CASE OF BOUTON v. FRANCE - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF BOUTON v. FRANCE - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro/

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A CINCEA

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

(Cererea nr. 22636/19)

HOTĂRÂRE

Art. 10 • Libertate de exprimare • Pedeapsă cu închisoarea cu

suspendarea

executării pentru exhibiționism în legătură cu un performance topless al unei

militante Femen organizat într-

o biserică pentru a denunța poziția Bisericii

Catolice față de avort • Marjă de apreciere redusă • Punere în balanță

neadecvată a intereselor aflate în joc și neconformă cu criteriile stabilite de

Curtea Europeană • Pedeapsă disproporționată

STRASBOURG

13 octombrie 2022

DEFINIT

IVĂ

13 ianuarie 2023

Hotărârea a devenit definitivă în temeiul art.

44 §

2 din Convenție.

Poate suferi

modificări de formă.

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

În cauza Bouton împotriva Franței,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a cincea), reunită într

-o

cameră compusă din:

Síofra O’Leary

, președinte,

Stéphanie Mourou-Vikström

,

Lado Chanturia

,

Ivana Jelić

,

Arnfinn Bårdse

n

,

Mattias Guyomar

,

Kateřina Šimáčková,

judecători

,

ș

i Victor Soloveytchik,

grefier

de secție

,

Având în vedere:

cererea (nr.

22636/19) îndreptată împotriva Republicii Franceze, prin care

o resortisantă a acestui stat, dna

Eloïse Bouton („reclamanta”) a sesizat

Curtea în temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale („Convenția”) la 31 mai 2019,

decizia de a aduce la cunoștința guvernului francez („Guvernul”) capetele

de cerere privind art. 7 și art. 10 din Convenție și de a declara cererea

inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere,

observațiile părților

,

după ce a delibe

rat în camera de consiliu, la 13 septembrie 2022,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

INTRODUCE

RE

1.

Cererea privește, în principal din perspectiva art. 10 din Convenție,

condamnarea reclamantei, militantă feministă membră a grupului Femen,

pentru fapte de exhibiționism săvârșite într

-

o biserică.

ÎN FAPT

a născut în 1983 și locuiește în Bagnolet. A fost

reprezentată de T. Bouzenoune, avocat.

este reprezentat de agentul guvernamental, François

Alabrune, directorul Direcției Afaceri Juridice din cadrul Ministerului

Afacerilor Externe

.

4.

Faptele speței, astfel cum au fost expuse de către părți, se prezintă în

modul u

rmător.

I.

ACȚIUNEA MILITANTĂ A RECLAMANTEI ȘI MEDI

ATIZAREA

ACESTEIA

.

data faptelor în litigiu,

reclamanta era membră din 2012 a mișcării

„Femen”, o organizație internațională de apărare a drepturilor femeilor creată

1

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

în Ucraina în 2008 și cunoscută pentru acțiunile provocatoare ale membrelor

sale care protestează cu sânii goi pentru a lupta împotriva imaginii femeii

considerate ca fiind obiect sexual. La 20

decembrie 2013, aceasta a

manifestat, în afara slujbei, în biserica Madeleine din Paris, prezentându-se

înaintea altarului topless și

cu corpul acoperit de slogane, pentru a mima, cu

ajutorul unei bucăți de ficat de vită, un avort. Aceasta acționa în cadrul unei

acțiuni internaționale organizate de mișcarea sa pentru a denunța poziția

bisericii față de întreruperea voluntară a sarcinii. Performance

-

ul său a fost

scurt și, la invitația capelmaistrului prezent, reclamanta a părăsit locul în

liniște. Acțiunea aceasta a fost mediatizată, dat fiind că reclamanta anunțase

jurnaliștii, din care zece erau prezenți. Mass

-

media națională de presă scrisă

a publicat articole pe site-urile de internet incluzând fotografii ale reclamantei

cu văl pe cap în fața altarului, topless și cu brațele ri

dicate în forma crucii sau

cu mâinile împreunate în semn de rugăciune. Într

-un interviu pentru revista

Le Nouvel Observateur din 23 decembrie 2013 publicat pe Internet sub forma

unei scrisori adresate parohului bisericii, reclamanta descria sensul acțiunii

sale: a ținut „două bucăți de ficat de vită în mâini, simbol pentru micul Iisus

avortat”, și avea, pictate pe trunchi și pe spate, „sloganurile «a 344

-

a târfă»

[…] făcând trimitere la manifestul inițiat de cele 343 de feministe pro

-avort

în 1971 și «Christmas is canceled»”.

II.

PROCEDURA JUDICIARĂ

6.

Parohul a depus o plângere cu constituire de parte civilă. La 7 ianuari

e

2014, reclamanta a fost reținută. Ea a explicat că fusese desemnată pentru

Franța printr

-

o decizie colectivă a mișcării Femen pentru a proceda conform

scenariului descris mai sus,

care avea să se repete în mod similar, în aceeași

perioadă, în alte țări grație altor militante ale Femen. Ea a precizat că biserica

Madeleine a fost aleasă în Franța „pentru că era un simbol la nivel

internațional”. Organele de urmărire penală au depus la

dosarul procedurii o

publicație a site

-ului internet al Femen-

Franța cuprinzând aceleași fotografii

și subtitrarea: „Crăciunul a fost anulat de la Vatican la Paris, Pe altarul

bisericii Madeleine, Sfânta Mamă Éloïse l

-

a avortat pe Iisus”. Cu privire la

ch

estiunea nudității sale, reclamanta a subliniat în fața organelor de urmărire

penală că avea ca scop să provoace conștientizarea și nu să săvârșească

infracțiunea de exhibiționism. A adăugat că acest lucru este în concordanță

cu modul de acțiune uzual al membrelor Femen, care apăreau cu sânii goi la

toate acțiunile lor publice pentru a deturna imaginea femeii ca obiect sexual

însușindu

-

și

-

o și transformând

-o în mesaj politic.

7.

Reclamanta a fost citată de procuror să se prezinte în fața Tribunalului

Corecțional competent pentru săvârșirea infracțiunii de exhibiționism. Ea a

părăsit mișcarea Femen în februarie

2

014.

8.

La sfârșitul ședinței din

15 octombrie 2014, Tribunalul Corec

ț

ional din

Paris a refuzat, cu titlu preliminar, să transmită Curții de Casație întrebarea

2

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

prioritară de constituționalitate („IPC”) ridicată de reclamantă, considerând

că nu era serios capătul de cerere întemeiat pe imprecizia noțiunii de

exhibiționism enunțată la art. 222

-32 din Codul penal în raport cu principiul

legalității infracțiunilor și a pedepselor, așa cum constatase deja Curtea de

Casație în decizia din 9

aprilie 2014 (a se vedea supra, pc

t. 18

).

Pronunțând

în ședință publică hotărârea cu privire la fond la 17 decembrie 2014, instanța

a respins argumentele reclamantei întemeiate, respectiv, pe lipsa

caracterizării infracțiunii de exhibiționism și pe încălcarea art. 10 din

Convenție. A respins, în special, argumentul reclamantei conform căruia

acțiunea sa era exclusiv politică și intra în sfera libertății sale de exprimare,

în următorii termeni:

„Éloïse BOUTON pretinde, cu titlu subsidiar, în temeiul art. 10 din Convenția

europeană a drepturilor omului, că acțiunea sa este de natură exclusiv politică și că

aceste fapte se înscriu în sfera libertății sale de exprimare, care cuprinde libertatea de

opinie și pe cea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul

autorităților publice, respectiv în speță a Ministerului Public.

Or, trebuie reamintit că aceste dispoziții prevăd și faptul că

exercitarea acestor

drepturi poate face obiectul unor restrângeri prevăzute de lege, care constituie măsuri

necesare, într-

o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranță publică,

apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori

pentru protejarea drepturilor și a libertăților altora.

În speță, exercitarea drepturilor inculpatei este limitată de nevoia socială imperioasă

de protejare a altora de a vedea, într-

un lăcaș de cult, o acțiune executată pe jumătate

dezbrăcată, ceea ce poate fi ofensator pentru unii. Acțiunea Ministerului Public a fost

așadar proporțională cu scopul legitim urmărit.

Acest argument va fi respins, prin

urmare, ca inoperant în speță.”

9.

Tribunalul Corecțional a condamnat reclamanta pentru exhibiționism

la o lună de zile de închisoare cu suspendare simplă a executării și, la plata

de daune-

interese civile către reprezentantul parohiei în valoare de 2

000 euro

(EUR) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, precum și la plata

cheltuielilor de procedură ale părții adverse în cuantum

d

e 1 500 EUR.

10.

În fața Curții de Apel din Paris, reclamanta nu a reiterat cererea de

IPC. La 15 februarie

2017, Curtea de Apel a menținut hotărârea sub toate

aspectele, inclusiv cu privire la pedeapsă. A subliniat că, în speță, erau

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de exhibiționism, între

acestea „un fapt material de exhibiție a părții/părților sexuale ale corpului

său”, și a examinat faptele în lumina acestor elemente constitutive cu

următoare mot

ivare:

„Considerând că, în ceea ce privește elementul material, acesta nu este contestat de

inculpată, că aceasta, după ce a intrat la 20 decembrie 2013, puțin înainte de ora zece,

în biserica Madeleine, situată la Paris, în al optulea arondisment, însoțită de jurnaliști,

invitați cu o zi înainte la demonstrație, și apropiindu

-se de altar s-

a dezbrăcat,

expunându

-

și pieptul gol, având inscripționat pe partea din față a corpului «a 344

-a

târfă» și pe spate «Christmas is canceled», s

-a dezgolit, apoi a mimat «avortarea

embrionului lui Iisus», depunând pe altar o bucată de ficat de vițel însângerat pentru a

3

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

reprezenta un fetus; […] că faptele au fost săvârșite în timpul unei repetiții a

ansamblului vocal al bisericii Madeleine, ceea ce a determinat intervenția

dlui [M.],

capelmaistru, care i-

a invitat ferm pe Éloïse Bouton și pe jurnaliștii care o însoțeau să

părăsească lăcașul; că aceasta și

-

a justificat acțiunea prin dorința de a denunța

«campaniile anti-

avort» desfășurate de Biserica Catolică în lume și, în s

pecial, în Spania

și în unele țări din Est, a precizat ea în ședința în fața instanței; considerând că nu po

ate

fi contestat în mod serios de către inculpată faptul că, prin expunerea pieptului său

vederii altora, și

-

a arătat părțile sexuale ale corpului său, deși aceasta neagă calificativul

de părți sexuale ale corpului atribuit sânilor, afirmând totuși în ședința de judecată că

faptul de a-

i fi atinși sânii fără consimțământul său constituie, cu toate acestea, o

agresiune sexuală; […] că, deși Éloïse Bouton a rămas topless, fără ca acțiunea să fie

însoțită de un gest obscen, ea a săvârșit actul într

-

un edificiu religios, loc de rugăciune

și de reculegere, la intrarea căruia se reamintește obligația ca orice persoană care

pătrunde în lăcaș, fie credincios, ateu sau agnostic, să poarte o ținută decentă; […] că,

mai mult, se va observa că Éloïse Bouton nu avea o minimă autorizare din partea

parohului, cesionarul edificiului religios; considerând în cele din urmă că evoluția

moravurilor, a concepțiilor în materie de artă și de noțiune de pudoare nu poate

fi luată

în considerare pentru a justifica un act și atitudini manifestate într

-un edificiu religios

de către Éloïse Bouton, care revendică faptul că și

-

a folosit sânii ca pe o armă;

considerând, de altfel, că expunerea a fost impusă vederii altora și într

-un loc accesibil

privirii altuia, biserica Madeleine fiind deschisă publicului atunci, faptele fiind […]

săvârșite în timpul repetiției ansamblului vocal al bisericii Madeleine în apropierea

altarului și în prezența capelmaistrului, dl

[M.], care a intervenit ferm pentru a le face

să înceteze imediat; considerând și că expunerea de către Éloïse Bouton a părților

sexuale ale corpului său a avut loc, de asemenea, în văzul unei persoane care nu și

-a dat

consimțământul; considerând, în plus, că fiind vorba de elementul

mens rea

al

infracțiunii, […] Éloïse Bouton era conștientă de prezența altora, întrucât ținuse, de

altfel, pentru a transmite util și eficient informațiile despre acțiunile sale, să fie însoți

tă

de zec

e jurnaliști; că și

-

a arătat, așa cum o recunoaște și o reamintesc atât avocatul părții

civile în pledoaria și în înscrisurile sale, cât și avocatul general în solicitările sale, ambii

sâni goi ca pe o armă, vrând, de altfel, să ofenseze pudoarea altora și

, în special, a

catolicilor, care se opun avortului și care desfășoară în unele țări campanii anti

-

avort”.

11.

Cu privire la chestiunea încălcării libertății de exprimare a reclamantei

exercitată cu ocazia unei manifestații feministe organizate de mișcarea Femen

care îi permitea să își susțină opiniile politice, Curtea de Apel reține

următoarea motivare

:

„Considerând că, deși art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului dispune,

la primul paragraf, că «[o]rice persoană are dreptul la libertatea de exprimare», trebuie

reamintit că acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a

comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de

frontiere; […] că se prevede, în special, la al doilea paragraf al articolului sus

-

menționa

t

că «[e]xercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi

supusă unor formalități, condiții, restrângeri care constituie măsuri necesare, într

-o

societate democratică, pentru securitate, integritate teritorială sau siguranță publică,

apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția

reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații

confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești»;

[…] că revine instanțelor, în punerea în aplicare și controlul art. 10 din Convenția

europeană a drepturilor omului, să concilieze libertatea de exprimare cu alte libertăți de

valoare egală, precum libertatea religioasă; considerând, în speță, că acțiunea

desfășurată în cadrul bisericii Madeleine, aleasă în mod special pentru ocazie, a fost

4

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

realizată de Éloïse Bouton în scopul asumat de a «șoca», expunându

-

și sâ

nii, opinia

publică și credincioșii catolici și de a protesta în mod violent și brutal împotriva

pozițiilor anti

-

avort ale Bisericii Catolice, persoana în cauză neezitând să sfideze

persoanele de confesiune catolică într

-

una dintre bisericile lor și într

-un loc central,

anume altarul, care conține o piatră în care se odihnește o bucată din moaștele unui

sfânt; […] că urmărirea penală pusă în mișcare de Ministerul Public împotriva Éloïsei

Bouton nu vizează, prin urmare, în niciun caz, să o priveze de liberta

tea sa de exprimare

și de dreptul său de a

-

și manifesta opiniile politice, ci să reprime un exhibiționism

inadmisibil într-

un lăcaș de cult și să protejeze sensibilitatea religioasă a credincioșilor

vizați direct de această acțiune; […] că ceea ce inculpata apreciază ca fiind libertatea sa

de exprimare a avut ca efect aducerea unei grave atingeri libertății de gândire a altora,

ca și libertății religioase în general; prin urmare, considerând că nu se poate reține faptul

justificativ întemeiat pe art. 10 din

Convenția europeană a drepturilor omului și pe o

pretinsă încălcare a libertății de exprimare a doamnei Bouton; că, astfel, așa după cum

reamintesc primii judecători, «exercitarea drepturilor inculpatei este limitată de nevoia

socială imperioasă de protej

are a altora de a vedea, într-

un lăcaș de cult, o acțiune

executată pe jumătate dezbrăcată, ceea ce p

oate fi ofensator pentru unii.

Acțiune

a

Ministerului Public a fost așadar proporțională cu scopul legitim urmărit»; […] că

instanța a considerat în mod întemeiat că Éloïse Bouton este vinovată de infracțiunea

exhibiționism trăgând concluziile juridice corespunzătoare”.

12.

Cu privire la pedeapsa de o lună de zile de închisoare cu suspendarea

executării, Curtea de Apel a considerat că reclamantei, jurnalistă

liber-

profesionistă integrată din punct de vedere social și profesional, fără

nicio condamnare anterioară înscrisă în cazierul judiciar, i se aplicase o

pedeapsă care reprezenta „aplicarea corectă a legii penale, în același timp

ținând seama de circumstanțele infracțiunii și de personalitatea autorului”.

Casație a respins recursul, prin decizia din 9 ianuarie 2019, astfel motivată:

„întrucât, hotărând […] pe baza motivelor care caracterizează toate elementele

constitutive, atât

actus reus

, cât și

mens rea

, infracțiunea de exhibiționism săvârșită de

dna Bouton, care, cu intenție, și

-a dezgolit pieptul într-o bis

erică despre care știa că este

deschisă publicului, indiferent de

mobilurile care, conform acesteia, îi inspiraseră

acțiunea, Curtea de Apel – care nu trebuia să răspundă mijlocului de apărare întemeiat

pe eroarea de drept pretins cauzată de un răspuns ministerial lipsit de valoare normativă

și a cărei decizie nu a adus o atingere excesivă libertății de exprimare a persoanei în

cauză, care trebuie conciliată cu dreptul altor persoane, recunoscut la art. 9 din

Convenția europeană a drepturilor omului,

de a

nu fi tulburate în practicarea religiei lor

– și

-a motivat decizia.

”

CADRUL JURIDIC INTERN RELEVANT

I. CODUL

PENA

L

32 din Codul penal figurează în partea codului privind

„agresiunile sexuale”. În versiunea aplicabilă la data faptelor în litigiu, înainte

de Legea nr. 21-478 din 21 aprilie 2021

care a extins infracțiunea de

exhibiționism pentru a include săvârșirea explicită a unui act sexual la

5

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

vederea altora chiar în lipsa expunerii unei părți dezgolite a c

orpului, acesta

prevede că:

„Exhibiționismul impus vederii altora într

-

un loc accesibil publicului se pedepsește

cu închisoarea de un an și amendă de 15 000

EUR. ”

II.

JURISPRUDENȚĂ JUDICIARĂ

A.

Caracterizarea infracțiunii de exhibiționism

15.

Noțiunea de exhibiționism nu este definită la art. 222

-32 din Codul

penal. Jurisprudența Curții de Casație a urmărit să realize

ze caracterizarea

elementelor constitutive. Caracterizarea infracțiunii de exhibiționism, în cee

a

ce privește sânii goi ai unei femei, a suscitat dezbateri ținând seama de

evoluția moravurilor și de revendicarea unei nudități fără conotații sexuale în

contexte speciale (nud artistic, nudism). Potrivit unei jurisprudențe consacrate

rezultă că infracțiunea de exhibiționism incriminează, la data faptelor, un act

care implica arătarea unei părți sexuale a corpului și care primea o anume

publicitate. Dincolo de elementul material obiectiv al incriminării, nuditatea

unei părți sexuale a corpului, actul trebuie să fie „impus vederii altora” și

într-

un loc accesibil publicului. Faptul că exhibiționismul este impus altora

fără ca persoana să se aștepte la aceasta, fie prin surprindere, fie cu forța,

justifică includerea acestui comportament în Codul penal în cadrul titlul

ui

„agresiuni sexuale” și implică existența unei legături între caracterizarea

infracțiunii de exhibiționism și locul săvârșirii sale. În sfârșit, elementul

mens

rea

al infracțiunii constă doar în cunoașterea caracterului lipsit de pudoare al

actului expun

erii și nu depinde de mobilurile autorului. Prin decizia din

24 noiembrie 2021 (recurs nr. 21-

81.412), Secția penală a Curții de Casație

a

hotărât astfel, pentru a respinge recursul introdus împotriva hotărârii

judecătorești de condamnare a unui bărbat la

plata a 600

EUR amendă pentru

exhibiționism, că:

„6. Pentru a declara inculpatul vinovat de exhibiționism, în hotărârea atacată se

subliniază că din constatările jandarmilor, confirmate de fotografii, rezultă că dl

[K] [B]

s-

a așezat gol pe mal, cu fața s

pre malul unde se aflau martori, într-

o poziție din care i

se putea vedea sexul.

7.

Instanța adaugă faptul că distanța care îi separa nu era suficientă pentru ca martorii

să poată evita vederea sexului dezgolit al inculpatului și că, în plus, cel din urmă

refuzase, în pofida solicitărilor, să se îmbr

ace.

8.

Aceasta reține că inculpatul își expunea nuditatea și vederii persoanelor care

navigau pe ambarcațiuni, ca și celor care se plimbau

.

9.

Instanța a concluzionat că voința dlui [B] de a

-

și impune nuditatea, știind că ofensa

pudoarea altora, caracterizează elementul intențional al infracțiunii.

10.

Pronunțân

du

-

se astfel și având în vedere că, pentru caracterizarea sa, infracțiunea

de exhibiționism nu presupune nici un comportament sexual sau obscen, nici voința

deliberată de a ofensa pudoarea altora, Curtea de

Apel și

-a motivat decizia.

”

6

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

B. Cu

privire la libertatea de exprimare a Femen

Casație s

-a

pronunțat cu privire la gesturi obscene și afirmații șocante față de

Biserică ale militantelor Femen care se înscriu în cadrul unor manifestații care

au avut loc în Franța împotriva proiectului de lege care autoriza căsătoria

cuplurilor de același sex. În cauză, secția penală a respins recursul introdus

de AGRIF (Association alliance générale contre le racisme et pour le respect

de l’identité française et chrétienne) care contesta, mai cu seamă din motive

legate de libertatea de exprimare, respingerea cerer

ilor de despăgubiri care le

vizau pe aceste militante, achitate de instanța penală pentru fapte constând în

proferarea de injurii în public la adresa persoanelor pe criteriul religiei lor

(art. 33

din Legea din 29

iulie 1881 privind libertatea presei). Motivarea

reținută era următoarea

:

„Întrucât din decizia atacată, din hotărârea pe care aceasta o confirmă și din ac

tele de

procedură rezultă că, la momentul manifestației organizate la 18 noiembrie 2012 de mai

multe asociații împotriva proiectului de lege care permite căsătoria pentru cuplurile

formate din persoane de același sex, tinere aparținând mișcării Femen au intrat cu forța,

având pe cap acoperământul purtat de călugărițe și spatele gol, la fel ca și trunchiul

, pe

care erau înscrise mențiunile «in gay

we trust», «sfântul spirit limitat», «fuck church»

și «ai grijă de fundul tău»; întrucât ele au scandat sloganul «in gay we trust» și au agitat

spray-

uri cu mențiunile «Holy sperm» și «Jesus sperm»; întrucât plângerea depusă, în

special de AGRIF, a fost c

lasată, iar aceasta a formulat plângere și s

-a constituit parte

civilă pentru săvârșirea faptei de proferare de injurii în public la adresa persoanelor pe

criteriul apartenenței lor la o

anumită religie; întrucât, pentru această acuzație, a fost

pusă în mișcare acțiunea penală împotriva a șase membre ale Femen și au fost trimise

în judecată în fața Tribunalului Corecțional care le

-a achitat; întrucât AGRIF a formulat

apel împotriva acestei decizi

i;

Întrucât, pentru a constata că nu există probe de culpă civilă pe baza și în limitele

faptelor care au făcut obiectul urmăririi penale pentru infracțiunea menționată, decizia

subliniază că cele mai multe sloganuri prezentau un caracter de parodie și că cel mai

violent dintre ele, «fuck church», se adresa unei i

nstituții și nu uneia sau mai multor

persoane determinate, într-

un mod provocator dar nu violent; întrucât judecătorii

adaugă faptul că Femen și

-

au exprimat astfel opoziția față de o manifestare pe care au

considerat-

o intolerantă față de drepturile pe care ele înțelegeau să le aper

e, astfel încât

cauza privește conflictul dintre două libertăți de exprimare, în forme care rămân

tolerabile într-

o societate democratică;

Întrucât, prin prisma acestor precizări, Curtea de Apel nu a ignorat textele prevăzute

în

motivare, din moment ce, deși intruziunea manifestantelor Femen constituia o

tulburare a exercitării manifestării altora și deși ținuta lor, care deturna pentru a o

ridiculiza pe cea a călugărițelor, sloganurile și gesturile lor, parțial obscene, au vizat

în

mod explicit învățăturile Bisericii Catolice, astfel încât puteau șoca persoanele prezente

în convingerile lor religioase, totuși acestea nu aveau un caracter injurios față

de aceste

persoane pe criteriul apartenenței lor la această religie; [...] ”

17.

Curtea de Casație a trebuit, de asemenea, să se pronunțe cu privire la

calificarea infracțiunii de exhibiționism în ceea ce privește o militantă Femen

care degradase, la 5 iunie 2014, statuia de ceară a președintelu

i rus Vladimir

7

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

Putin expusă la Muzeul Grévin din Paris, și care era urmărită penal și pentru

fapte de distrugere cu intenție a bunului altuia. Printr

-

o primă decizie din

10

ianuarie 2018, secția penală a statuat că infracțiunea de exhibiționism care

rezult

ă din expunerea nudității pieptului feminin putea fi caracterizată, chiar

în absența „oricărei conotații sexuale”. În consecință, a casat decizia Curții de

Apel care infirmase, pentru acest motiv, hotărârea Tribunalului Corecțional

de condamnare a inculpatei la plata unei amenzi de 1 500 EUR pentru cele

două infracțiuni. Motivarea Curții de Casație este următoarea:

„[…] pentru a infirma în parte hotărârea care i

-

a fost deferită și a o achita pe dna Z...

de infracțiunea de exhibiționism, în decizie se reține că expunerea trunchiului unei

femei vederii altora, în afara unui element intențional de natură sexuală, nu poate fi

încadrată, date fiind circumstanțele în care a avut loc expunerea la 5 iunie 2014, ca

exhibiționism, deoarece era vorba despre folosirea de către inculpată a pieptului său gol

pe care era un scris un mesaj cu scopul exprimării unei păreri în afara oricărei co

notații

sexuale;

Dar, întrucât, prin această hotărâre, atunci când a observat, independent de motivele

invocate de inculpată, care nu a

u avut niciun efect asupra elementelor constitutive ale

infracțiunii, că inculpata își expusese în mod voluntar pieptul într

-un muzeu, loc deschis

publicului, Curtea de Apel a interpretat eronat sensul și domeniul de aplicare al textului

menționat anterior

; [...]

”

În aceeași cauză care se întorcea în fața Curții de Casație după trimiterea

în fața Curții de Apel, în compunere diferită, prin o a doua decizie din

26 februarie 2020 (recurs nr. 19-81.827, Bull. crim. 2020 nr.

2), secția penală,

respingând recursul introdus de parchet împotriva deciziei de trimitere a

Curții de Apel care achita inculpata de exhibiționism, a statuat din nou, pe de

o parte, că infracțiunea de exhibiționism era caracterizată, chiar și în absența

unei intenții cu conotație sexuală a autorului infracțiunii și, pe de altă parte, a

confirmat achitarea inculpatei de acuzația săvârșirii acestei fapte în baza

exercitării libertății de exprimare. Motivele relevante ale deciziei sunt

redactate după cum urmează:

„10.

Pentru a achita inculpata

de infracțiunea de exhibiționism, Curtea de Apel reține

că simpla expunere a pieptului unei femei nu intră sub incidența infracțiunii prevăzute

la art. 222-

32 din Codul penal, dacă intenția exprimată de autorul faptei este lipsită de

orice conotație sexuală, nu vizează ofensarea pudorii altora, ci ține de manifestarea unei

opinii politice, protejată de art. 10 din Convenția europeană a drepturilor om

ului.

11.

Judecătorii enunță că inculpata declară că aparține mișcării numite „Femen”, care

revendică un „feminism radical”, ale cărui adepte își expun sânii dezgoliți pe care sunt

marcate mesaje politice, această formă de acțiune militantă reprezentând un refuz de a

sexualiza corpul femeii și o redobândire a acestuia de către militante, prin intermediul

expune

rii nudității sale.

12.

În decizie se adaugă faptul că modul în care societatea percepe corpul femeilo

r a

evoluat în timp și că expunerea frecventă a nudității feminine în presă sau în publicitate,

chiar într-

un context având o conotație sexuală puternică, nu produce o reacție în

numele moralei publice.

13.

Instanța de al doilea grad de jurisdicție subliniază că, deși unele acțiuni

desfășurate de membrele mișcării „Femen” au fost sancționate ca atingeri de netolerat

8

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

aduse libertății de gândire și libertăț

ii religioase, comportamentul inculpatei la muzeul

Grévin nu intră într

-

un astfel de cadru și nu pare să contravină niciunui drept garantat

printr-

o dispoziție legislativă sau de reglementare.

14.

Curtea de Apel enunțase în mod eronat că simpla expunere a

pieptului unei femei

nu intră sub incidența infracțiunii prevăzute la art. 222

-

32 din Codul penal, dacă intenția

exprimată de autorul faptei este lipsită de orice conotație se

xuală.

15.

Cu toate acestea, decizia nu poate fi cenzurată, dat fiind că din enunțurile

judecătorilor pe fond rezultă că purtarea inculpatei face parte dintr

-un demers de protest

politic și că incriminarea sa, ținând seama de natura și de contextul acțiunii în cauz

ă, ar

constitui o ingerință disproporționată în exercitarea libertății

de exprimare.

”

C.

Cu privire la întrebările prioritare de constituționalitate

Casație s

-

a pronunțat că nu era necesar să fie trimisă la Consiliul

Co

nstituțional o IPC formulată după cum urmează, de un bărbat care contesta

punerea sa sub acuzare în fața Curții cu Jurați pentru fapte de viol, agresiuni

sexuale în formă agravată și exhibiționism: „Articolul 222

-32 din

Codul

penal este conform cu principi

ul legalității infracțiunilor și a pedepselor, cu

articolul 8

din Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789 și cu

articolul 34

din Constituție care prevăd că exhibiționismul nu poate fi

sancționat penal decât dacă elementele constitutive ale infracțiunii sunt

suficient de

bine definite prin lege [...]?”. Secția penală și

-a motivat decizia

în următorii termeni:

„Întrucât dispozițiile contestate sunt aplicabile în procedură;

Iar acestea nu au fost deja declarate conforme Constituției în motivarea și dispozitivul

unei decizii a Consiliului Constituțional;

Dar întrucât întrebarea, care nu are ca obiect interpretarea unei dispoziții

constituționale pe care Consiliul Constituțional nu ar fi avut ocazia să o aplice, nu este

nouă;

Ș

i întrucât întreb

area adresată nu este, în mod evident, una serioasă, dat fiind că

articolul 222-

32 din Codul penal este redactat în termeni suficient de clari și de preciși

pentru a permite interpretarea sa, care ține de funcția instanței penale, fără riscul d

e a fi

arbit

rară”

decizia din 16 februarie 2022 (recurs nr. 21-82.392), Curtea de

Casație s

-

a pronunțat din nou asupra aceleiași chestiuni în urma unei IPC

transmise de trei militante Femen urmărite penal pentru fapte d

e

exhibiționism care manifestaseră topless cu ocazia comemorării, în 2018, a

armistițiului de la 11

noiembrie 1918 pe Champs Élysées și care au fost

condamnate de Curtea de Apel la pedepse, pentru două dintre ele, de o lună

de închisoare cu suspendarea exe

cutării și, pentru a treia, urmărită și pentru

fals și uz de fals, de 2 luni de închisoare cu suspendarea executării. În speță,

întrebarea era extinsă la caracterul discriminatoriu al incriminării după cum

nuditatea privea bustul feminin sau cel masculin.

Secția penală reia motive în

9

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

parte identice cu cele enunțate în decizia citată anterior din 9 aprilie 2014 (a

se vedea pct.

18

)

pentru a refuza să trimită Consiliului Constituțional

întrebarea, în următorii termeni:

„1. Întrebarea

prioritară de constituționalitate este astfel redactată:

«Dispozițiile articolului

222

-

32 din Codul penal aduc atingere drepturilor și

libertăților garantate de Constituție,

mai exact:

- articolelor 5, 8

și 16 din Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789,

articolului 34 din Constituție, precum și principiilor legalității legii, al clarităț

ii legii, al

previzibilității juridice și al securității juridice prin faptul că acestea nu definesc în mod

clar și precis elementele constitutive ale infracțiunii, anume noțiunea de

„exhibiționism”?

-

principiului necesității și celui al proporționalității pedepselor garantat la

articolul

8

din Declarația drepturilor omului din 1789 prin faptul că respectivele dispoziții din

Codul penal permit sancționarea penală a simplei expuneri a nudității busturilor

feminine în orice loc accesibil privirii publicu

lui?

-

principiului egalității care decurge din articolele 1, 6 și 13 din Declarați

a drepturilor

omului și ale cetățeanului, din principiul egalității dintre bărbați și femei, consacrat de

al treilea paragraf din preambulul la Constituția din 4 octombrie 1946 și din principiul

nediscriminării, prin aceea că incriminează nuditatea

trunchiului femeilor, dar nu pe cea

a trunchiului bărbaților? ”

2.

Dispoziția legislativă contestată este aplicabilă în procedură și nu a fost deja

declarată conformă Constituției în motivarea și dispozitivul unei decizii a Consiliului

Constituțional.

3.

Întrebarea, care nu are ca obiect interpretarea unei dispoziții constituționale pe care

Consiliul Constituțional nu ar fi avut ocazia să o aplice, nu este

nouă.

4.

Întrebarea adresată nu prezintă caracter serios, pentru motivele care urm

ează:

primul rând, articolul 222-32 din Codul penal este redactat în termeni suficient

de clari și de preciși pentru a permite o interpretare, care ține de funcția instanței penale,

sub controlul Curții de Casație, fără riscul de a fi arbitrar

ă.

al doilea

râ

nd, pedepsele prevăzute prin dispoziția criticată, pe care instanța a

re

competența de a le adapta în funcție de situația supusă aprecierii sale, au fost considerate

ca fiind necesare de legiuitor pentru a asigura păstrarea ordinii publice și nu par a fi

vădit disproporționate în raport cu scopul urmă

rit.

7.

În al treilea rând, principiul egalității nu se opune nici ca legiuitorul să

reglementeze în mod diferit situații diferite, nici ca acesta să deroge de la egalitate pe

motive de interes general, iar articolul 222-

32 din Codul penal se aplică deopotrivă

bărbaților și femeilor, cu toate că deosebirile lor anatomice și reprezentațiile asociate

acestora duc la un conținut diferit al noțiunii de exhibiționism. ”

III. ALTE DOCUMENTE

20.

Comisia națională consultativă pentru drepturile omului (CNCDH) a

emis un aviz la 20

noiembrie 2018 „referitor la violențele sexuale: o urgență

socială și de sănătate publică, o miză a drepturilor fundamentale”

(JO din 25

noiembrie 2018) în car

e se întreabă, în partea din aviz intitulată „Clarificarea

10

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

dispozițiilor penale în materie de infracțiuni sexuale” cu privire la redactarea

unor dispoziții penale care necesită, potrivit acesteia, o revizuire pentru a fi

suficient de precise și lizibile pentru a răspunde cerințelor principiului

legalității legii penale. Citează în special cazul infracțiunii de exhibiționism

definite la art. 222-

32 din Codul penal și exemplul urmăririi penale a unei

militante a mișcării Femen pe acest temei (a se vedea pct.

41 din aviz).

ÎN DREPT

I. CU

PRIVIRE LA PRETIN

SA ÎNCĂLCARE A ART.

10 DIN

CONVENȚI

E

a

se plânge de condamnarea sa pentru fapte de

exhibiționism săvârșite într

-

o biserică, cu ocazia unei acțiuni desfășurate în

calitate de

membră a Femen. Aceasta invocă încălcarea art. 10 din Convenție

care prevede:

„1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde

libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără

amestecu

l autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. [..

.]

2.

Exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi

supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care

constituie măsuri

necesare, într-

o societate democratică, pentru […] apărarea ordinii și

prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputație

i sau a

drepturilor altora […].”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

22.

Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat și

că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din

Convenție, Curtea îl declarată admisibil.

B. Cu

privire la fon

d

1.

Argumentele părților

a) Reclamanta

23.

Reclamanta susține mai întâi că, în lipsa clarității și previzibilității

necesare, ingerința pe care Guvernul a recunoscut

-

o în exercitarea libertății

sale de exprimare nu era „prevăzută de lege” în sensul celui de

-al doilea

paragraf al art. 10.

Ea argumentează în continuare că, deși se putea considera

că această ingerință urmărea „un scop legitim”, și anume combaterea unei

eventuale atingeri aduse ordinii publice ca urmare a unei nudități sexuale

provocatoare, aceasta nu putea fi considerată „necesară într

-o societate

democratică” și proporțională cu scopul respectiv. Subliniază, în acest sens,

că autoritățile naționale trebuiau să țină seama de dimensiunea politică care

11

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

se află în centrul acțiunii sale militante, așa cum au făcut

-o atunci când au

exclus infracțiunea de exhibiționism în cazul militantei Femen care își

dezgolise pieptul la Muzeul Grévin (a se vedea supra, pc

t. 17).

24.

Reclamanta consideră că, departe de a fi în mod gratuit ofensatoare

sau de a căuta să tulbure persoanele prezente în biserică în practicarea cultului

lor, acțiunea sa se înscria în cadrul unei dezbateri publice despre locul

fe

meilor în societate și urmărea să transmită un mesaj despre poziția Bisericii

Catolice în ceea ce privește avortul. În acest sens, reamintește că protecția

oferită de art. 10 trebuie extinsă la ideile care ofensează sau șochează un

segment oarecare al popu

lației. Pe de altă parte, ea contestă necesitatea de a

concilia, în speță, două libertăți fundamentale protejate de art. 9 și de art. 10

din Convenție în lipsa oricărei ingerințe în exercitarea libertății de religie.

Adaugă că condamnarea care i

-a fost apl

icată,

a fortiori

fiind vorba despre o

pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea executării, pedeapsă privativă de

libertate, nu poate permite să se concluzioneze în sensul proporționalității

ingerinței în exercitarea libertății sale de exprimare.

b) Guvernul

25.

Guvernul nu contestă că condamnarea reclamantei constituie o

ingerință în exercitarea dreptului acesteia la libertatea de exprimare.

Apreciază, totuși, că cele trei condiții ale respectării libertății de exprimare

sunt îndeplinite. Mai întâi, cu privire la existența unei ingerințe „prevăzute de

lege”, consideră că condamnarea reclamantei pentru infracțiunea de

exhibiționism rezulta din lege și dintr

-

o interpretare jurisprudențială

accesibilă și previzibilă. În acest sens, menționează că textul art. 222

-32 din

Codul penal implică expunerea unei părți sexuale a corpului, dând un conținut

obiectiv comportamentului incriminat, și că natura infracțiunii constă, de

altfel, în caracterul public al actului și în elementul mo

ral, care trebuie

considerat separat de mobilul infracțiunii, conform unui principiu general al

dreptului penal francez. Cu privire la nuditatea pieptului unei femei, Guvernul

arată că se consideră în mod constant în jurisprudență ca fiind nuditatea une

i

p

ărți intime a corpului. Acesta subliniază și că natura suficient de clară și de

precisă a art.

222-

32 citat anterior a fost reamintită de Curtea de Casație, care

a refuzat să transmită la Consiliul Constituțional o IPC cu privire la

conformitatea acestui a

rticol cu principiul legalității infracțiunilor și a

pedepselor (a se vedea pc

t. 18

).

Guvernul a concluzionat că interpretarea de

către instanțele naționale a acestui articol se poate efectua fără riscul de

arbitrariu și ține, dimpotrivă, de atribuțiile instanței.

26.

Cu privire la existența unui „scop legitim” urmărit prin ingerința în

exercitarea libertății de exprimare a reclamantei, Guvernul consideră în

continuare că acesta decurge din nevoia de a proteja morala, ordinea publ

ică

ș

i drepturile altora.

27.

În sfârșit, cu privire la „necesitatea ingerinței într

-o societate

de

mocratică”, Guvernul afirmă că condamnarea reclamantei nu era în niciun

12

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

fel legată de natura ideilor exprimate vizând avortul și nici de o eventuală

lipsă de respect față de credințele altora, în speță fiind sancționată numai

forma și nu conținutul mesajului exprimat. Făcând trimitere în special la

Hotărârea

Aydın Tatlav împotriva Turciei

(nr. 50692/99,

2 mai 2006),

subliniază că exercitarea libertății de exprimare cuprinde și îndatoriri și

responsabilități, între care obligația, în contextul credințelor

religioase, de a

evita expresiile gratuit ofensatoare față de alții și profanatoare, precum și

îndatorirea de a respecta normele penale de drept comun. Guvernul consideră

că statele beneficiază de asemenea în materie de o marjă de apreciere pentru

a reprim

a, în caz de „nevoie socială imperioasă”, anumite forme de

comportament apreciate ca incompatibile cu respectarea libertății de

conștiință și de religie a altora. Invocă faptul că, în speță, comportamentul

reclamantei avea drept scop să ofenseze intenționa

t sentimentele religioase

ale persoanelor prezente în biserică, pentru a deduce de aici că exista o marjă

de apreciere asupra mijloacelor de sancționare a acestui comportament.

28.

Guvernul constată de altfel că motivele dezvoltate de instanțele

naționale erau suficiente și pertinente, acestea constatând că acțiunea

militantă a reclamantei nu se limita la o contribuție la dezbaterea privind

drepturile femeilor, ci avea ca scop și ofensarea altora, în special, printr

-un

exhibiționism care este sancționat de legea penală. Adaugă că acestea au

justificat astfel sancțiunea aplicată reclamantei, care era rezonabilă în raport

cu împrejurările cauzei și drepturile în balanță, atât în ceea ce privește

pedeapsa, cât și suma despăgubirii civile acordate administratorului bisericii.

Acesta a concluzionat că, în împrejurările cauzei, a fost asigurat un just

echilibru între protejarea libertății de exprimare a reclamantei și protejarea

drepturilor altora

.

2.

Motivarea Curții

29.

Cu privire la existența unei ingerințe în exercitarea de către reclamantă

a dreptului la libertatea de exprimare, Curtea subliniază că Guvernul, fără a

contesta existența unei astfel de ingerințe, invocă faptul că reclamanta a fost

sancționată nu pe motivul ideilor pe care le apăra, ci pe motiv că a săvârșit o

infracțiune de natură sexuală (a se vedea p

c

t.

27).

30.

În acest scop și cu titlu introductiv, Curtea reamintește că ideile sau

opiniile unei persoane pot fi exprimate prin conduite sau comportamente (a

se vedea, de exemplu,

Mătăsaru împotriva Republicii Moldov

a

, nr. 69714/16

ș

i 71685/16, pct. 29, 15 ianuarie 2019,

Ibrahimov și Mammadov împotriva

Azerbaidjanului

, nr.

63571/16 și alte 5, pct. 166 și 167, 13 februarie 2020, și

Handzhiyski împotriva Bulgariei

, nr. 10783/14, pct.

45, 6 aprilie 2021) și că

deja a hotărât că art.

10

se putea aplica unor moduri de exprimare artistică,

arta și creația contribuind la schimburile de idei și de opinii (a se vedea, în

special,

Müller și alții împotriva Elveției

, citată anterior, pct. 27 și

33,

Ulusoy

și alții împotriva Turciei

, nr. 34797/03, pct.

28 și 29, 3

mai 2007). Astfel,

Curtea a admis că intrau în sfera libertății de exprimare protejate de art. 10

13

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

„performance

-

urile” constând într

-

un amestec de exprimări verbale și

comportamentale și care se transpuneau într

-

o formă de exprimare artistică și

politică (a se vedea, în special, cu privire la un performance muzical al trupei

punk feministe ruse

Pussy Riot

într-

o catedrală, hotărârea

Mariya Alekhina și

alții împotriva Rusiei

, nr. 38004/12, pct. 202-206, 17 iulie 2018). Curtea a

admis, în a

lt context, și că nuditatea în public putea fi considerată una dintre

formele libertății de exprimare (a se vedea

Gough împotriva Regatului Unit

,

nr. 49327/11, pct.

150, 28 octombrie 2014). Totuși, în hotărârea citată

anterior

Mariya Alekhina și alții

, Cur

tea a amintit că, în pofida importanței

recunoscute a libertății de exprimare, art. 10 nu conferă libertatea de a alege

un forum în vederea exercitării acestui drept și a precizat că desfășurarea unei

prestații artistice sau rostirea unui discurs politic

î

ntr-un loc accesibil în mod

liber publicului putea implica, conform naturii și funcției locului, respectarea

anumitor reguli de conduită prevăzute (a se vedea

Mariya Alekhina și alții

,

citată anterior, pct.

213).

31.

În prezenta cauză, Curtea consideră, la fel ca părțile, că condamnarea

în litigiu, în contextul unui „performance” militant al reclamantei, a constituit

o ingerință în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare protejat de art.

10 §

1 din

Convenție. O asemenea ingerință este contrară art. 10, cu excepția

cazului în care este „prevăzută de lege”, urmărește unul sau mai multe dintre

scopurile legitime prevăzute la al doilea paragraf al acestui articol și este

„necesară într

-

o societate democratică” pe

ntru îndeplinirea acestora.

a)

Prevăzută de lege

i. Principii

general

e

32.

Curtea face trimitere la principiile cu privire la cerința de

previzibilitate a legii din perspectiva art.

10 așa cum sunt prezentate în

hotărârile

Perinçek împot

riva Elveției

[(MC), nr. 27510/08, pct.

131-136

,

CEDO 2015 (extrase)] și

Selahattin Demirtaș împotriva Turciei (nr. 2)

[(MC)

nr. 14305/17, pct. 249-254, 22 decembrie 2020].

33.

Curtea subliniază, în special, că nu poate fi considerată „lege” decât o

normă enunțată suficient de precis pentru a permite justițiabilului să își

adapteze comportamentul. Recurgând la nevoie la consiliere adecvată, acesta

trebuie să fie în măsură să prevadă, într‑un grad rezonabil în împrejurările

cauzei, consecințele care pot să decurgă dintr‑o acțiune determinată. Cu toate

acestea, Curtea a precizat că aceste consecințe nu trebuiau să fie previzibile

cu o certitudine absolută, deoarece experiența a demonstrat că acestea nu pot

fi anticipate.

Chiar în cazurile în care ingerința în exercitarea dreptului

reclamanților la libertatea de exprimare îmbrăca forma unei „sancțiuni”

penale, Curtea a recunoscut imposibilitatea de a ajunge la o precizie absolută

în redactarea legilor, mai cu seamă în domenii în care situația variază potrivit

opiniilor predominante din societate, și a admis că necesitatea de a evita

rigiditatea și de a se adapta la schimbările de situație implică recurgerea în

14

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

numeroase legi la formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și

aplicare depind de practică (a se vedea, printre multe altele,

Müller și alții

împotriva Elveției

, 24 mai 1988, pct. 29, seria A nr. 133,

Tammer împotriva

Estoniei

, nr. 41205/98, pct. 37, CEDO 2001-

I, și

Chauvy și alții împotriva

Franței

, nr. 64915/01, pct. 43, CEDO 2004-VI).

34.

Curtea reamintește și faptul că noțiunea „lege” („law”) folosită la

art. 10 §

2 și în alte articole ale Convenției corespunde celei de „drept”

(„law”) care figurează la art.

7 [

Grigoriades împotriva Greciei

, 25 noiembrie

1997, pct.

50, Culegere de hotărâri și decizii

1997

-VII,

Bașkaya și Okçuoğl

u

împotriva Turciei

(MC), nr. 23536/94 și 24408/94, pct.

49, CEDO 1999-IV,

ș

i

Erdoğdu și İnce împotriva Turciei

(MC), nr. 25067/94 și

25068/94, pct. 59,

CEDO 1999-

IV]. Potrivit jurisprudenței constante a Curții în ceea ce privește

articolul 7, cerința ca legea să definească în mod clar infracțiunile este

îndeplinită atunci când justițiabilul poate stabili din formularea dispoziției

în

ca

uză

-

dacă este necesar cu ajutorul interpretării date de instanțe

- care sunt

actele și omisiunile care atrag răspunderea penală [a se vedea, printre altele,

Kononov împotriva Letoniei

(MC), nr. 36376/04, pct. 185, CEDO 2010,

Del

Río Prada împotriva Spaniei

(MC), nr.

42750/09, pct.

79, CEDO 2013,

Rohlena împotriva Republicii Cehe

(MC), nr.

59552/08, pct.

50, CEDO

2015, și, într

-

o cauză privind atât art. 7, cât și art. 10 din Convenție,

Radio

France și alții împotriva Franței

, nr. 53984/00, pct. 20, CEDO 2004-II]. Art.

7 din nu interzice clarificarea treptată a normelor privind răspunderea penală

prin interpretarea judiciară a fiecărei cauze în parte, cu condiția ca rezultatul

să fie concordant cu substanța infracțiunii și previzibil în mod rezonabil

(

Kononov

, pct.

185,

Del Río

Prada

, pct.

93, și

Rohlena

, pct.

50, citate

anterior)

.

35.

Nu este în sarcina Curții să se pronunțe cu privire la oportunitatea

tehnicilor alese de legiuitorul statului pârât pentru a reglementa un anumit

domeniu (

Selahattin Demirtaș

, citată anterior, pct. 251), nici să examineze

dreptul intern în abstract [

Magyar Kétfarkú Kutya Párt împotriva Ungariei

(MC), nr.

201/17, pct.

96, 20

ianuarie 2020]. Într-

adevăr, rolul Curții se

limitează la a verifica dacă metodele adoptate și efectele acestora sunt în

conformitate cu Convenția [

Magyar Helsinki Bizottság împotriva Ungari

ei

(MC), nr. 18030/11, pct. 184, 8 noiembrie 2016].

ii.

Aplicarea în prezenta cauză

titlu

preliminar, Curtea precizează că din principiile reamintite mai

sus decurge faptul că întrebarea hotărâtoare care se pune în această etapă este

dacă, atunci când a adoptat comportamentul pentru care a fost condamnată,

reclamanta știa sau ar fi trebuit să ș

tie

–

recurgând la nevoie la consiliere

adecvată – că acțiunile sale erau de natură să atragă răspunderea penală în

temeiul art. 222-32 din Codul penal (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Perinçek

,

citată anterior, pct.

137).

15

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

37.

În primul rând, Curtea subliniază că art.

222-32 citat anterior nu

definește noțiunea de exhibiționism și că evoluția moravurilor a putut

alimenta o dezbatere în fața instanțelor naționale privind caracterul sexual al

pieptului gol al unei femei

și existența unei discriminări care rezulta de aici

între bărbați și femei (a se vedea supra, pct.

15

și

1

9

).

Subliniază în această

privință că în absența trimiterii de către Curtea de Casație a unor IPC privin

d

caracterul suficient de precis al infracțiunii de exhibiționism, Consiliul

Constituțional nu a fost în măsură să se pronunțe cu privire la chestiune. De

altfel, Curtea subliniază că Comisia națională consultativă pentru drepturile

omului a recomandat ca definiția infracțiunii să fie trasată în lege (a se

vedea

pc

t. 20

).

În opinia Curții, chiar dacă sunt de natură să dea naștere unei îndoieli

cu privire la calitatea legii în sensul jurisprudenței Curții, aceste elemente nu

merg atât de departe încât să pună în discuție previzibilitatea urmăririi penale

împotriva reclamantei, a cărei oportunitate era de competența parchetului, dat

fiind că, în temeiul jurisprudenței așa cum era consacrată la momentul

faptelor în litigiu, nuditatea pieptului femeii era de nat

ură să caracterizeze

elementul material al infracțiunii, de altfel în mod clar enunțată în Codul

penal (a se vedea pct.

1

4

).

Curtea subliniază că această interpretare nu a variat

nici ulterior faptelor reproșate reclamantei, inclusiv cu ocazia a două IPC

netransmise Consiliului Constituțional de către Curtea de Casație (a se vedea

pct.

18

și

1

9

).

Consecvența acestei interpretări, consacrată printr

-o

jurisprudență reafirmată ulterior faptelor în litigiu, confirmă caracterul

rezonabil previzibil, pentru reclamantă, al stabilirii domeniului de aplicare al

infracțiunii în cauză și, deci, al incriminării penale a comportamentului

acesteia

.

al doilea rând, Curte

a reține că, deși reclamanta a acționat singură

în ziua faptelor, acțiunea sa fusese organizată cu susținerea mișcării Femen,

obișnuită cu confruntările cu autoritățile naționale în virtutea acțiunilor

militante provocatoare în mod deliberat. Având în vede

re apartenența sa la

această mișcare și modalitățile de pregătire a acțiunii sale care a fost

prezentată pe site

-ul internet francez al Femen, aspecte evocate în cursul

anchetei penale (a se vedea pc

t. 6

),

trebuie să se considere că reclamanta, care

putea, după caz, beneficia de sfaturile unor avocați specializați, avea

cunoștință de legea și de jurisprudența constantă aplicabile în materie.

39.

Curtea a concluzionat astfel că reclamanta se putea aștepta în mod

rezonabil ca acest comportament să atragă consecințe penale.

40.

Prin urmare, ingerința în exercitarea de către reclamantă a dreptului la

libertatea de exprimare poate fi privită ca suficient de previzibilă și, astfel,

„prevăzută de lege” în sensul art.

10 §

2 din Convenție.

b) Scop

legiti

m

41.

Curtea consideră, aspect care nu este contestat de părți (a se vedea pct.

23

și

2

6

),

că ingerința în exercitarea libertății de exprimare a reclamantei

urmărea mai multe scopuri legitime în sensul art.

10 §

2, și anume protecția

16

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

moralei și a drepturilor altora, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor. În

speță, Curtea a admis, cu ocazia examinării previzibilității ingerinței în

exercitarea dreptului reclamantei la libertatea de exprimare (a se vedea supra,

pc

t. 37-

3

9

),

că instanțele naționale puteau în mod legitim să ia în considerare

sancționarea comportamentului unei persoane care își arată o parte sexuală a

corpului, în sensul dreptului penal intern, într-

un loc public precum o biserică.

c) Caracterul

necesar într-

o societate democratică

i. Principii

general

e

42.

Curtea reamintește principiile fundamentale care

decurg din

jurisprudența sa referitoare la art.

10, astfel cum sunt prezentate începând cu

hotărârea

Handyside împotriva Regatului Unit

(7 decembrie 1976, seria A

nr.

24) și reafirmate constant de atunci [a se vedea, printre multe altele,

hotărârile

Morice

împotriva Franței

(MC), nr.

29369/10, pct.

124, CEDO

2015,

Delfi AS împotriva Estoniei

(MC), nr. 64569/09, pct. 131-139, CEDO

2015,

Perinçe

k

, citată anterior, pct. 196 și 197 și cauzele din jurisprudență

menționate]: libertatea de exprimare constituie unu

l dintre fundamentele

esențiale ale unei societăți democratice. Sub rezerva celui de

-al doilea

paragraf al art.

10, aceasta este valabilă nu numai în ceea ce privește

„informațiile” sau „ideile” acceptate ori considerate drept inofensive sau

indiferente,

c

i și pentru cele care ofensează, șochează sau neliniștesc.

43.

Examinând dacă restrângerile aduse drepturilor și libertăților

garantate de Convenție pot fi considerate „necesare într

-o societate

democratică”, Curtea apreciază, în special în împrejurările cauzei, dacă

ingerința corespunde unei „nevoi sociale imperioase” (

Wingrove împotriva

Regatului Unit,

25 noiembrie 1996, pct. 53,

Culegere de hotărâri și decizii

1996-V,

Murphy împotriva Irlande

i

, nr. 44179/98, pct. 68, CEDO 2003-IX)

.

44.

Deși nu are sarcina să se substituie autorităților naționale competente,

Curtea trebuie să verifice din perspectiva art.

10 deciziile luate de acestea. Nu

rezultă că aceasta trebuie să se limiteze la a stabili dacă statul pârât s

-a folosit

de această putere de apreciere cu bună

-

credință, cu grijă și în mod rezonabil

:

ingerința în litigiu trebuie considerată în lumina cauzei în ansamblu pentru a

stabili dacă aceasta era proporțională cu scopul legitim urmărit și dacă

motivele invocate de autoritățile naționale pentru a o justifica sunt „relevante

și suficiente”.

45.

Pentru a evalua relevanța și caracterul suficient al constatărilor

reținute de instanțele nați

onale, Curtea, în conformitate cu principiul

subsidiarității, ia în considerare modul în care instanțele naționale au pus în

balanță interesele contrare aflate în joc în lumina jurisprudenței sale bine

stabilite în acest domeniu [a se vedea

Erla Hlynsdottir împotriva Islandei

(nr. 2)

, nr.

54125/10, pct.

54, 21

octombrie 2014,

Ergündoğan împotriv

a

Turciei

, nr.

48979/10, pct. 24, 17 aprilie 2018]. Curtea amintește că calitatea

examinării judiciare a necesității măsurii prezintă o importanță deosebită în

17

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

contextul aprecierii proporționalității din perspectiva art. 10 din Convenție [a

se vedea

Animal Defenders International împotriva Regatului Unit

(MC),

nr. 48876/08,

pct. 108,

CEDO 2013 (extrase)]. Astfel, lipsa unui control

judecătoresc efectiv al măsurii

în litigiu poate justifica constatarea unei

încălcări a art. 10 (Matúz împotriva Ungariei, nr.

73571/10, pct. 35, 21

octombrie 2014,

Ergündoğan,

citată anterior,

ibidem

).

46.

În sfârșit, Curtea reamintește că natura și severitatea pedepselor

aplicate sunt elemente de luat în considerare atunci când se evaluează

proporționalitatea ingerinței. În acest sens, a avut în repetate rânduri ocazia

să sublinieze, în contextul unor cauze cu privire la art. 10 din Convenție, că

pronunțarea condamnării constituia una dintre cele mai grave forme de

ingerință în exercitarea libertății de exprimare (a se vedea, între altele,

Reichman împotriva Franței

, nr. 50147/11, pct. 73, 12 iulie 2016,

Lacroix

împotriva Franței

, nr. 41519/12, pct.

50, 7 septembrie 2017, și

Tête împotriva

Franței

, nr.

59636/16, pct.

68, 26 martie 2020). Curtea reiterează că

instanțele naționale trebuie să dea dovadă de moderație în utilizarea căii

penale, în mod special cu privire la pronunțarea pedepsei cu închis

oarea care

are un efect deosebit de descurajator asupra exercitării libertății de exprimare

[

Cumpănă și Mazăre împotriva României

(MC), nr. 33348/96, pct.

116,

CEDO 2004-XI,

Morice

, citată anterior, pct. 127 și 176, și

Mariya Alekhin

a

și alții împotriva Ru

siei

, citată anterior, pct.

227].

ii.

Aplicarea în prezenta cauză

47.

Curtea subliniază că la baza condamnării reclamantei se afla

caracterizarea infracțiunii de exhibiționism. Conform Guvernului, aceasta n

u

viza sancționarea ideilor și a opiniilor sale critice asupra doctrinei Bisericii

Catolice.

48.

Curtea, cu toate acestea, consideră că, așa cum a menționat mai sus (a

se vedea pct.

31

),

având în vedere caracterul său militant, acțiunea

reclamantei, care încerca să

-

și exprime convingerile politice, în linia

pozițiilor apărate de mișcarea Femen în numele căreia acționa, trebuie privită

ca fiind un „performance” care intră sub incidența art. 10. Punerea în scenă

a

reclamantei, cu pieptul gol, organizată după modalitățile stabilite de mișcarea

Femen, avea într-

adevăr scopul de a vehicula, într

-

un lăcaș de cult simbol

ic,

un mesaj referitor la o dezbatere publică și societală privind poziționarea

Bisericii Catolice într-

o chestiune sensibilă și controversată, și anume dreptul

femeilor de a dispune liber de propriul corp, inclusiv cel de a recurge la avort.

49.

În aceste condiții, Curtea consideră că, chiar și atunci când a fost

exercitată, în prezenta cauză, într

-

un mod susceptibil să ofenseze convingeri

personale intime care țin de morală sau chiar de religie, având în vedere locu

l

ales pentru a realiza spectacolul, unde prin definiție se puteau afla mai mulți

credincioși decât în oricare alt loc (a se vedea,

Otto-Preminger-Institut

împotriva Austriei

, 20 septembrie 1994, pct. 50, seria A nr. 295-A,

Wingrov

e

,

citată anterior, pct.

58, și

Murphy

, citată anterior, pct.

67), libertatea de

18

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

exprimare a reclamantei trebuia să beneficieze de un nivel suficient de

protecție, alături de o marjă de apreciere redusă a autorităților naționale, din

moment ce conținutul mesajului său făceau parte

dintr-un subiect de interes

general (

Morice

, citată anterior, pct. 125, și cauzele citate,

Mariya Alekhina

și alți

i

, citată anterior, pct.

212).

50.

Curtea reamintește că nu trebuie să se pronunțe cu privire la

elementele constitutive ale infracțiunii de exhibiționism. În speță, și contrar a

ceea ce reclamanta solicită, nu este de competența sa să determine dacă

trebuie să țină seama de mobilurile persoanei urmărite penal pentru a

caracteriza infracțiunea. Le revine, într

-

adevăr, în primul rând autorităților

naționale, mai exact instanțelor, sarcina de a interpreta și de a aplica dreptul

național și, după ce au apreciat faptele în litigiu și contextul lor și au verificat

dacă erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, să concluzioneze

în privința stabilirii vinovăției inculpatului (a se vedea, printre multe altele,

Lehideux și Isorni împotriva Franței

, 23 septembrie 1998, pct. 50,

Culegere

de hotărâri și decizii

1998-VII). La fel, stabilirea pedepselor este în principiu

apanajul instanțele interne (

Cumpănă și Mazăre

, citată anterior, pct.

115).

51.

În prezenta cauză, Curtea subliniază că performance

-ul reclamantei

s-

a desfășurat într

-

o biserică și amintește că a admis deja, într

-

o situație

asemănătoare, că un astfel de comportament putea fi privit ca nerespectând

normele de conduită acceptabile într

-

un lăcaș de cult și că a dedus de aici că

aplicarea

anumitor sancțiuni putea fi în principiu justificată de imperativele

protecției drepturilor altora (a se vedea

Mariya Alekhina și alții

, citată

anterior, pct.

214). Cu toate acestea, în prezenta cauză, în ceea ce privește

pedeapsa pronunțată împotriva rec

lamantei, Curtea este, în primul rând,

surprinsă de severitatea sancțiunii pe care instanțele interne au aplicat

-o

persoanei în cauză fără a explica însă de ce se impunea pedeapsa cu

închisoarea pentru a garanta protecția ordinii publice, a moralei și a

dr

epturilor altora în împrejurările cauzei.

52.

Subliniază, în această privință, că pedeapsa de o lună cu închisoarea

cu suspendarea executării stabilită împotriva reclamantei este o pedeapsă

privativă de libertate care putea fi pusă în executare în cazul unei noi

condamnări și care a fost înscrisă în cazierul judiciar. La gravitatea sancțiunii

penale pronunțate s

-

a adăugat cuantumul relativ ridicat al sumei stabilite în

sarcina reclamantei cu titlu de daune-interese civile (a se vedea pc

t. 9).

53.

Curtea reamintește că o pedeapsă cu închisoarea aplicată în cadrul

unei dezbateri

politice sau de interes general nu este compatibilă cu libertatea

de exprimare garantată de art. 10 din Convenție decât în circumstanțe

excepționale, mai cu seamă atunci când alte drepturi fundamentale au fost

grav încălcate, ca, de exemplu, în ipoteza difuzării unui discurs al urii sau a

incitării la violență (a se vedea, între altele,

Otegi Mondragon împotriva

Spaniei

, nr.

2034/07, pct.

59, 15

martie 2011,

Stern Taulats și Roura

Capellera împotriva Spaniei

, nr. 51168/15, pct. 34, 13

martie 2018). În speță

,

acțiunea reclamantei, pentru care nu a fost acuzată de comportament injurios

19

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

sau de ură, oricât de șocantă ar fi putut fi pentru alții având în vedere nudita

tea

pe care a impus-o într-

un loc public, comportament sancționat în temeiul

dreptului penal inte

rn, avea ca obiectiv doar să contribuie, printr

-un

performance provocator în mod deliberat, la dezbaterea publică privind

drepturile femeilor, mai specific dreptul la avort. Nicio condamnare

anterioară nu era înscrisă în cazierul judiciar al reclamantei. Era integrată din

punct de vedere social și profesional, obținea venituri, astfel încât referința la

„personalitatea autorului” pentru a justifica pedeapsa nu trimitea la niciun

element precis și defavorabil (a se vedea p

c

t.

1

2

)

și nici nu justifica alegerea

de a nu reține o pedeapsă neprivativă de libertate.

54.

Curtea constată, în speță, că instanțele interne au optat pentru o

pedeapsă cu închisoarea care, chiar și cu suspendare, nu poate fi considerată

ca fiind pedeapsa cea mai redusă impusă de jurisprudența Curții atunci când

este în joc libertatea de exprimare a persoanei condamnate (

Morice

, ci

tată

anterior, pct. 176,

Reichma

n

, citată anterior, pct. 73), domeniu în care, după

cum s-a reamintit mai sus (a se vedea pc

t. 46), ins

t

anțele naționale trebuie să

dea dovadă de moderație în utilizarea căii penale.

55.

Având în vedere considerațiile care precedă și pentru a examina dacă

natura și asprimea pedepsei aplicate reclamantei se justificau totuși în

împrejurările cauzei, Curtea trebuie, în al doilea rând, să examineze, așa cum

a enunțat anterior (a se vedea p

c

t. 44-

45)

, existența unor motive relevante și

suficiente dezvoltate de instanțele interne.

56.

În această privință, se reamintește că, în măsura în care instanțele

interne au examinat cu atenție faptele, au aplicat, cu respectarea Convenției

și a jurisprudenței aferente, normele aplicabile în materia protejării

drepturilor omului și au asigurat un just echilibru între interesele persoanei și

interesul general în cauza respectivă, trebuie să existe motive serioase care să

deter

mine Curtea să înlocuiască opinia instanțelor naționale cu cea proprie [a

se vedea jurisprudența recentă în domeniul art.

8,

I.M. împotriva Elveției

,

nr. 23887/16,

pct. 72,

9 aprilie

2019,

M.A. împotriva

Danemarcei

(MC),

nr. 6697/18,

pct. 149,

9 iulie

2021

, și din perspectiva art. 10,

Sellami

împotriva Franței

, nr. 61470/15, pct. 46, 17 decembrie 2020].

57.

Curtea subliniază că această punere în balanță a intereselor respective

se deosebește de controlul pe care trebuie să îl efectueze, în alte situații,

asupra motivelor reținute de instanța națională atunci când împrejurările

cauzei duc la efectuarea punerii în balanță a două libertăți în mod egal

protejate de Convenție [a se vedea, având ca obiect o punere în balan

ță a art.

10 și art. 8 din Convenție,

MGN Limited împotriva Regatului Unit

,

nr. 39401/04,

pct. 142,

18 ianuarie

2011,

Couderc și Hachette Filipacchi

Associés împotriva Franței

(MC), nr.

40454/07, pct

.

79, CEDO 2015

(extrase),

Ergündoğan împotriva Turciei

, c

itată anterior, pct.

30, sau a

libertăților protejate de art. 10 și art. 9 din Convenție,

Otto-Preminger-Institut

împotriva Austriei

, citată anterior, pct.

55,

Aydın Tatlav împotriva Turciei

,

nr. 50692/99, pct. 26, 2 mai 2006]

.

20

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

58.

În speță, pentru a aprecia necesitatea ingerinței în exercitarea libertății

de exprimare a reclamantei și pentru a stabili dacă comportamentul său

justifica o sancțiune, instanțele naționale au făcut trimitere, așa cum rezultă

din motivăril

e deciziilor lor, la anumite principii stabilite de Curte în

jurisprudența referitoare la art. 10 din Convenție. Astfel, acestea au invocat

atât în primă instanță, cât și în apel, proporționalitatea ingerinței cu „nevoia

socială imperioasă de protejare a a

ltora de a vedea, într-

un lăcaș de cult, o

acțiune executată pe jumătate dezbrăcată, ceea ce poate fi ofensator pentru

unii” (a se vedea supra, pc

t.

8

ș

i

11).

Curtea de Apel a hotărât și că „ceea ce

inculpata aprecia[...] ca fiind libertatea sa de exprimare a avut ca efect

aducerea unei grave atingeri

libertății de gândire a altora, ca și libertății

religioase în general” (a se vedea pct.

11

).

Curtea de Casație a confirmat

ulterior această analiză, motivând respingerea recursului reclamantei prin

necesitatea de a concilia două libertăți protejate de Convenție, și anume

libertatea de exprimare, pe de o parte, și libertatea de conștiință și de

religie

protejată de art. 9, pe de altă parte, descrisă în speță ca fiind dreptul „de a nu

fi tulburat în practicarea religiei”. (a se vedea pc

t.

13).

59.

Curtea subliniază, mai întâi, că din aceste motivări rezultă că atât

Curtea de Apel, cât și Curtea de Casație au efectuat o punere în balanță nu

numai a intereselor divergente aflate în joc, ci și a celor două libertăți

protejate de Convenție, și anume libertatea de exprimare, pe de o parte, și

libertatea de conștiință și de religie, pe de altă parte.

60.

Or, Curtea constată, după cum subliniază reclamanta în observațiile

sale (a se vedea pc

t. 24

),

că obiectul sancțiunii penale care i

-

a fost aplicată ca

pedeapsă pentru infracțiunea de exhibiționism, pentru că a rămas topless într

-

un loc public, nu era să pedepsească o atingere adusă libertății de conștiință

ș

i de religie. Desigur, prin alegerea locului pentru performance-

ul său (o

biserică) și prin simbolurile în relație cu religia evocate în spectacol

(pozi

ționarea în fața altarului, brațele în forma crucii, înfățișarea unei

rugăciuni, părul acoperit de voal), reclamanta adoptase un comportament care

putea ofensa nu doar convingerile morale ale slujitorilor cultului și ale

persoanelor prezente, ci totodată credințele lor religioase. Rezultă că, dacă

circumstanțele locului, precum și simbolurile la care recursese reclamanta

trebuia să fie luate în calcul, pentru aprecierea

intereselor divergente aflate

în joc, ca elemente de context, instanțele naționale, în

raport cu obiectul

incriminării în cauză, nu erau obligate să procedeze la o punere în balanță

între libertatea de exprimare revendicată de reclamantă și dreptul la libertatea

de conștiință și de religie protejat de art. 9 din Convenție.

61.

De altfel, Curtea observă că instanțele naționale, întrucât au ales să

abordeze chestiunea din perspectiva libertății de religie, nu au cercetat dacă

acțiunea reclamantei avea un caracter „în mod gratuit ofensator” pentru

credințe

le religioase (

Otto-Preminger-Institu

t

, citată anterior, pct. 49), dacă

aceasta era injurioasă sau dacă incita la lipsă de respect sau la ură față de

Biserica Catolică (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Giniewski împotriva Franțe

i

,

21

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

nr. 64016/00,

pct. 52,

31 ia

nuarie 2006, și

Mariya Alekhina și alții

, citată

anterior, pct. 217-

226 și numeroasele cauzele citate).

62.

La fel, constată că deși instanțele naționale au apreciat că reclamanta

i-

a tulburat pe alții în practicarea

religiei (a se vedea pc

t. 11

și

13),

acestea nu

au luat în considerare nici faptul că reclamanta acționase în afara slujbei

cultului

– la momentul producerii faptelor nu era în desfășurare nicio mesă,

iar un cor repeta fără ca reclamanta să fie la vedere –, că nu se contesta că

acțiunea fusese de scurtă durată, fără declamarea sloganurilor afișate pe

corpul său și că reclamanta a părăsit biserica de îndată ce i s

-a cerut

.

63.

Curtea trebuie, în continuare, să verifice dacă, în cadrul controlului pe

care instanța internă trebuia să

-l efectueze în temeiul celui de-al doilea

paragraf al art. 10, aceasta a pus în balanță în mod adecvat interesele

divergente dintre, pe de o parte, dreptul reclamantei de a comunica publicului

ideile sale cu privire la drepturile care trebuie recunoscute femeilor, între care

cel de a dispune de propriul corp, și, pe de altă parte, dreptul altora la

respectarea moralei și a ordinii publice. Or, Curtea subliniază că această

examinare nu putea fi efectuată în mod valid de către instanțele naț

ionale

decât printr-

o analiză a ansamblului elementelor în litigiu cu privire la

contextul în care se afla acțiunea în litigiu, precum și mobilurile reclamante

i.

64.

În această privință, Curtea observă că, în speță, instanțele interne, și

mai ales Curtea de Apel, nu au ignorat declarațiile reclamantei în cursul

anchetei penale, care descriau motivațiile politice și feministe ale acțiunii

sale, care se înscriau într-

o mișcare colectivă și internațională menită să

conteste, într-

o manieră deliberat tranșantă și șocantă pentru convingerile

altora, poziția Bisericii Catolice în materie de drepturi ale femeilor (a se vedea

pct.

10-

1

1

).

Totodată, s

-

au limitat să examineze doar chestiunea nudității

pieptului acesteia într-

un lăcaș de cult, fără referire la performance

-ul global

din care făcea parte aceasta, fără a lua în considerare, în balanța dintre

interesele respective, sensul dat de reclamantă comportamentului său. În

special, instanțele interne au refuzat să ia în considerare semnificația

inscripțiilor care apăreau pe trunchiul și spatele reclamantei, cu un mesaj

feminist făcând trimitere la manifestul pro

-

avort din 1971 numit „manifestul

celor 343 de târfe”. Instanțele au relatat, fără o punere în perspectivă cu ideile

promovate de r

eclamantă, punerea în scenă a unei „avortări a lui Iisus”. Nu

au luat în considerare explicațiile furnizate de reclamantă nici despre sensul

pe care îl atribuiau nudității militantele Femen, dintre care făcea și ea parte,

al căror piept gol servește ca „stindard politic”, nici despre locul acțiunii sale,

și anume un lăcaș de cult foarte cunoscut publicului, ales în scopul de a

stimula la mediatizarea acestei acțiuni.

65.

Curtea concluzionează că motivarea instanțelor

interne nu este de

natură să îi permită să considere că, în speță, acestea au procedat la o punere

în balanță adecvată a intereselor aflate în joc și în conformitate cu criteriile

stabilite prin jurisprudența sa.

22

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

și în circumstanțele

specifice ale speței, Curtea consideră că motivele reținute de instanțele

interne nu sunt suficiente pentru ca pedeapsa aplicată reclamantei să poată fi

privită, ținând seama de natura sa, precum și de asprimea sa și de gravitatea

efectelor sale, ca fiind proporțională cu scopurile legitime urmărite.

67.

În aceste condiții, Curtea apreciază că ingerința în exercitarea libertății

de exprimare a reclamantei, pe care o constituie pedeapsa cu închisoarea cu

su

spendarea executării pronunțată împotriva sa nu a fost „necesară într

-o

societate democratică”

.

68.

Prin urmare, a fost încălcat art. 10 din Convenție.

II. CU

PRIVIRE LA PRETINSA

ÎNCĂLCARE A ART. 7 D

IN

CONVENȚI

E

69.

Reclamanta se plânge de lipsa de precizie și de aplicarea extensivă a

infracțiunii de exhibiționism. Aceasta invocă încălcarea art. 7 din Convenție,

potrivit căruia:

„1.

Nim

eni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul

în care a fost săvârșită, nu constituia o infracțiune, potrivit dreptului național și

internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care

era apli

cabilă în momentul săvârșirii infracțiuni

i.

2.

Prezentul articol nu va aduce atingere judecării și pedepsirii unei persoane

vinovate de o acțiune sau de o omisiune care, în momentul săvârșirii sale, era

considerată infracțiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de națiunile

civilizate.

”

70.

Guvernul contestă acest argument pentru aceleași motive ca cele în

privința art. 10 (a se vedea supra, pc

t.

25).

71.

Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în

sensul art.

35 §

3 lit.

a) din Convenție și nu prezintă niciun alt motiv de

inadmisibilita

te, Curtea îl declară admisibil.

72.

Curtea apreciază, după ce a concluzionat că a fost încălcat art.

10 din

Convenție în privința reclamantei, că nu este necesar să se pronunțe separat,

în împrejurările speței, asupra capătului de cerere întemeiat pe art. 7 din

Convenție [a se vedea, în acest sens,

Centrul de Resurse Juridice în numele

lui Valentin Câmpeanu împotriva României

(MC), nr.

47848/08, pct.

156,

CEDO 2014,

M.D. și A.D. împotriva Franței

, nr. 57035/18, pct. 106, 22 iulie

2021].

III. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONV

ENȚIE

73.

Art. 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,

o reparație echitabilă. ”

23

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

A. Prejudiciu

74.

Reclamanta solicită acordarea sumei de 10

000 euro (EUR) cu titlu de

despăgubire pentru prejudiciul moral pe care consideră că l

-a suferit ca

urmare a condamnării sale la o pedeapsă cu închisoarea pentru o infracțiune

de natură sexuală care a stigmatizat

-

o pe toată durata procedurii, și anume

începând din 2014.

75.

Guvernul se opune acestei solicitări, considerând că constatarea

încălcării constituia o reparație suficientă din moment c

e reclamanta avea la

dispoziție posibilitatea de a solicita revizuirea condamnării sale în temeiul

art. 622-

1 din Codul de procedură penală.

76.

Curtea, pronunțându

-

se în echitate, apreciază că este oportun, având

în vedere contextul cauzei și natura încălcării constatate, să acorde

reclamantei 2 000 EUR pentru prejudiciul moral, plus o

rice sumă ce poate fi

datorată pentru acest cuantum cu titlu de impozit.

B.

Cheltuieli de judecată

77.

Reclamanta solicită 9

500

EUR pentru cheltuielile de judecată

efectuate în scopul procedurii în fața Curții, dintre

care 500 EUR cu titlu de

cheltuieli de transport și cazare ale avocatului său pentru a se deplasa la

Strasbourg

.

78.

Guvernul apreciază că documentul justificativ prezentat nu are

valoare probatorie și că o sumă totală de 4

000 EUR

este suficientă, în

subsidiar, pentru toate demersurile efectuate în fața Curții.

79.

Conform jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține

rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește

caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În speță, având în vedere

documentele aflate în posesia sa și criteriile menționate mai sus, Curtea,

constatând că nu există niciun element care să pună în discuție factura

întocmită de avocatul reclamantei în fața Curții, cu excepția cuantumului

cheltuielilor de judecată aferente unei ședințe publice care nu a avut loc,

consideră că este rezonabil să acorde reclamantei suma de 7 800 EUR pentru

procedura în fața sa, plus orice sumă ce poate fi datorată pent

ru acest cuantum

cu titlu de impozit.

C. Dobânzi

moratori

i

80.

Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze

pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală

Europe

ană, majorată cu trei puncte procentuale.

24

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că a fost încălcat art. 10 din Convenție;

3.

Hotărăște

că nu este necesar să examineze capătul de cerere formulat în

temeiul art. 7 d

in Convenție;

4.

Hotărăște

a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni

de la data la care hotărârea devine definitivă, în conformitate cu art.

44 § 2 din Convenție, următoarele sume:

i. 2 000

EUR (două mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată

cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

ii. 7 800

EUR (șapte mii opt sute euro), plus orice sumă ce poate fi

datorată pentru acest cuantum de reclamantă cu titlu de impozit,

pentru cheltuielile de judecată;

b)

că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,

aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu

rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca

Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și

majorată c

u trei puncte procentuale;

5.

Respinge

cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 13 octombrie

2022, în temeiul art. 77 §

2 și art.

77 § 3 din Regulament.

Victor Soloveytchi

k

Grefier

Síofra O’Lear

y

Președinte

25

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

În conformitate cu art. 45 §

2 din Convenție și art.

74 § 2 din Regulament,

la prezenta hotărâre se anexează opinia separată a doamnei judecător Kateřina

Šimáčková.

S.O.L

.

V.S.

26

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

OPINIA CONCORDANTĂ A DOAMNEI JUDECĂTOR

ŠIMÁČKOV

Á

1.

Sunt de acord pe deplin cu concluzia camerei, potrivit căreia libertat

ea

de exprimare a reclamantei a fost încălcată în cauză

.

2.

Constatarea încălcării se întemeiază pe caracterul excesiv al sancțiunii

aplicate reclamantei (în special pedeapsa cu închisoarea cu suspendarea

executării) p

entru performance-

ul efectuat de ea în biserică. Cu tot respectul

datorat colegilor mei, am rezerve față de concluzia conform căreia această

sancțiune era prevăzută de lege. Nu sunt convinsă de concluzia că ingerința

în exercitarea libertății de exprimare a reclamantei era prevăzută de lege și că

aceasta urmărea un scop legal și legitim.

3.

Obiectivul incriminării exhibiționismului, infracțiune prevăzută la ar

t.

222-32 din Codul penal, este, în temeiul capitolului din care face parte acest

articol, și anume în raport cu economia acestui cod, să ofere o protecție

împotriva agresiunilor sexuale. Astfel, sancționarea penal

ă

a

exhibiționismului are ca scop să protejeze integritatea mentală și fizică și

demnitatea victimei

agresiunii, și nu să protejeze libertatea de conștiință și de

religie

.

4.

Adevăratul motiv pentru care reclamanta a fost sancționată era

protejarea credincioșilor și a libertății lor de conștiință și de religie (a se

vede

a

conținutul hotărârilor judecătorești naționale la pct. 9 – 12 și rezumatul de la

pct. 59). Or, art. 222-

32 din Codul penal nu urmărește niciun obiectiv de acest

tip. Dreptul francez nu conține nicio interzicere a blasfemiei.

5.

Cred, prin urmare, că era nelegală sancțiunea aplicată reclamantei

pentru comportamentul său în baza dispoziției din Codul penal astfel cum era

citată de autoritățile naționale. Această sancțiune penală nu se sprijină pe

dispoziții jurid

ice potrivite

.

6.

Obiectivul real al sancționării reclamantei pentru agresiune sexuală era

de a o pedepsi pentru că și

-

a expus pieptul gol în biserică și pentru că a ofensat

astfel congregația, adică un alt obiectiv decât cel prevăzut de lege. Acuzația

de agresiune sexuală reținută de acuzare pentru sancționarea reclamantei nu

poate fi acceptată pur și simplu; persoanele prezente în biserică au fost

probabil ofensate, dar nimeni nu a fost amenințat sexual. Într

-o cauz

ă similară

citată în hotărârea (

Mariya Alekhina și alții

), femeile din Rusia care își

dezgoleau pieptul chiar în timpul liturghiei erau pedepsite pentru huliganism,

și anume pentru că au tulburat ordinea publică, și nu pentru agresiune sexuală.

În materie

de acuzații penale, trebuie să se spună lucrurilor pe nume și nu să

se ascundă un obiectiv sub altul.

7.

După cum se indică supra, esența sancționării reclamantei nu consta în

faptul că își expusese pieptul gol, ci că o făcuse la biserică. Înțeleg că uneori

scopul unei norme juridice este reconcili

erea religioasă într

-

o țară (a se vedea

Leyla Sahin împotriva Turciei

, nr. 44774/98, pct.

106 și

107, 10 noiembrie

2005) și crearea unui cadru sigur pentru adepții unor reli

gii diferite, mai cu

27

HOTĂRÂREA BOUTON ÎMPOTRIVA FRANȚEI – OPINIE SEPARATĂ

seamă când mai multe religii se ciocnesc sau când credința este ridiculizată

sau insultată. O asemenea politică nu este eficientă decât dacă tratează cu

aceeași sensibilitate toate confesiunile religioase avute în vedere pe teritoriul

său.

8.

Cu toate acestea, esența statului de drept este că acest scop, protecția

pudorii credincioșilor (care, în opinia mea, era motivul real al pedepsirii

reclamantei în această cauză), trebuia să se întemeieze pe lege și nu poate fi

adaptat în funcție de nevoile cauzei. Pe scurt, consider așadar că, în prezenta

cauză, ingerința în exercitarea libertății de exprimare este ilegală pentru că

reclamanta a fost pedepsită pentru o faptă care nu este o infracțiune și pe c

are

autoritățile naționale au sancționat

-o printr-un procedeu având un obiectiv

foarte diferit.

9.

Cu privire la scopul urmărit de performance

-ul reclamantei, trebuie

adăugat că cultura franceză este cunoscută pentru

numeroase exemple de

piept feminin dezgolit ca expresie a libertății – fie că este vorba de

Dejun pe

iarbă

de Manet sau de sânul gol al Mariannei [reprezentarea alegorică a

Republicii Franceze]. În plus, civilizația franceză nu este puritană. Pentru

exact

același motiv, nu se poate susține că un mijloc de exprimare pur politic,

care nu a fost sexualizat în niciun mod, reprezintă o ingerință în exercitarea

dreptului de a fi protejat împotriva agresiunilor sexuale (sau chiar că ar fi

contrar moralei în gener

al). Această cauză, ca și cauza

S.A.S. împotriv

a

Franței

(nr.

43835/11,

1

iulie 2014), ilustrează problema către care tinde unul

dintre obiectivele performance-u

lui reclamantei. Societatea admite și chiar

cere ca legiuitorul să disciplineze femeile cu privire la ceea ce ele pot sau

nu

pot arăta și folosește aceleași instrumente ca dreptul penal în acest scop. Într

-

adevăr, femeile nu au dreptul de a fi îmbrăcate nici prea mult, nici prea puțin.

Toată lumea este liberă, dar femeile trebuie să acorde atenție la ceea ce

dezvăluie și la ceea ce ascund.

28