterea în dreptul intern a unei legături de filiație între un copil născ

ut

în străinătate prin intermediul maternității de substituție și mama de intenție

(MC), cererea nr. P16-2018-

001, Curtea de Casație franceză, 10

aprilie 2019,

pct. 43-44].

86.

Curta subliniază că prezentele cereri, care se referă la problema

recunoașterii în drept a unei filiații între copii și persoane cu care nu au o

legătură biologică, pun întrebări de etică. Pe de altă parte, evidențiază că

reclamanții nu contestă indicația Guvernului conform căreia nu există

consens european în materie de stabilire a unei legături juridice de filiație

între un copil și fosta soție a mamei sale biologice.

87.

Aceste elemente susțin recunoașterea un

ei marje importante de

apreciere

.

88.

Cu toate acestea, trebuie luat în seamă și faptul că un aspect esențial al

identității persoanei este în joc în ceea ce privește legătura dintre copil și

părinte. Este, în special, cazul legăturii de filiație dintre o persoană și părintele

său, mai cu seamă atunci această persoană este minoră.

89.

Statul pârât dispunea, prin urmare, în speță de o marjă redusă de

apreciere în ceea ce privește examinarea situației copiilor în cauză, M.B. și

T.G. (a se compara cu

Mennesson,

citată anterior, pct. 80

; a se vedea, de

asemenea, avizul consultativ citat anterior, pct. 44-45).

90.

De altfel, alegerile făcute de stat, chiar în limitele acestei marje, fac

obiectul controlului Curții, căreia îi revine sarcina să examineze cu atenție

argumentele luate în considerare pentru a

ajunge la soluția reținută și să

verifice dacă s

-a realizat un echilibru just între interesele concurente în joc.

Astfel, trebuie să aibă în vedere principiul esențial potrivit căruia, ori de câte

ori cauza privește situația unui copil, interesul superior al acestuia trebuie să

primeze (a se vedea, de exempl

u,

Mennesson

, citată anterior, pct.

81).

26

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

c)

Cu privire la menținerea unui echilibru just între interesul general și

interesele reclamanților

91.

În ceea ce privește interesul general, Curtea subliniază că dreptul

francez privind adopția și posesia de stat gravitează în jurul interesului

superior al copilului. Or, astfel cum a subliniat în alte împrejurări, este în

interesul societății în ansamblu să păstreze coerența u

nui ansamblu de norme

de dreptul familiei așezând pe primul plan binele copilului (a se vedea

X, Y și

Z împotriva Regatului Unit

, 22 aprilie 1997, pct. 47,

Culegere de hotărâri și

decizii

1997 II).

ubliniate, Curtea consideră că este necesar, în ceea ce

privește evaluarea justului echilibru, să se facă diferența între dreptul

reclamanților la respectarea vieții de familie și dreptul lor la respectarea vieții

private.

i. Dreptul

la respectarea

vieții

de familie

93.

Guvernul reamintește, în mod corect, că, în cauza

Mennesson

citată

anterior (pct. 92-94), Curtea s-

a pronunțat în lumina situației concrete a

reclamanților (a se vedea și

Labassee împotriva Franței

, nr. 65941/11, pct.

71-73, 26 iunie

2014, și

X, Y și Z împotriva Regatului Unit

, citată anterior,

pct. 48-50).

94.

Din această perspectivă, Curtea subliniază că, în cele două cauze, după

separarea cuplurilor, în pofida absen

ței recunoașterii juridice a unei legături

de filiație între copiii vizați și fosta parteneră a mamei lor naturale,

reclamantele au dus o viață de familie comparabilă cu cea a majorității

familiilor ulterior separării cuplului parental. Pe de o parte, C.E.

a exercitat,

în acord cu fosta sa parteneră, un drept de vizitare și de găzduire a lui M.B.

Pe de altă parte, K.G. și A.E. au optat pentru partajarea autorității părintești,

așa cum o permite dreptul intern, și au instituit un sistem de îngrijire

alternat

ivă.

95.

În plus, în cele două cauze, reclamanții nu invocă dificultăți zilnice în

desfășurarea vieții lor de familie și, după cum va fi

explicat în continuare

,

statul pârât a instituit instrumente juridice care să permită protejarea legăturii

dintre aceștia (

a se vedea

Valdís Fjölnisdóttir

și alții împotriva Islandei

, nr.

71552/17, pct. 71-

75, 18 mai 2021, și a se compara cu

Mennesson

, citată

anterior, pct. 87-

94, și

Labassee

, citată anterior, pct. 66

-73). Circumsta

nța că

C.E. a așteptat 9 ani după separarea cuplului pe care îl alcătuia cu C.B. pentru

a încerca să inițieze o procedură de adopție urmărește să arate că relația sa cu

M.B. nu a fost pusă sub semnul întrebării în timpul acestei perioade. Aceea

și

constatare se poate face cu privire la A.E., care a depus cererea privind

emiterea unui act de notorietate pentru a se constata posesia de stat în privința

lui T.G. la aproape patru ani de la desfacerea PACS pe care îl semnase cu

K.G. În plus, dacă apar astfel de dificultăți, acestea pot fi remediate în temeiul

art. 371-

4 din Codul civil care prevede că, „dacă acesta este interesul

copilului, judecătorul delegat pentru litigii de dreptul familiei stabilește

27

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

modalitățile relațiilor dintre copil și un terț, rudă sau n

u, în special atât timp

cât acest terț a locuit în mod stabil cu el și cu unul dintre părinții săi, i

-a oferit

educație, întreținere sau domiciliu, și a format cu el legături afective

durabile

”

.

șadar, având în vedere circumstanțele proprii

fiecăreia din cele două cauze, să se considere că statul pârât nu și

-ar fi

îndeplinit obligația pozitivă de a le garanta reclamanților respectarea efectivă

a vieții lor de familie.

a produs o încălcare a dreptului la respectarea vieții

de familie protejat de art. 8.

ii. Dreptul

la respectarea

vieții

private

t. 78),

la momentul la

care reclamanții au sesizat instanțele interne și apoi Curtea, dreptul francez

nu permitea stabilirea legală a unei legături de filiație între un copil minor și

fosta parteneră a mamei sale biologice fără să afecteze situația juridică a

acesteia din urmă, și indiferent de relația dintre ei.

99.

Problema care se pune este dacă, în circumstanțele din

prezentele

spețe, această imposibilitate caracterizează sau nu o neîndeplinire de către

statul pârât a obligației sale pozitive de a le garanta reclamanților respectarea

efectivă a vieții private.

ște că, în contextul special al copiilor născuți în

străinătate prin intermediul maternității de substituție și concepuți utilizând

gameți ai tatălui de intenție, a hotărât că dreptul la respectarea vieții private a

copilului impunea ca dreptul intern să prevadă posibilitatea recunoașterii unei

legături de filiație nu doar între copil și tatăl de intenție, totodată tată biologic,

ci și, atunci când legătura de filiație dintre aceștia din urmă a fost recunoscută

în dreptul intern, între copil și mama de intenție, desemnată în actul de naștere

stabilit în mod legal în străinătate ca fiind „mama legală”, chiar în cazul în

care nu este mama sa genetică (a se vedea, în special, hotărârile

D împotriv

a

Franței

, nr.11288/18, pct. 45-54, 16 iulie

2020, și

Mennesson

,

citată anterior

pct. 63-

101, ca și

avizul consultativ citat anterior, pct. 47 punctul 1 din

dispozitiv). A considerat, în acest cadru, că doi factori aveau o pondere

specială,

interesul superior al copilului

– în această privință reamintind

principiul esen

țial potrivit căruia, ori de câte ori este în cauză situația unui

copil, interesul superior al acestuia este cel care trebuie să primeze – ș

i

amploarea

– redusă, în speță –

a marjei de apreciere de care dispun statele

părți.

101.

Având în vedere mai cu seamă faptul că interesul superior al copilului

include identificarea, în drept, a persoanelor responsabile de creșterea

copilului, de satisfacerea nevoilor sale și de asigurarea bunăstării acestuia,

precum și posibilitatea de a trăi și de a se dezvolta într

-un mediu stabil, Curtea

a reținut că imposibilitatea generală și absolută de a obține recunoașterea

legăturii dintre un copil născut în străinătate prin intermediul maternității de

28

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

substituție și mama de intenție, soție a tatălui biologic, nu concordă cu

interesul superior al copilului, care impune cel puțin o examinare a fiecărei

situații în ceea ce privește circumstanțele specifice care o caracterizează (a se

vedea avizul consultativ citat anterior, pct. 35-47). Curt

ea a precizat că

interesul superior al copilului necesită ca această legătură, stabilită în mod

legal în străinătate, să poate fi recunoscută cel târziu atunci când s

-a

materializat, înțelegându

-

se în principiu că, în primul rând, este de

competența autorităților naționale să aprecieze, luând în considerare

particularitățile cauzei, dacă și când este cazul. Persoanele în cauză trebuie

atunci să aibă acces la un mecanism efectiv care să permită această

recunoaștere în funcție de

interesul superior al copilul

ui și de circumstanțele

cauzei (a se vedea avizul citat anterior,

pct. 52 și 54)

.

102.

Situațiile respective ale lui M.B. și T.G. nu sunt similare deoarece

aceștia nu sunt rezultatul unei maternități de substituție, iar legăturile lor cu

C.E. și, respectiv, A.E. nu au fost legal stabilite în prealabil în dreptul străin.

Rămâne totuși adevărat că, de la nașterea lor, în 2002 în cazul celei dintâi, în

2008 pentru cel de al doilea, au dezvoltat cu acestea o legătură concretă de

natură filială. Curtea, care subliniază că, la fel ca instanțele interne, Guvernul

nu contestă existența unei asemenea legături, deduce de aici că sunt relevante

considerațiile de mai sus privind interesul superior al copilului în cazul lui

M.B. și T.G., în condiții egale.

103.

Curtea reține că atât M.B., cât și T.G., au fost pe termen lung privați

de posibilitatea de a obține recunoașterea în drept a relației de natură filială

pe care au dezvoltat-o respectiv

cu C.E. și A.E. datorită investiției afective și

a implicării acestora în educația lor.

104.

În aceste condiții și având în vedere natura și puterea legăturilor care

s-

au format între persoanele în cauză, imposibilitatea pe care o denunță în

cererile lor de a obține, cu titlu de legitimare a relațiilor lor, recunoașterea

juridică a legăturii de filiație dintre ele ridică o problemă serioasă în temeiul

principiului supremației interesului superior al copilului și al dre

ptului la

respectarea vieții private.

105.

Totodată, Curtea subliniază, în primul rând, că în Franța există, în

situații precum cele ale reclamanților, instrumente juridice care permit

recunoașterea relației care există între un copil și un adult. Astfel, mama

biologică a copilului poate obține în instanță exercitarea în comun a autorității

părintești împreună cu partenera sa sau cu fosta sa parteneră. În cazul în care

o asemenea decizie nu duce la stabilirea unei

legături juridice de filiație între

aceasta și copil, are totuși ca efect autorizarea exercitării asupra copilului

drepturi și obligații legate de educația parentală și astfel are ca rezultat, într

-

o anumită măsură, o recunoaștere în drept a relației lor.

106.

Curtea relevă, în această privință, că mama biologică a lui T.G.

folosind această posibilitate, A.E. și ea au exercitat în comun autoritatea

părintească față de T.G. din 2010 (supra, pc

t.

2

1

)

. Pe de altă parte, constată

că deși nu acesta este cazul între C.E. și C.B., nu se susține că cea din urmă

29

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

s-

ar fi opus unei asemenea partajări a autorității părintești,

ceea ce, de altfel,

ar fi fost în contradicție cu faptul că consimțise ca M.B. să fie adoptată de

C.E. în 2015 (supra, pct.

8

),

deși cuplul pe care

îl forma cu aceasta se

despărțise.

107.

De altfel, în caz de separare și de neînțelegere între foste partenere,

judecătorul delegat pentru litigii de dreptul familiei poate, dacă este în

interesul copilului, să stabilească modalitățile relațiilor sale cu fosta parteneră

a mamei sale (art. 371-4 din Codul civil; supra, pc

t. 26

). Aceasta se apropie,

de asemenea, într-

o anumită măsură, de o recunoaștere în drept a relației lor.

108.

În al doilea rând, Curtea subliniază că, după publicarea Legii din 2

august 2021 privind bioetica, cuplurile de femei care au recurs la RAM în

străinătate înainte de 4 august 2021 au timp de trei ani posibilitatea de a

recunoaște împreună copilul a cărui filiație nu este stabilită decât în privința

femeii care a născut, ceea ce face ca stabilirea filiației să se facă și în privința

celeilalte femei.

Separarea cuplului ulterior nu afectează aplicarea acestei

dispoziții. Este suficient că cele două femei au format un cuplu la momentul

RAM (căsătorite, care au încheiat un pact civil de solidaritate sau în

concubinaj)

și au recurs la RAM în cadrul unui proiect parental comun (

supra,

pc

t. 36).

109.

Curtea reține că această dispoziție tranzitorie se înscrie în cadrul

extinderii accesului la RAM pentru cuplurile de femei și pentru femeile

singure, care este rezultatul unui proces de reforme legislative având intenția

de a reflecta, în ordinea juridică franceză, evoluția comportamentelor și a

așteptărilor societății în materie de bioetică (supra, pc

t.

31-

35).

Noul cadru

juridic urmărește tocmai să răspundă situațiilor în care persoanele în cauză

puteau să fi suferit din cauza decalajului existent între norma de drept și

realitatea socială.

110.

Curtea observă că, în absența unui consens european privind

posibilitatea stabilirii unei legături juridice de filiație între un copil și fosta

soție a mamei sale biologice, nu se poate reproșa statului pârât că

a fost lent

în a consimți la această evoluție (a se vedea,

Schalk

și

Kopf împotriva

Austriei

, nr. 30141/04, pct. 106, CEDO 2010,

a fortior

i

).

111.

Curtea reține, în continuare, că o asemenea opțiune este deschisă în

c

azul lui T.G. pentru că acesta s

-

a născut în urma unei RAM practicată în

străinătate ca parte a unui proiect parental din care au făcut parte mama sa

biologică, K.G., și A.E. În această privință, subliniază afirmația reclamanților

potrivit căreia mama biologică a copilului ar refuza recunoașterea în comun

(supra, pc

t. 71).

Rămâne totuși adevărat că, din 4 august 2021, data la care

T.G., născut la 13 noiembrie 2008, avea 12 ani și aproximativ 8 luni, există,

în dreptul francez, o procedură care permite stabilirea juridică a unei legături

de filiație între A.E și el. Această posibilitate s

-a deschis, prin urmare, numai

după trei ani de la cererea lor pr

iv

ind emiterea unui act de notorietate (supra

,

pct. 24).

30

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

112.

În al treilea rând, dacă această procedură, în conformitate cu legea,

nu este deschisă în ceea ce o privește pe M.B., care nu este rezultatul unei

RAM practi

cate în străinătate, adopția sa însă cu efecte restrânse de către C.E.

este de acum de avut în vedere. Dacă acesta nu a fost cazul pe perioada cât

era minoră întrucât mama sa biologică ar fi pierdut în consecință autoritatea

părintească (supra, pct. 29), M.B. este majoră de la

13 ianuarie 2020.

Există

astfel, de la această dată din urmă, o procedură care permite stabilirea juridică

a unei legături de filiație între ea și C.E. Este adevărat că o asemenea opțiune

nu se deschide decât tardiv, după ce copiii în cauză au ajuns la majorat. Cu

toate acestea, Curtea consideră, în circumstanțele particulare ale speței, că

opțiunea este susceptibilă să răspundă așteptărilor legitime ale reclamantelor.

Astfel, constată că C.E. și C.B. au așteptat până în martie 2015 pentru a iniția

demersurile de a obține recunoașterea unei legături de filiație între C.E. și

M.B., atunci când ea avea deja 13 ani (supra, pct. 8), iar calea adopției simple

le era deschisă după un an ș

i

jumătate doar de la depunerea cererii lor în fața

C

ur

ț

ii.

113.

În rest, Curtea a subliniat că excluderea regimului tranzitoriu al

copiilor care nu sunt rezultatul unei RAM în străinătate și care, la fel ca M.B.,

s-

au născut fără a se recurge la asistența medicală pentru

reproducere

practicată pe teritoriul francez, ar putea ridica o problemă serioasă în teme

iul

art. 8, privit separat sau coroborat cu art. 14.

114.

În aceste condiții și având în vedere marja de apreciere de care

disp

unea statul pârât, deși redusă atunci când sunt în cauză interesele

superioare ale copiilor minori, Curtea consideră, cu privire la

dreptul lui M.B.

și al lui T.G. la respectarea vieții private, că s

-

a păstrat echilibrul just între

interesele prezente.

115.

Potrivit Curții, aceasta se aplică

a fortiori

cu privire la dreptul lui C.E.

și al lui C.B. la respectarea vieții private, pe de o parte, și al lui A.E. și al lui

K.G., pe de altă parte, ale căror interese în această privință sunt în acord cu

cele ale lui M.B. și, respectiv, ale lui T.G.

116.

Prin urmare, statul pârât nu și

-

a încălcat obligația de a asigura

respectarea efectivă a vieții lor private. Rezultă că nu s

-a produs o în

călcare

a dreptului la respectarea vieții private protejat de art. 8.

d) Concluzie

117.

Nu a fost încălcat art. 8 din Convenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Decide

să conexeze cererile;

2.

Declară

cererile admisibile;

3.

Hotărăște

că nu a fost încălcat art. 8 din Convenție.

31

HOTĂRÂREA C.E. ȘI ALȚII ÎMPOTRIV FRANȚEI

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 24 martie 2022,

în temeiul art. 77 §

2 și

3 din Regulament.

Victor Soloveytchi

k

Grefier

Síofra O’Lear

y

Președinte

32