CASE OF DRELON v. FRANCE - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF DRELON v. FRANCE - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro/

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A CINCEA

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚE

I

(Cererile nr. 3153/16 și 27758/18)

HOTĂRÂRE

Art. 8 • Viață privată • Colectare a datelor

privind practicile sexuale ale unui

potențial donator de sânge bazată pe o presupunere și durată excesivă a

stocării lor de către o instituție publică • Reclamant exclus de la donarea de

sânge în temeiul legii care impune o contraindicație pentru bărbații

care au

avut un raport sexual cu un bărbat • Motive relevante și suficiente legate de

securitatea transfuzională • Simple presupuneri ca urmare a refuzului

reclamantului de a oferi informații despre practicile sale sexuale la interviul

medical de dinaintea

donării • Marjă de apreciere depășită

STRASBOURG

8 septembrie 2022

DEFINIT

IVĂ

8 decembrie 2022

Hotărârea a devenit definitivă în temeiul art.

44 §

2 din Convenție. Poate suferi

modificări de formă.

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

În cauza Drelon împotriva Franței,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a cincea), reunită într

-o

cameră compusă din:

Síofra O’Leary,

președinte

,

Mārtiņš Mits,

Stéphanie Mourou-Vikström,

L

ə

tif Hüseynov,

Arnfinn Bårdsen

,

Mattias Guyomar,

Kateřina Šimáčková,

judecători,

ș

i Martina Keller,

grefier adjunct

de secție

,

Având în vedere:

cererile (nr.

3153/16 și 27758/18) îndreptate împotriva Republicii

Franceze, prin care un resortisant al acestui stat, domnul

Laurent Drelo

n

(„reclamantul”) a sesizat Curtea în temeiul art.

34 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 8

ianuarie 2016 și la 8 iunie 2018,

hotărârea de a aduce cererile la cunoștința guvernului francez

(„Guvernul”),

și observațiile părților,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 5 iulie 2022,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată

:

INTRODUCE

RE

1.

Cererile privesc, pe de o parte, colectarea și stocarea datelor cu caracter

personal care reflectă presupusa orientare sexuală a reclamantului și, pe de

altă parte, excluderile sale de la donarea de sânge. Reclamantul invocă

încălcarea art. 8 și 14 din Convenție.

ÎN FAPT

a născut în 1970 și locuiește în Paris. Acesta este

reprezentat de P. Spinosi, avocat în Paris.

este reprezentat de agentul guvernamental, François

Alabrune, directorul Direcție

i Afaceri Juridice din cadrul Ministerului

Europei și al Afacerilor Externe (Ministère de l’Europe et des Affaires

étrangères)

.

I.

ÎNCERCĂRILE DE A DON

A SÂNGE ALE RECLAMANT

ULUI ȘI

COLECTAREA DATELOR CU PRIVIRE LA ACESTA

4.

La 16 noiembrie 2004, reclamantul a încercat să efectueze o donare de

sânge într-

o locație de colectare a unității din Île

-de-France a Établissement

1

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

français du sang

(„ÉFS”), care este o instituție publică a statului. În timpul

unui interviu medical prealabil donării, a fost întrebat dacă avusese un raport

sexual cu un bărbat. A refuzat să răspundă. În consecință, el a fost exclus de

la donare.

5.

Cu această ocazie, au fost reținute date cu caracter personal care îl

priveau într-

un fișier informatic care aparține instituției. Identitatea și

coordonatele sale au fost colectate și s

-

a precizat, în această prelucrare a

datelor, că făcea obiectul unei contraindicații la donarea de sânge sub codul

„FR08”, corespunzând celei care era prevăzută, la momentul respectiv, pentru

bărbații care au avut un raport sexual cu un alt bărbat (infra, pc

t.

59

și

60).

6.

La 9 august 2006, reclamantul și

-a reînnoit demersul. Atunci i s-a

răspuns că i se atribuise codul „FR08” și a fost exclus de la d

onare

. La cererea

sa, i-a fost remis un extras cu datele care îl priveau. Într-

o rubrică consacrată

„interdicțiilor” care îl viza, apărea că respectiva contraindicație la donare în

litigiu fusese introdusă la 16 noiembrie 2004. Se preciza că această interdicție

era valabilă până în anul 2278.

7.

La 26 mai 2016, acesta a încercat din nou să doneze sânge. În acest

scop, a prezentat analize biologice cu datele de 15

martie și 3

mai 2016 care

atestă că este seronegativ la VIH

-1, la VIH-

2 și la VHC. Din nou a fost

refuzat, medicul care l-a primit limitându-

se să arate că precedentele sale

exprimări de intenție pentru donarea de sânge au fost respinse pentru motivul

presupuselor practic

i

homosexuale

.

II. PLÂNGEREA

CU CONSTITUIRE CA

PARTE CIVILĂ A

RECLAMANTULUI (CEREREA NR. 3153/1

6)

6 februarie 2007, reclamantul a depus plângere pentru discriminare

ș

i s-

a constituit parte civilă în fața decanului judecătorilor de instrucție din

cadrul Trib

unalului de mare instanță din Paris, denunțând respingerea

exprimărilor sale de intenție pentru donarea de sânge în 2004 și 2006 și

includerea de către ÉFS a unei referințe cu privire la practicile sale

homosexuale presupuse.

9.

La 22 februarie 2008, judecătorul de instrucție sesizat cu această

plângere a apreciat că faptele nu puteau fi încadrate penal și a pronunțat o

ordonanță de refuz de informare.

cadrul apelului for

mulat de reclamant, camera de instrucție a Curții

de Apel din Paris a hotărât prin decizia din 15 septembrie 2009, că faptele

reclamate nu constituiau o discriminare, în înțelesul art.

225-

1 și urm. din

C.pen. Totuși, a hotărât că era în sarcina judecătorului de instrucție să verifice

dacă acestea puteau caracteriza delictul prevăzut de art. 226

-19 C.pen., care,

la acel moment, pedepsea „fapta, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, de

a introduce sau de a stoca în memoria informatizată, fără acordul expr

es al

persoanei în cauză, date cu caracter personal [...] privind starea de sănătate

2

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

sau orientarea sexuală”. A infirmat, prin urmare, ordonanța de refuz de

informare asupra acestui punct.

11.

În consecință, cercetările în legătură cu prelucrarea datelor

reclamantului au fost efectuate prin comisie rogatorie. Anchetatorii au

procedat mai ales la audierea reclamantului, a responsabilului locului de

recoltare și a directorului juridic al ÉFS.

o notă întocmită la 9 februarie 2010 la solicitarea anchetatorilor,

ÉFS a confirmat că sediul său din Île

-de-

France exploata, în 2004, o bază de

date nominativă care recenza în special contraindicațiile la d

onarea de sânge.

Această prelucrare automată a datelor, declarată anterior la Commission

nationale de l’informatique et des libertés („CNIL”), a fost efectuată în

temeiul unui act normativ publicat în culegerea de acte administrative a

prefecturii regiunii

. ÉFS a arătat, pe de altă parte, că respectivele criterii de

selectare a donatorilor erau atunci definite în documentația medical

-

tehnic

ă

comună unităților sale. În acest timp, codificarea motivelor pentru

contraindicații utilizate în acest fișier (și mai cu seamă codul „FR08”) era

specific sediului său din Île

-de-

France. ÉFS preciza și faptul că datele cu

privire la reclamant fuseseră descărcate într

-

o altă bază de date utilizată de

această unitate în timpul folosirii unui nou instrument informatic, în 20

0

7.

Codificarea a evoluat, dar a fost menținut un cod specific pentru

contraindicația în litigiu

.

13.

Judecătorul de instrucție l

-

a audiat pe reclamant. ÉFS și responsabilul

locului de recoltare au primit statutul de martor asistat.

14.

La 21 noiembrie 2012, a fost dispusă încetarea urmăririi penale.

l

a declarat apel.

o hotărâre din 18 aprilie 2013, camera de instrucție a confirmat

încetarea urmăririi penale. A subliniat, în primul rând, că respectiva

clasificare a contraindicațiilor pentru donarea de sânge era prevăzută printr

-

un ordin al ministrului din 10

septembrie 2003,

în vederea aplicării art.

L. 1223-

3 din codul sănătății publice, și că prelucrarea datelor în litigiu a fost

declarată la CNIL la 31 iulie 2000. A dedus de aici că, legiuitorul intenționân

d

să deroge de la interdicția prevăzută la art. 226

-19 C.pen., culegerea datelor

în litigiu nu constituia infracțiune.

17.

Aceasta a considerat, în al doilea rând, că reclamantul fusese informat,

din

2004, că datele privind sexualitatea sa puteau fi stocate de ÉFS. În această

privință, a constatat că chestionarul de sănătate completat de obicei de

potențialii donatori înainte de interviul medical la momentul faptelor se

încheia cu această informație:

„[…] vă informăm că unele dintre informațiile care vă sunt cerute, în special

cu ocazia

chestionarului anterior donării și a interviului prealabil donării, vor face obiectul unei

înregistrări informatice de către Établissement Français du Sang, precum și anumite

informații care vă privesc colectate cu ocazia donării de sânge în sine. [...] Dispuneți de

un drept de acces [la aceste date], și, în caz că sunt inexacte, de dreptul de rectifica

re și

de eliminare.

”

3

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

Aceasta a subliniat în plus că o informație similară era afișată în interiorul

locului de colectare.

18.

Reclamantul a introdus recurs în casație împotriva acestei decizii

invocând în special încălcarea art. 8 și a art. 14 din Convenție.

19.

La cererea sa, o întrebare prioritară de constituționalitat

e referitoare la

art. L. 1223-

3 din codul sănătății publice și art. 226

-

19 C.pen. a fost transmisă

Consiliului Constituțional.

20.

Prin decizia din 19 septembrie 2014, Consiliul Constituțional a hotărât

că dispozițiile supuse examinării sale sunt conforme cu Constituția. De altfel,

acesta a subliniat că art. L. 1223

-

3 din Codul sănătății publice nu avea ca

obiect excepția la incriminarea prevăzută la art.

226-19 C.pen., în mod

contrar art. 8 din Legea din 6 ianuarie 1978 (infra, pc

t. 37).

21.

Curtea de Casație a respins ulterior recursul reclamantului, prin

decizia din 8 iulie 2015, astfe

l motivată:

„Întrucât, dacă în mod eronat camera de instrucție s

-a bazat pe art. L. 1223-3 din

Codul sănătății publice și pe ordinul ministrului din 10 septembrie 2003 [...] pentru a

hotărî că incriminarea prevăzută la art. 226

-

19 C.pen. nu este aplicabilă speței, decizia

sa nu este cenzurată deoarece faptele vizate de urmărirea penală, așa cum au apreciat în

mod suveran judecătorii, intră sub incidența prevederilor alin. II

-6

o

al art. 8 din Legea

din 6 ianuarie 1978, conform cărora interzicerea, prezentată la alin. I din același articol,

colectării sau a prelucrării datelor cu caracter personal referitoare, mai cu seamă, la

starea de sănătate sau la viața sexuală a persoanelor, nu se aplică prelucrăril

or necesare

pentru scopurile medicinei preventive, ale d

iagnosticelor medicale, ale administrării

serviciilor de îngrijire sau de tratament sau ale gestionării serviciilor de îngrijire

medicală și care sunt efectuate de un membru al unei profesii din domeniul sănătății,

sau de o altă persoană supusă păstrării secretului medical; întrucât de aici rezultă că și

în lipsa consimțământului expres al domnului Drelon pentru înregistrarea și stocarea

datelor care îl priveau, comportamentul personalului și al unităților din domeniul

sănătății pe care acesta a intenționat să le denunțe nu poate intra sub incidența

incriminării prevăzute la art. 226

-

19 C.pen., care face trimitere el însuși la excepții,

prevăzute de lege, la interzicerea înregistrării informatice a datelor cu caracter

personal

sensibile; / [...

]

Întrucât […] camera de instrucție nu a încălcat niciunul dintre textele europene

prevăzute în motivare [și în special art. 8 și 14 din Convenție], deoarece excepția la

cerința consimțământului persoanei pentru înregistrarea și stocarea datelor cu caracter

personal ref

eritoare la sănătate sau la orientarea sexuală, decurgând din dispoziții

le

coroborate ale art. 226-19 C.

pen. și ale art. 8 din Legea din 6 ianuarie 1978, constituie

o măsură legitimă, necesară pentru a proteja sănătatea, definită prin lege cu suficientă

pr

ecizie pentru a evita arbitrariul și de natură să asigure, ca atare, o conciliere echilibrată

între respectarea vieții private și protejarea sănătății publice; […] ”

III. RECURSU

RILE

PRIVIND ORDINELE CARE DEFINEAU

CONTRAINDICAȚIILE LA

DONARE (CEREREA NR. 27758/18)

22.

Începând din 2009, contraindicațiile la donarea de sânge au fost

definite de ministrul Sănătății prin ordine (infra, pct.

6

1

).

În două rânduri,

reclamantul a contestat această nomenclatură care prevedea o contraindicație

la donarea de sânge pentru bărbații care au avut un raport sexual cu un bărbat.

4

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

A. Litigiul cu privire la refuzul de a abroga ordinul din 12 ianuarie

2

009

l

a solicitat mai întâi abrogarea ordinului ministrului din

12 ianuarie 2009. Ministrul Sănătății a respins această cerere.

l

a

sesizat Consiliul de Stat cu o acțiune pentru exces de

putere împotriva acestui refuz de a abroga. Ordinul atacat a fost însă abrogat

în cursul procedurii și Consiliul de Stat a constatat lipsa necesității de a se

pronunța printr

-o decizie din 18 iulie 2016

.

B.

Acțiunea pentru exces de putere îndreptată împotriva ordinului

ministrului din 5 aprilie 2016

cererea din 10 iunie 2016, reclamantul a solicitat apoi anularea

pentru exces de putere a ordinului ministrului din 5 aprilie 2016, care a

modificat criteriile de selectare a potențialilor donatori de sânge (infra, pct.

63

).

26.

Acesta a susținut mai întâi că respectiva contraindicație era contrară

Directivei 2004/33/CE și principiului nediscriminării garantat la art.

21 din

Cartă, interpretat în lumina articolelor 8 și 14 din Convenție și a

jurisprudenței Curții, precum și principiului constituțional al egalității. În

continuare, acesta a subliniat că respectivul motiv de contraindicație la donare

încălca principiul constituțional al protejării demnității umane.

În această

privință, a susținut că donarea de sânge era un „act de solidaritate umană” și

că excluderea de la donare bazată pe orientarea sexuală a fost stigmatizantă

și discriminatorie. În

sfârșit, a afirmat că acest motiv de contraindicație la

donare implica o culegere specifică de date ale bărbaților homosexu

ali care

au încercat să doneze sânge, ceea ce el considera a fi contrar normelor

constituționale, comunitare și celor ale Convenției de protejare a dreptului l

a

respectarea vieții private.

28 decembrie 2017, Consiliul de Stat i-a respins recursul printr-o

decizie motivată astfel

:

„5. În stabilirea contraindicațiilor la donarea de sânge, ministrul Sănătății trebuie,

conform considerentelor (2) și (24) ale Directivei 2002/98/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003, să ia toate măsurile de precauție

pentru

a reduce la minimum riscul de transmitere a unei boli infecțioase. Cu privire atât la

gravitatea consecințelor unei astfel de transmiteri unui pacient supus transfuziei, cât și

la neces

itatea de a menține raportul de încredere dintre donatori și primitori care este

baza organizării recoltării de sânge și a transfuziei de sânge, autoritățile sanitare trebuie,

în cazul în care datele științifice și epidemiologice disponibile nu permit a se înlătura

existența unui risc, să dea prioritate măsurilor celor mai adecvate pentru a proteja

securitatea primitorilor, inclusiv prin selectarea donatorilor de sânge în funcție de

criterii obiective legate de expunerea la risc, fără ca această selectare să poată fi

considerată discriminare nelegală împotriva anumitor potențiali donatori.

5

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚE

I

Cu privire la motivele cererilor:

6.

Anexa II din ordinul contestat stabilește contraindicațiile la donarea de sânge,

motivate de existența fie a riscurilor pentru donato

r, fie a riscurilor pentru primitor. În

ceea ce privește riscul de transmitere a unui agent patogen către primitor, sunt

enumerate diferitele situații care ar fi putut expune potențialul donator unui agent

patogen transmisibil pe cale sexuală, distingând m

ai multe tipuri de comportament

sexual, fie că este vorba despre persoane homosexuale sau heterosexuale aparținând

unui sex sau altui sex, și definind în fiecare ipoteză durata contraindicației adecvate

după încheierea situației de pericol. În special, ordinul ministrului, care abrogă

dispozițiile anterioare care prevedeau o contraindicație permanentă pentru orice bărbat

care a avut relații sexuale cu un bărbat, înlocuiește contraindicația, pentru donare de

sânge total, cu o contraindicație de douăs

prezece

luni de la cel mai recent raport sexu

al

cu un alt bărbat și, pentru donarea de plasmă prin afereză pentru plasma securiza

tă prin

carantină, cu o contraindicație de patru luni după încetarea situației de raporturi sexuale

cu mai mult de un partener sexual într-

o perioadă de patru luni, care are aceeași durată

precum contraindicația, pentru orice tip de donare, în cazul raporturilor sex

uale cu mai

mult de un partener de sex opu

s.

7.

În primul rând, din documentele la dosar rezultă că lucrările realizate de Institut de

veille sanitaire, pe care s-

a bazat ministrul Afacerilor Sociale și al Sănătății, fac posibilă

estimarea, pe de o parte, a proporției purtătorilor virusului imunodeficienței umane

(HIV) la 14% în rândul bărbaților care au avut relații sexuale între bărbați, fie o

prevalență de aproximativ 70 de ori mai mare decât cea constatată în rândul populației

heterosexuale, pentru care acest nivel este de 0,2% și, pe de altă parte, a proporției

persoanelor nou contaminate în cursul anului 2012 de 1% în rândul bărbaților care au

avut relații sexuale între bărbați, fie o incidență de aproximativ 115 ori mai ma

re decât

cea constatată în rândul populației heterosexu

ale.

rei

ese tot din documentele la dosar, există o perioadă de douăsprezece zile

în medie, numită „fereastra tăcută”, timp în care o persoană poate să fi fost contaminată

cu HIV fără ca virusul să poată fi detectat chiar de cele mai eficiente teste de depistare

ca

re se bazează pe detectarea genomului viral. O asemenea perioadă, de o durată mai

mult sau mai puțin lungă, există și pentru alte infecții transmisibile sex

ual. [...]

plus, analiza pentru perioada 2011

– 2013 a donărilor în care a fost detectat HIV

deși proveneau de la donatori regulați, a căror serologie fusese înainte negativă, a arătat

că 62 % dintre aceștia erau bărbați care au avut relații sexuale între bărbați și care

donaseră sânge fără a respecta contraindicația permanentă în vigoare în acel

moment.

Pornind de la studiile desfășurate în special în Canada și în Australia cu privire la

respectarea contraindicațiilor din aceste țări, s

-

a estimat că o contraindicație de

douăsprezece luni, dacă aceasta era adoptată în Franța, ar duce la un risc tra

nsfuzional

similar riscului care exista atunci, de aproximativ o donare contaminată din 3,45

milioane. În schimb, nu există date care să permită aprecierea respectării unei

contraindicații mai scurte și, după caz, a consecințelor pe care le

-ar avea, în ace

astă

privință, stabilirea de criterii bazate pe o analiză mai fină a comportamentului sexual,

precum caracterul protejat sau nu al relațiilor sexuale, care trebuie evaluată la momentul

interviului prealabil donării și susceptibilă de a fi resimțită ca o intruziune în viața

privată a persoanei

.

[...]

12.

Din cele de mai sus rezultă că, atât în privința gravității riscului cât și a măsurilor

care puteau în mod rezonabil să fie puse în aplicare și a lipsei datelor care să permită

aprecierea incidenței unei contraindicații pe o durată mai scurtă asupra riscului

transfuzional legat de HIV ca și de alte infecții transmisibile sexual, ministrul Afacerilor

6

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

Sociale și al Sănătății, care nu s

-

a bazat pe orientarea sexuală, ci pe comportamentul

sexual, după cum preved

e Directiva

2004/33/CE, nu a adoptat o măsură discriminatorie

nelegală înlocuind contraindicația permanentă care exista anterior pentru orice bărbat

care a avut relații homosexuale cu o contraindicație, în ceea ce privește donarea de

sânge total, de douăsprezece luni de la cel mai recent raport sexual cu un alt bărbat,

similară în rest celei în vigoare în jumătate din cele zece state membre ale Uniunii

Europene care au renunțat la contraindicația permanentă [...]. Prin urmare, trebuie

excluse motivele întem

eiate pe nerespectarea art. 8 și a art. 14 din Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a art. 21 din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a obiectivelor Directivei

2004/33/C

E

Comisiei din 22 mart

ie 2004, a principiilor egalității și respectării demnității u

mane, ca

ș

i a art. L. 1211-

6-

1 și R. 12

21

-

5 din Codul sănătății public

e.

13.

În al doilea rând, contrar a ceea ce se susține, ordinul contestat nu prevede și nu

implică neapărat în sine colectarea sau stocarea datelor care îi privesc pe potențialii

donatori amânați pe motivul unei contraindicații. În consecință, motivul întemeiat pe

încălcarea dreptului la respectarea vieții private nu poate fi decât respins. ”

CADRUL JURIDIC ȘI PR

ACTICA RELEVANTE

28.

Cadrul juridic privind protecția datelor cu caracter personal și cel

privind selectarea potențialilor donatori de sânge vor fi prezentate în mod

succesiv

.

I.

PROTECȚIA DATELOR CU

CARACTER PERSONAL

A. Dreptul

interna

ț

ional

29.

Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea

automatizată a datelor cu caracter personal a Consiliului Europei (STCE nr.

108, „Convenția din 1981”), a fost ratificată de Franța la 24 martie

1983.

Aceasta a intrat în vigoare la 1 octombrie 1985. Dispozițiile relevante ale

acesteia sunt astfel redactate:

Articolul 5

—

Calitatea datelor

Datele cu caracter personal care fac obiectul unei prelucrări automatizate trebuie să

fie:

a.

obținute și prelucrate în mod corect și le

gal;

b.

înregistrate în scopuri determinate și legitime și nu sunt utilizate în mod

incompatibil cu aceste scopuri;

c.

adecvate, pertinente și neexcesive în raport cu scopurile pentru care sunt

înregistrate;

d.

exacte și, dacă este necesar

,

actualizate;

e.

păstrate într

-

o formă care să permită identificarea persoanelor în cauză pe o

durată ce nu o depășește pe cea necesară scopurilor pentru care ele sunt

înregistrate.

7

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

Articolul 6

—

Categoriile speciale de date

Datele cu caracter personal [...] p

rivind sănătatea sau viața sexuală nu vor putea fi

prelucrate în mod automat, cu excepția cazului în care normele de drept intern prevăd

garanții adecvate. [...]

Articolul 9

— Excepții și restricții

[...]

2.

Este posibila derogarea de la dispozițiile prevăzute la art. 5, 6 și 8 când o

astfel de

derogare, prevăzută prin legea părții, constituie o măsura necesară într

-o societate

democratică pentru:

a) [...]

b) a proteja persoanele în cauză sau drepturile și libertățile celorlalți. ”

B. Dreptul

Uniunii Europene

1.

Legislația secundară

30.

Dispozițiile relevante din Directiva 95/46/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor

fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera

circulație a acestor date, JO 1995 L 281, p.

31-50, în vigoare la data faptelor,

sunt următoarele

:

Articolul 6

(1)

Statele membre stabilesc că datele cu caracter personal trebuie să f

ie:

[...] (c) adecvate, pertinente și neexcesive în ceea ce privește scopurile pentru care

sunt colectate și prelucrate ulterior;

(d)

exacte și, dacă este necesar, actualizate; trebuie luate toate măsurile necesare

pentru ca datele inexacte sau incomplete din punct de vedere al scopului pentru care

sunt colectate sau pentru care vor fi prelucrate ulterior, să fie șterse sau rec

tificate;

(e) păstrate într

-

o formă care permite identificarea persoanelor vizate o perioadă nu

mai lungă decât este necesar în vederea atingerii scopurilor pentru car

e au fost colectate

sau pentru care vor fi prelucrate ulterior.

[...]

Articolul 7

Statele membre prevăd ca datele cu caracter personal să fie prelucrate numai

dacă:

(a) persoana vizată ș

i

-

a dat consimțământul neechivoc

sau

[...] (e) prelucrarea este necesa

ră pentru aducerea la îndeplinire a unei sarcini de

interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit

operatorul sau terțul căruia îi sunt comunicate datel

e [...]

8

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

Articolul 8: Prelucrarea unor categorii speciale de date

(1)

Statele membre interzic [...] prelucrarea datelor privind starea de sănătate și via

ța

sexuală.

(2)

Alineatul (1) nu se aplică în oricare din următoarele situa

ții:

(a)

persoana vizată și

-

a dat consimțământul explicit pentru prelucrarea acestor da

te,

[...] [...]

(3)

Alineatul (1) nu se aplică atunci când prelucrarea datelor este necesară în sc

opuri

legate de medicina preventivă, de stabilire a diagnosticelor medicale, de adm

inistrare a

unor îngrijirii sau tratamente ori de gestionare a serviciilor

de sănătate și atunci când

datele sunt prelucrate de un cadru medical supus, în conformitate cu dreptul intern ori

cu normele stabilite de autoritățile naționale competente, secretului profesional sau de

altă persoană supusă, de asemenea, unei obligații echivalente în ceea ce privește

secretul. [...]

”

31.

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al

Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea c

e

privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a

acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general

privind protecția datelor), JO 2016 L

119, p. 1-88, a intrat în vigoare la 25

mai 2018.

32.

Pe de altă parte, Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și

a

Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și

securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribu

irea

sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei

2001/83/CE, JO 2003 L 33, p. 30-

40, include dispoziții care impun stocarea

anumitor date în materie de selectare a donatorilor:

Articolul 18: Eligibilitatea donatorilor

[...] (2)

Rezultatele evaluării donatorilor și ale procedurilor de testare sunt înregistrate

[...]

.

Articolul 24: Protecția datelor și confidențialitatea

Statele membre [...] se asigură că:

(a) sunt introduse măsuri de securitate a datelor, precum și garanții împotriva

adăugirilor, ștergerilor sau modificărilor neautorizate ale dosarelor donatorilor sau ale

evidențelor de excludere, precum și împotriva transferurilor neautorizate de date; / [...] ”

2.

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”)

a)

Cu privire la cerința de exactitate

a datelor prelucrate

33.

În hotărârea sa

Rijkeboer

din 7 mai 2009, CJUE a hotărât că dreptul

la respectarea vieții private, protejat de Directiva 95/46/CE, „presupune ca

persoana vizată să poată să se asigure că datele sale cu caracter personal sunt

prelucrate în mod exact și legal, cu alte cuvinte, în special, că datele de bază

9

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

care o privesc sunt exacte și sunt adresate unor destinatari autorizați”

(Hotărârea în cauza C

-553/07, EU:C:2009:293, pct. 46-49)

.

34.

În Avizul său 1/15 din 26 iulie 2017 referitor la un pro

iect de acord

între Canada și Uniunea Europeană privind transferul și prelucrarea datelor

din registrul cu numele pasagerilor, întrunită în Marea Cameră, a statuat că

cerința este direct legată de art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a

Uniunii Europen

e care consacră dreptul la respectarea vieții private

(EU:C:2017:592, pct. 219).

35.

În Hotărârea

Nowak

din 20

decembrie 2017, a statuat că trebuie

apreciat caracterul exact și complet al datelor cu caracter personal

în raport

cu scopul pentru care aceste date au fost colectate (C-434/16,

EU:C:2017:994, pct. 53).

b) Cu

privire la durata de stocare a datelor

36.

În Hotărârea

Digital Rights Ireland

și Seitlinger și alții

din 8 aprilie

2014, CJUE, reunită în Marea Cameră, a statuat că o reglementare a Uniunii

care impune păstrarea datelor cu caracter personal trebuie să încadreze durata

de păstrare a fiecărei categorii de date vizate în funcție

de utilitatea lor

eventuală în scopul realizării obiectivului urmărit sau în funcție de persoanele

vizate, în temeiul criteriilor obiective (C-293/13, EU:C:2014:238, pct.

63-64).

C. Dreptul

intern

37.

La data faptelor în litigiu, dispozițiile relevante ale Le

gii nr. 78-17 din

6 ianuarie 1978 privind informatica, fișierele și libertățile erau următoarele:

Articolul 6

Prelucrarea nu se poate aplica decât datelor cu caracter personal care îndeplinesc

următoarele condiții:

1

o

Datele sunt colectate și prelucrate în mod corect și

licit;

2

o

Acestea sunt colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și nu sunt

prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri. [...] ;

3

o

Sunt adecvate, pertinente și neexcesive în ceea ce privește scopurile pentru

care

sunt colectate și pentru care sunt prelucrate u

lterior;

4

o

Sunt exacte, complete și, dacă este necesar, actualizate;

[...]

5

o

Sunt stocate într-

o formă care să permită identificarea persoanelor în cauză pe o

durată ce nu o depășește pe cea necesară scopurilor pentru care sunt colectate și

prelucrate.

Articolul 8

I.- Se interzice colectarea sau prelucrarea datelor cu caracter personal [...] privind

starea de sănătate sau viața sexuală a acestor pers

oane.

10

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

II.-

În măsura în care scopul prelucrării o

impune pentru anumite categorii de date, nu

se aplică interzicerea prevăzută la punctul I pentr

u:

1

o

Prelucrările pentru care persoana în cauză și

-a dat acordul expres [...] ;

[...]

6

o

Prelucrările necesare pentru scopurile medicinei preventive [...] sau ale gestionării

serviciilor de îngrijire medicală și puse în aplicare de un membru al unei profesii din

domeniul sănătății, sau de o altă persoană care are obligația, în considerarea funcțiilor

sale, păstrării secretului medical prevăzută prin art. 226

-13 C.pen.; [...]

”

38.

Această versiune este preluată din Legea din 6 ianuarie 1978, care a

transpus Directiva 95/46/CE (supra, pct.

30)

în dreptul intern. Legea din

6

ianuarie 1978 a fost modificată ulterior de câteva ori. În special, prin Legea

nr. 2018-493 din 20 iunie 2018 s-a realizat punerea în conformitate cu

Regulamentul (UE) 2016/679 (supra, pc

t. 31).

39.

În ceea ce privește în mod specific prelucrările de date realizate în

materie de donare de sânge, ordinul din 10

septembrie 2003 privind

omologarea regulamentului emis de Agence française de sécurité sanitaire

des produits de santé

(Agenția Franceză pentru Siguranța Sanitară a

Produselor de Sănătate)

(AFSSaPS) care definea principiile de bune practici

pe care trebuie să și le însușească centrele de transfuzie sanguină cuprindea

următoarele dispoziții

:

3.1. Dosarul donatorului

Elementele de identificare ale donatorului sunt consemnate în dosarul informa

tizat al

donatorului, în care este în special prezentat istoricul donărilor cu următoarele

informații:

-

-

data, tipul și numărul fiecărei donări

;

eventualele contraindicații la donare, temporare sau definitive,

indicate în mod

codificat;

-

-

eventualele reacții ale donatorului apărute în timpul sau ulterior donării;

rezultatele analizelor biologice și ale testelor de depistare cu ocazia donărilor

anterioare;

-

și, dacă este cazul, date care fac parte din urmărirea medicală și biologică a

donatorului.

Pentru a asigura confidențialitatea acestor date, conținutul, modul lor de utilizare și

personalul autorizat să le modifice sau să le consulte sunt definite într

-

o procedură.

Dosarul sau partea dosarului la dispoziție la locul recoltării trebuie să cuprindă

informațiile necesare legate de securitatea donatorilor și a produselor.

Dosarul donatorului este consultat, verificat și completat

la momentul fiecărei

donări. ”

ziții au fost reluate în decizia directorului general al

AFSSaPS din 6 noiembrie 2006.

41.

Prelucrările automatizate de date puse în aplicare de ÉFS au fost

ulterior autorizate de CNIL prin decizia nr. 2011-395 din 8 decembrie 2011,

cu ocazia centralizării lor în baza de date națională unică. Aceasta precizează

11

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

că respectivele prelucrări au în special rolul de a recenza „contraindicațiile

medicale temporare sau permanente grupate pe categorii, riscul de agenți

patogen

i cu transmitere pe cale sanguină sau sexuală, comentariile strict

necesare legate de acest risc viral”.

II. SELECTAREA

DONATORILOR DE SÂNGE

A.

Dreptul și practica internaționale

1.

Publicațiile Organizației Mondiale a Sănătății („OMS”)

42.

Rezoluțiile WHA58.13 și WHA63.12, adoptate la 23 mai 2005 și la

21 mai 2010 de Adunarea Mondială a Sănătății încurajează statele membre

să selecționeze potențialii donatori de sânge în temeiul unor criterii stricte,

pentru a nu-i alege dec

ât pe cei care prezintă cel mai mic risc de transmitere

a unui agent patogen prin sânge.

plus, OMS a publicat

Ghidul privind evaluarea adecvării pentru

donarea de sânge

în 2012, pe baza lucrărilor unui grup de experți. Fără a

exprima o poziție asupra excluderii de la donare a bărbaților care au avut un

raport sexual cu un bărbat, aceasta recomandă (p. 88) ca:

„[...] criteriile excluderii permanente pentru comportamente sexuale cu risc ri

dicat să

fie definite și frecvent revizuite în funcție de situația specifică țării sau regiunii în cauză,

pe baza unei analize a riscului rezidual de transmitere a infecțiilor virale prin transfuzie,

luând în considerare evoluțiile epidemiologice ale acestor boli, progresele tehn

ologice

cu privire la testele de depistare disponibile și lucrările de cercetare în c

urs. ”

Consiliului Europei

44.

Recomandarea nr. R (95) 14 a Comitetului de Miniștri privind

protecția sănătății donatorilor și a primitorilor în cadrul transfuziilor de sânge,

adoptată la 12 octombrie 1995, amintește „importanța unei selecții adecvate

a donatorilor, evitând orice posibilitate de discriminare”. Subliniază

necesitatea de a evita „donările care provin de la persoane care, prin […]

comportamentul lor […] ar crește probabil riscul de infectare pentru

primitori”, făcând trimitere în mod deosebit la riscul de transmitere a HIV și

a virușilor hepatici.

45.

În Rezoluția

CM/Res (2008)

5 cu privire la răspunderea donatorilor și

la limitarea donării de sânge și de componente sanguine, adoptată la 12

martie

2008, Comitetul de Miniștri subliniază „datoria” de transparență a donatorilor

față de centrele de transfuzie sanguină

cu privire la factorii de risc

transfuzional. În corelație cu aceasta, insistă asupra necesității de a garanta

confidențialitatea informațiilor furnizate de donatori și asupra „dreptului de a

se retrage în orice moment din procedura de donare de sânge [...

] fără să fie

nevoiți să explice această decizie”. Acesta preconizează că selectarea

donatorilor se efectuează „având în vedere dreptul primitorilor la protejarea

sănătății și obligația care decurge de aici de a reduce riscul de transmitere a

12

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

bolilor infec

țioase. Aceste drepturi și obligații au prioritate asupra oricărei

alte considerații, inclusiv voința persoanelor de a dona sânge. ”

46.

Cel mai recent, Rezoluția CM/Res

(2013) 3

referitoare la

comportamentele sexuale ale donatorilor de sânge, care au un anumit impact

asupra securității transfuzionale, adoptată de Comitetul de Miniștri la

27 martie

2013 pornind de la studii științifice compilate de un grup de experți,

subliniază că „persoanele care au raporturi sexuale între bărbați și lucrătorii

sexuali în multe țări europene se află la extremitatea superioară a scalei de

evaluare a riscului de infectare cu HIV și de alte infecții transmisibile sexu

al

care prezintă risc transfuzional”. Reține că „datele epidemiologice

actuale nu

permit să se stabilească precis riscul de a contracta o infecție cu risc

transfuzional în corelare cu asumarea individuală a riscului de către donatori

în materie de comportamente sexuale”. Pe această bază, Comitetul de Miniștri

recomandă, „[pentru] un comportament sexual riscant, [să] nu se decidă

aplicarea unei politici de excludere temporară decât după ce s

-

a stabilit că

acest comportament nu îi expune pe donatori unui risc ridicat de a contracta

boli infecțioase grave susceptibile de a fi transmise prin sânge”.

B. Dreptul

Uniunii Europene

1.

Legislația secundară

47.

Preambulul Directivei 2002/98/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și

se

curitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribu

irea

sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei

2001/83/CE, JO L 33, p. 30

-

40, include următoarele considerente:

„(2) [...] Pentru a proteja sănătatea publică și a preveni transmiterea bolilor

infecțioase, trebuie luate toate măsurile de precauție în timpul colectării, prelucrării,

distribuirii și folosirii acestor produse, utilizând în mod adecvat progresele științifice

la

detectarea, inactivarea și eliminarea agenților patogeni transmisibili prin transfuzie. ”

„(24) Sângel

e

și componentele sanguine folosite în scopuri terapeutice [...] trebuie

obținute de la persoane a căror stare de sănătate este de așa natură încât [...] orice risc

de transmitere a boli

lor infecțioase să fie redus la minimum [.

..].

”

48.

Art. 18

și 19 impun centrelor de transfuzie sanguină să evalueze în

mod sistematic adecvarea pentru donarea de sânge, în temeiul unei examinări

de către un profesionist din domeniul sănătății înainte de fiecare donare de

sânge, inclusiv un interviu.

49.

Art. 29 lit. (d) din Directiva 2002/98/CE abilitează Comisia

Europeană să definească criteriile de excludere de la donarea de sânge și să

le actualizeze ținând seama de progresul științific și tehnic

.

50.

Pe această bază, Directiva 2004/33/CE a Comisiei din 22

martie 2004

de punere în aplicare a Directivei 2002/98/CE a Parlamentului

Euro

pean și a

Consiliului în ceea ce privește anumite cerințe tehnice pentru sânge și

componente sanguine, JO 2004 L

91, p.

25-39, prevede, în anexa III,

13

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

excluderea de la donare în caz de comportament sexual care îl expune pe

donator unui risc de a contracta b

oli infecțioase grave transmisibile prin

sânge. Această excludere este permanentă sau temporară, după caz (pct. 2.1

ș

i 2.2.2).

2.

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”)

cauza

Léger

(hotărâre

a din 29 aprilie 2015, C-528/13,

EU:C:2015:288), CJUE a fost sesizată cu o întrebare preliminară în cadrul

unui litigiu privind o decizie de excludere de la donarea de sânge bazată pe

ordinul din 12

ianuarie 2009, care prevedea atunci o contraindicație

per

manentă la donarea de sânge pentru bărbații care au avut un raport sexu

al

cu un bărbat (infra, pc

t.

61).

52.

A considerat, în primul rând, că Directiva 2004/33/CE lăsa statelor

membre o marjă de apreciere în a stabili comportamentele sexuale care

justifică excluderea permanentă de la donarea de sânge (pct. 39

).

al

doilea rând, CJUE a apreciat că un stat membru poate prevedea

excluderea permanentă de la donarea de sânge pentru bărbații care au avut

relații sexuale între bărbați, fără a încălca principiul nediscriminării prevăzu

t

la art. 21 din Carta drepturilor fund

amentale a Uniunii Europene („Carta”), în

cazul în care se stabilește pe baza datelor medicale, științifice și

epidemiologice actuale, având în vedere situația care predomină în statul

respectiv, că un astfel de comportament sexual expune aceste persoane u

nui

risc ridicat de a contracta boli infecțioase grave susceptibile de a fi transmise

prin sânge și că nu există, în respectarea principiului proporționalității, tehnici

eficiente de detectare a acestor boli infecțioase sau, în absența acestor tehnici,

met

ode mai puțin constrângătoare decât o astfel de contraindicație pentru a

asigura un nivel înalt de protejare a sănătății primitorilor (pct. 40

-69).

54.

În acest sens, CJUE a arătat că era în sarcina instanței de trimitere să

hotărască dacă selectarea donatorilor în baza unei identificări mai precise a

comportamentelor sexuale riscante putea permite să se stabilească o

contraindicație la donare mai puțin constrângătoare decât o contraindicație

pentru tot grupul alcătuit din bărbații care au avut relații sexuale cu un bărbat.

(pct. 66- 69).

55.

În urma acestei hotărâri, Tribunal administrativ din Strasbourg a

anulat decizia de excludere de la donarea de sânge luată împotriva

domnului

Léger prin hotărârea nr. 0903177 din 8 martie 2016. A hotărât că,

interzicând în mod general și definitiv donarea de sânge pentru bărbații care

au avut raporturi sexuale cu alți bărbați fără a face nicio distincție în funcție

de comportamentele sexuale

individuale ale donatorilor și de perioada scursă

de la ultimul raport sexual homosexual, ordinul din 12

ianuarie 2009, în

temeiul căruia a fost luată decizia de excludere de la donare, încălca principiul

proporționalității prevăzut la art. 52 din Cartă.

Tribunalul administrativ a

considerat, în special, că nu exista nicio interdicție să fie prevăzute, în cadrul

procedurii de selectare a donatorilor de sânge, mecanisme care permit să se

14

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

obțină informații țintite și pertinente despre comportamentele sexuale

riscante

ale bărbaților homosexuali.

C.

Dreptul și practica interne

16-

3 și urm. din C.civ. și art. L. 121

1

-

2 și urm. din Codul sănătății

publice prevăd că recoltarea de elemente și de produse ale corpului uma

n nu

se poate întemeia decât pe un act voluntar, dezinteresat și anonim al

donatorului. Art. L. 1221-

1 din Codul sănătății publice dispune, de altfel, că

„transfuzia sanguină se efectuează în interesul primitorului și intră sub

incidența principiilor etice ale voluntariatului și ale anonimatului donării,

precum și a lipsei profitului”.

57.

ÉFS este o instituție publică a statului, aflată în subordinea ministrului

Sănătății. Acesta are în sarcină, în special, pentru populația civilă, colectarea

sângelui și securitatea rețelei transfuzionale, așa cum este stabilit la art. L.

1222-

1 din codul sănătății publice. Își exercită misiunile printr

-

o rețea de

unități regionale fără personalitate juridică.

58.

Reglementarea privind selectarea potențialilor donatori de sânge a

evoluat de-

a lungul perioadei de desfășurare a faptelor în litigiu și în urma

introducerii cererilor

.

16 noiembrie 2004, cadrul juridic era stabilit de ordinul ministrului

din 10 septembrie 2003 citat anterior (supra, pct.

39).

Anexa la acesta

cuprindea următoarele dispoziții

:

IV. - SELECTAREA DONATORILOR

[...] 1. Interviul și examinarea înainte de do

nare

Fiecare donare este în mod obligatoriu precedată de un interviu cu potențialul donator

și de examinarea sa. Cele două etape, esențiale în termeni de securitate transfuzională,

sunt orientate pentru a identif

ica:

-

o afecțiune pentru care este contraindicată prelevarea, din preocuparea de a

proteja donatorul;

-

o afecțiune transmisibilă prin transfuzie, din preocuparea de a proteja primitorul.

[...] / Selectarea poten

țialilor donatori se efectuează de persoana autorizată cu privire

la documentația medico

-

tehnică actualizată. ”

60.

Documentația medico

-

tehnică vizată în acest ordin al ministrului nu a

fost prezentată de părți. Totuși, este cert că exista la acel moment în practica

ÉFS excluderea permanentă de la donarea de sânge pentru bărbații care

declarau că au avut relații sexuale cu un alt bărbat.

61.

Contraindicațiile la donarea de sânge

au fost ulterior definite prin

ordine de ministrul Sănătății. Primul dintre acestea a fost emis la 12

ianuarie

orice „bărbat care a avut relații sexuale cu un bărbat”.

15

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

1211-6-

1 din Codul sănătății publice, creat prin Legea din

7

iulie 2011 și modificat prin Legea din 26 ianuarie 2016, vine să precizeze

că:

„Nimeni nu poate fi exclus de la donarea de sânge în afara contraindicațiilo

r medicale.

Nimeni nu poate fi exclus de la donarea de sânge pe motivul orientării sale sexu

ale. ”

modificate prin ordinul din 5 aprilie 2016, publicat în Jurnalul Oficial din 10

aprilie 2016. Acesta prevedea în anexa II, „pentru bărbații [care au avut unul

sau mai multe] raport(uri) sexual(e) cu un alt bărbat”, o contraindicație

temporară de douăsprezece luni de la cel mai recent raport sexual î

n cazul

donării de sânge total sau al aferezei și o contraindicație temporară de patru

luni pentru bărbații care au avut mai mult de un partener sexual în ultimele

patru luni de la încetarea acestei situații în cazul donării de plasmă prin

afereză pentru plasma securizată prin carantină. Art. 3 din acest ordin al

ministrului prevede că: „Prezentul ordin va intra în vigoare după trei luni de

la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Republicii franceze, cu excepția

criteriilor de selectare a riscului de infectare legat de virusul West Nile, care

intră în vigoare în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al

Republicii franceze”, adică la 10

iulie 2016.

64.

Durata acestei contraindicații la donarea de sânge total a fost redusă

la patru luni printr-un ordin din 17 decembrie 2019.

65.

Ea a fost în sfârșit eliminată printr

-

un ordin din 11 ianuarie 2022. Deși

acest ordin al ministrului prevede că anumite comportamente sexuale r

iscante

duc încă la o excludere de la donare, acestea sunt de acum definite

independent de genul și de orientarea sexuală (de ex.: sex cu mai mulți

parteneri, act sexual contra cost

etc.

).

D. Elemente

de drept comparat

66.

Din avizul nr. 123 al Comitetului consultativ național de etică pentru

științele privind viața și sănătatea, comunicat de reclamant, rezultă că în

martie 2015,

toate statele membre ale Uniunii Europene excludeau de la

donarea de sânge potențialii donat

ori care au avut un comportament sexual

riscant. Totuși, aceștia erau definiți în mod variabil. Faptul de a fi avut relații

sexuale între bărbați ducea la o excludere permanentă în optsprezece state

membre. În Regatul Unit, în Suedia, în Finlanda, în Slova

cia și în Ungaria,

acest comportament sexual ducea la o excludere temporară de un an. Doar

Italia, Spania și Polonia definesc aceste comportamente sexuale cu risc fără

trimitere la raporturile homosexuale masculine.

67.

În afara Uniunii Europene, se sublinia că și Rusia eliminase orice

referire la homosexualitate din definirea contraindicațiilor la donarea de

sânge. O excludere temporară specifică pentru bărbații care au avut un raport

sexual cu un bărbat era, de altfel, prevăzută în Canada, în Australia, în Noua

16

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

Zeelandă, în Japonia, în Brazilia, în Argentina și în Africa de Sud, pentru o

durată variabilă.

68.

De altfel, poate fi observată o evoluție recentă a dreptului sau a

practicii din mai multe state membre ale Consiliului Europei. Anumite state

au renunțat la definirea contraindicațiilor la donare prin referire la o

sexualitate homosexuală (Grecia, Lituania, Ungaria). Altele au redus durata

excluderii temporare vizate (Austria, Danemarca, Finlanda, Irlanda) sau au

eliminat-

o pentru bărbații homosexuali în relații monogame de lungă durată

(Germania, Regatul Unit, Țările de Jos).

ÎN DREPT

I. CONEXAREA

CAUZELOR

a obiectului celor două cereri, Curtea

consideră oportun să le examineze împreună, în

tr

-

o hotărâre unică.

II. CU

PRIVIRE LA COLECT

AREA ȘI STOCAREA DAT

ELOR

PRIVIND SEXUALITATEA RECLAMANTULUI

cadrul cererilor sale n

r. 3153/16 și 27758/18, reclamantul se plânge,

în primul rând, de colectarea și de stocarea de către ÉFS a datelor cu caracter

personal reflectând presupusa sa orientare sexuală. Acesta denunță, pe de o

parte, o atingere adusă dreptului său la respectarea vieții private, și, pe de altă

parte, o discriminare bazată pe orientarea sexuală în prelucrarea datelor sale

.

71.

Curtea va examina cele două capete de cerere pe rând.

A.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenț

ie

72.

Reclamantul susține că date care reflectă presupusa sa orientare

sexuală au fost colectate și stocate de ÉFS în condiții contrare cerințelor art.

8 din Convenție, formulat după cum urmează:

„1.

Orice

persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a

domiciliului său și a corespondenței sale.

2.

Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât

în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care,

într-

o societate democratică, este necesară pentru [...] protejarea sănătății [...] ori

protejarea drepturilor și libertăților altora. ”

privire la admisibilitate

73.

Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat și

că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din

Convenție, Curtea îl declară admisibil.

17

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

privire la fond

a)

Argumentele părților

74.

Reclamantul se plânge că, în ceea ce îl privește, ÉFS a introdus o

referință care făcea obiectul unei contraindicații la donarea de sânge

prevăzută la acel moment pentru bărbații care au avut relații sexuale cu un

bărbat. Contestând colectarea și stocarea datelor cu caracter personal

r

eferitoare la presupusele sale practici homosexuale, reclamantul denunță

totodată un amestec în exercitarea dreptului său la respectarea vieții private

și neîndeplinirea obligațiilor pozitive care decurg din art. 8

.

75.

Din perspectiva obligațiilor negative, pe de o parte, reclamantul

susține că prelucrarea datelor nu avea un temei legal previzibil. În această

privință, face referire la ezitările instanțelor naționale în legătură cu temeiul

legal care permite sustrage

rea acestor operațiuni de la domeniul incrimină

rii

prevăzute la art. 226

-19 C.pen.

76.

În plus, contestă legitimitatea și necesitatea acestui amestec.

Argumentează că stocarea motivului de contraindicație la donarea în discuție

nu s-

a bazat pe motive relevante și suficiente. În această privință, susține că

includerea referinței respective avea ca scop să asigure aplicarea

contraindicației permanente la donarea de sânge în vigoare în acel moment

pentru homosexuali, al

cărei caracter discriminatoriu îl denunță.

Argumentează, în continuare, că datele care îl priveau reflectau presupusa sa

orientare sexuală și erau așadar sensibile. Contestă faptul că acestea au fost

colectate doar în baza refuzului său de a răspunde la întrebări privind

sexualitatea sa. Mai susține că datele în litigiu au fost colectate fără

consimțământul său, că urmau să fie stocate perpetuu și că nu sunt supuse

unei proceduri de ștergere sau de rectificare efective. El deduce astfel că

prelucrarea acest

or date sensibile nu a fost însoțită de garanții adecvate și că

amestecul a fost disproporționat

.

77.

Din perspectiva obligațiilor pozitive, pe de altă parte, se plânge că

statul pârât s-

a abținut să sancționeze efec

tiv atingerile aduse dreptului la

protecția datelor, fapt pe care îl denunță, în special în plan penal.

78.

Guvernul admite că a existat un amestec în viața privată a

reclamantului prin colectarea și stocarea datelor în litigiu. Acesta susține,

totuși, că respectivele prelucrări ale datelor erau prevăzute într

-un mod

previzibil și accesibil la art. 226

-

19 C.pen. și la art.

8, II, 6

o

din Legea din 6

ianuarie 1978. Adaugă faptul că respectiva contraindicație permanentă la

donarea de s

ânge prevăzută la acel moment pentru bărbații care au avut relații

sexuale cu un bărbat era clară și presupunea ca ÉFS să dețină un sistem

informatic care permite punerea sa în aplicare. Consideră, în sfârșit, că aceste

prelucrări ale datelor erau necesare pentru protejarea sănătății publice.

18

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

b)

Motivarea Curții

i. Principii

general

e

79.

Curtea reamintește că stocarea datelor privind „viața privată” a unei

persoane intră în sfera de aplicare a art. 8 § 1 din Convenție [

Leander

împotriva Suediei

, 26 martie 1987, pct. 48, seria A nr. 116, și

Amann

împotriva Elveției

(MC), nr. 27798/95, pct. 65, CEDO 2000-

II]. Această

noțiune largă include mai cu seamă elemente precum identificarea sexuală,

orientarea sexuală și viața sexuală [

a se vedea, printre altele,

E.B. împotriva

Franței

(MC), nr. 43546/02, pct. 43, 22 ianuarie 2008].

80.

Un asemenea amestec încalcă art. 8 cu excepția situației în care este

„prevăzut de lege”, urmărește un scop legitim, și este, în plus, „necesar într

-

o societate democratică” pentru atingerea acestui scop.

81.

Conform jurisprudenței constante a Curții, termenii „prevăzută de

lege” înseamnă că măsura în litigiu trebuie să aibă în

dreptul intern un temei

care să fie compatibil cu statul de drept. Acest temei juridic trebuie să fie

accesibil și previzibil, adică să fie stabilit cu suficientă precizie pentru a

permite persoanei fizice să își modeleze comportamentul, dacă este necesar

cu ajutorul unei consultanțe în cunoștință de cauză. Pentru a se considera că

respectă aceste cerințe, trebuie să asigure o protecție adecvată împotriva

arbitrariului și, în consecință, să definească cu suficientă claritate domeniul

de aplicare și modul de exercitare a puterii de apreciere conferite autorităților

competente [

Malone împotriva Regatului Unit

, 2 august 1984, pct. 66-68,

seria A nr. 82,

Rotaru împotriva României

(MC), nr. 28341/95, pct. 55,

CEDO 2000-V,

S. și Marper împotriva Regatului Unit

(MC), nr. 30562/04 și

30566/04, pct. 95, CEDO 2008, și

L.H. împotriva Letoniei

, nr. 52019/07, pct.

47-59, 29 aprilie 2014].

82.

Curtea a rezumat principiile aplicabile examinării necesității de a

colecta și stoca da

t

e cu caracter personal în cauza

S. și Marper

(citată anterior,

pct. 101-

104). O astfel de măsură trebuie să fie proporțională cu scopul

legitim urmărit și să se bazeze pe motive „relevante și suficiente”. În plus,

legislația internă trebuie să prevadă „garanții adecvate” pentru a preveni orice

utilizare a datelor cu caracter personal care nu respectă garanțiile prevăzute

la art. 8 (

ibidem,

pct. 103). În această privință, Curtea ia în considerare

prevederile Convenției din 1981 (

Z împotriva Finlandei

, 25 februarie 1997,

pct. 95,

Culegere de hotărâri și decizii

1997-

I, și

S și Marper,

citată anterior,

pct. 103 și 107). Pentru a controla dacă o măsură care aduce atingere

protecției datelor cu caracter personal este „necesară într

-o societate

democratică”, Curtea examinează dacă aceasta respectă una sau alta din

cerințele enumerate la art. 5 din această Convenție, adică, în special, cerințele

de minimizare a datelor stocate, de exactitate a datelor, de limitare a utilizării

lor și de limitare a duratei de stocare. În special, dreptul intern trebuie să

garanteze că datele prelucrate sunt pertinente și neexcesive în raport cu

scopurile pentru care sunt înregistrate și că sunt stocate într

-

o formă care să

19

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

permită identificarea persoanelor în cauză pe o durată care nu o depășește p

e

cea necesară scopurilor pentru care ele sunt înregistrate (

ibidem,

pct. 103).

Aceste considerații sunt valabile în mod deosebit atunci când în joc este

protejarea categoriilor speciale de date mai sensibile de la art. 6 din Convenția

din 1981 (

ibidem,

pct. 103).

83.

În ceea ce privește în special cerința de exactitate și de actualizare a

datelor colectate, Curtea a judecat mai multe cauze privind stocarea, de către

autorități, a unor date care s

-au dovedit a fi inexacte sau despre care s-a

afirmat că erau inexacte (a se vedea, mai ales,

Cemalettin Canlı

împotriva

Turciei

, nr. 22427/04, pct. 34-

37, 18 noiembrie 2008, despre prezența de

informații inexacte într

-

un dosar al poliției, și

Rotar

u

, citată ante

rior, pct. 36,

despre ținerea unui registru de către un serviciu de informații cu date eronate

privind trecutul reclamantului). Datele cu caracter personal, false sau

incomplete, culese și stocate de autorități pot face mai dificilă viața cotidiană

a persoanei vizate (

Khelili

împotriva Elveției

, nr. 16188/07, pct. 64, 18

octombrie 2011) sau se pot dovedi defăimătoar

e (

Rotaru

, citată anterior, pct.

44). Utilizarea lor necorespunzătoare poate fi exacerbată de nerespectarea

anumitor garanții procedurale prevăzute în legislația internă pentru a proteja

drepturile persoanelor vizate (a se vedea, pentru transmiterea fragmentată a

unei informații inexacte provenind dintr

-

un dosar al poliției către autoritățile

judecătorești,

Cemalettin Canlı

, citată anterior, pct.

42-43).

84.

Curtea recunoaște în materie o anumită marjă de apreciere

autorităților naționale competente;

întinderea acesteia depinde de un anumit

număr de factori, între care natura dreptului în cauză garantat de Convenție,

importanța sa pentru persoana vizată, natura amestecului și scopul acestuia

(

S. și Marper

, citată anterior, pct. 102). Curtea ține seama și de faptul că nu a

fost obținut sau cerut consimțământul persoanei la momentul colectării,

stocării sau utilizării datelor intrinsec private (

ibidem

,

pct. 104, și

Avilkina și

alții împotriva Rusiei

, nr. 1585/09, pct. 48-49, 6 iunie 2013). Astfel, Curtea a

hotărât că divulgarea de date privind seropozitivitatea (

Z împotriva Finlandei

,

citată anterior, pct. 96) sau stocarea și utilizarea nelimitate a datelor privind

amprentele digitale și genetice în scopuri polițienești

(S. și Marper

, citată

anterior, pct

.

104 et 112) efectuate fără consimțământul persoanei vizate

necesită o examinare riguroasă din partea sa.

ii. Apli

carea în speță

α) Cu

privire la chestiunea dacă în cauză există o obligație negativă sau o

obligație pozitivă

85.

Curtea reamintește că scopul principal al art. 8 este de a proteja

persoana împotriva amestecurilor arbitrare ale autorităților publice. Întrucâ

t

ÉFS este o instituție publică a statului (supra, pct.

57),

Curtea va examina

acest capăt de cerere din perspectiva obligațiilor negative [

Libert împotriva

Franței

, nr. 588/13, pct. 41, 22 februarie 2018; a se vedea, de asemenea,

a

contrario

,

Bărbulescu împotr

iva României

(MC), nr. 61496/08, pct. 109-111,

20

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

5 septembrie 2017 și

Söderman împotriva Suediei

(MC), nr. 5786/08, pct. 78-

79, CEDO 2013].

β) Cu

privire la existența unui ameste

c

86.

În speță, Curtea constată că au fost colectate și stocate într

-

o bază de

date utilizată inițial de una dintre unitățile ÉFS date cu caracter personal

conform cărora reclamantul era vizat de contraindicația la donarea de sânge

prevăzută în dreptul național la acel moment pentru bărbații care a

u avut

relații sexuale cu un bărbat. În opinia Curții, astfel de date cuprind indicații

explicite despre viața sexuală și presupusa orientare sexuală a reclamantulu

i.

În această privință, nu este determinant faptul că această contraindicație a fost

stocată cu simpla referire la un cod și nu cu descrierea explicită a unui

comportament sexual. În plus, era prevăzut ca datele culese în 2004 să fie

stocate până în 2278. Prin urmare, Curtea consideră, împreună cu părțile, că

a existat un amestec în exercitarea d

reptului la respectarea vieții private a

reclamantului

.

γ)

Cu privire la temeiul legal al ameste

cului

87.

Curtea subliniază că art. 8, II, 6

o

din Legea din 6 ianuarie 1978, în

versiunea sa aplicabilă litigiului, făcea excepție, în materie medicală, de la

interdicția de a colecta și de a prelucra date privind starea de sănătate sau

viața sexuală a persoanelor prevăzută la primul alineat din acea

sta. În special,

aceste dispoziții permiteau prelucrarea unor astfel de date la nevoie pentru

„gestionarea serviciilor de sănătate”, conferind autorităților interne o putere

de apreciere în ceea ce privește crearea de astfel de fișiere. Rămâne să se

stabil

ească dacă temeiul legal era suficient de previzibil și de accesibil, din

punctul de vedere al unui donator de sânge, și dacă oferea o protecție adecvată

împotriva arbitrarului.

88.

În opinia Curții, previzibilitatea temeiului legal trebuie să fie apreciată

în contextul său juridic. Or, Curtea subliniază că, la data faptelor în litigiu,

art. 18 din Directiva 2002/98/CE impunea înregistrarea rezultatelor

procedurilor de evaluare și de testare a donatorilor (supra, pct.

32).

Ordinul

din 10 septembrie 2003 prevedea, de asemenea, ținerea unui „dosar

informatizat al donatorului” cuprinzând „eventualele contraindicați

i la

donare, temporare sau definitive, indicate în mod codificat” care îl priveau

(supra, pct.

3

9

).

Curtea concluzionează că acest cadru leg

al, considerat în

ansamblul său, a definit cu suficientă precizie domeniul de aplicare și

modalitățile de exercitare a puterii de apreciere conferite autorităților intern

e

și, astfel, a permis reclamantului să își regleze comportamentul, și anume să

contin

ue sau să renunțe la demersul său de a dona sânge în cunoștință de

cauză. Aceasta apreciază, prin urmare, că amestecul în litigiu era „prevăzut

de lege”.

21

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

δ) Cu

privire la urmărirea unui scop legitim

89.

În opinia Curții, amestecul în litigiu urmărea cel puțin unul din

scopurile legitime enumerate la art. 8 § 2, respectiv protejarea sănătății. În

această privință, Curtea nu pierde din vedere că un număr mare de persoane

au fost contaminate cu HIV sau cu

viruși hepatici prin transfuzia de produse

sangvine insuficient securizate, în Franța precum și în numeroase state

contractante, înainte ca tehnici de detectare, de inactivare și de eliminare a

agenților patogeni să fie dezvoltate și generalizate. Instrum

entele de drept

internațional citate anterior (supra, pct.

44-

54)

au fost adoptate pentru a

răspunde acestei crize sanitare majore și urmăresc chiar acest obiectiv al

protejării sănătății publice. De altfel, Curtea reamintește că obligațiile

pozitive care decurg din art. 2 din Convenție implică instituirea unui c

adru de

reglementare care impune spitalelor adoptarea de măsuri care să asigure

protecția vieții bolnavilor lor [

G.N. și

alții împotriva Italiei

, nr. 43134/05,

pct. 80, 85-95, 1 decembrie 2009,

Oyal împotriva Turciei

, nr. 4864/05, pct.

53-54, 23

martie 20

10, și

Karchen

și alții împotriva Franței

(dec.)

,

nr. 5722/04, 4 martie 2008]

.

ε)

Cu privire la necesitatea amestecului

90.

Curtea trebuie mai întâi să examineze dacă amestecul în litigiu era

întemeiat pe motive relevan

te și suficiente.

91.

Asupra acestui punct, Guvernul argumentează că colectarea și

stocarea datelor în litigiu asigurau respectarea efectivă a contraindicației la

donarea de sânge prevăzută la acel moment pentru bărbații care au avut relații

sexuale cu un bărbat. Susține că acesta nu era întemeiat pe o orientare sexuală,

ci pe un comportament sexual corelat cu un risc transfuzional ridicat conform

mai multor studii medicale și epidemiologice.

92.

Reclamantul susține, dimpotrivă, că acest amestec nu se întemeia pe

motive relevante și suficiente. În plus, acesta denunță caracterul

discriminatoriu al criteriului de selectare a donatorilor care a dus la colectarea

ș

i stocarea datelor cu caracter personal în litigiu.

93.

Având în vedere explicațiile oferite de Guvern, documentele care i

-au

fost comunicate și instrumentele de drept internațional citate anterior (supra,

pct.

44-

5

4

),

Curtea consideră că colectarea și stocarea datelor cu caracter

personal privind rezultatele procedurilor de selectare a potențialilor donatori

de sânge, și mai cu seamă cu privire la eventualele motive de excludere de

la

donare, contribuie la garantarea

securității transfuzionale. Fără a fi nevoie să

verifice dacă alte criterii de selectare a donatorilor erau previzibile (a se

vedea

, mutatis mutandis

,

S. și Marper

, citată anterior, pct.

117), Curtea

consideră că colectarea și stocarea datelor în litigiu

se întemeia pe motive

relevante și suficiente

.

22

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

94.

Pentru a aprecia dacă amestecul era proporțional și asigura un

echilibru just între interesele publice și private concurente, Curtea trebuie să

analizeze în continua

re dacă legislația internă prevedea garanții adecvate.

95.

Ținând seama de sensibilitatea datelor cu caracter personal în litigiu,

care cuprind indicații cu privire la practicile și orientarea sexuale ale

reclamantului (supra, pct.

8

6

),

Curtea consideră că este deosebit de important

ca acestea să îndeplinească cerințele de calitate prevăzute la art. 5

din

Convenția din 1981. În special, este important ca acestea să fie exacte și, după

caz, actualizate, să fie adecvate, pertinente și neexcesive în raport cu scopul

prelucrării lor, iar durata lor de stocare să nu depășească durata necesară. De

altfel, Cur

tea constată că datele în litigiu, care priveau intimitatea

reclamantului, au fost colectate și stocate fără consimțământul explicit al

reclamantului

– ceea ce Guvernul pârât nu contestă.

Prin urmare, aceasta

trebuie să procedeze la o examinare riguroasă (

S. și Marper,

citată anterior,

pct. 104, și

Z. împotriva Finlande

i

, citată anterior, pct.

96).

primul rând, cu privire la exactitatea datelor cu caracter personal,

Curtea consideră că aceasta trebuie apreciată

în raport cu scopul pentru care

au fost colectate datele. În cadrul prelucrării în litigiu, scopul acestei categorii

de date a fost acela de a asigura respectarea unei contraindicații specifice la

donare, pe care dreptul intern o prevedea atunci cu caracter permanent. Astfel,

aceasta trebuia să se întemeieze pe o bază factuală precisă și exactă. Or,

reclamantului i s-

a aplicat o contraindicație specifică pentru bărbații care au

avut un raport sexual cu un bărbat pentru unicul motiv că refuzase să răspundă

la întrebări privind sexualitatea sa cu ocazia interviului medical prealabil

donării. Niciunul dintre elementele supuse aprecierii medicului nu îi permitea

să ajungă la o astfel de concluzie cu privire la practicile sale sexuale. Totuși,

tocmai acesta este

motivul excluderii de la donare care a fost verificat și

stocat. Curtea concluzionează din cele de mai sus că datele colectate se

întemeiau pe simple presupuneri și nu aveau o bază factuală dovedită. Or,

Curtea reamintește că le revine autorităților sarci

na de a demonstra exactitatea

datelor colectate (a se vedea

Khelili

, citată anterior,

pct. 66-70). Curtea

subliniază, în plus, că acestea nu au fost actualizate ca urmare a protestelor și

a plângerii reclamantului.

97.

Curtea ține să sublinieze, pe de altă parte, că nu este adecvată

colectarea unei date cu caracter personal referitoare la practicile și la

orientarea sexuale doar în temeiul unor presupuneri sau prezumții. În plus, în

opinia Curții, ar fi fost suficient

pentru atingerea obiectivului de securitate

transfuzională urmărit, să fie înregistrat refuzul reclamantului de a răspunde

la întrebările privind sexualitatea sa, acest element putând fi de natură a

justifica, de unul singur, excluderea sa de la donarea de sânge

.

98.

În al doilea rând, Guvernul nu demonstrează că, la momentul faptelor,

durata de stocare a datelor în litigiu era reglementată astfel încât să nu poată

depăși durata necesară scopurilor pentru care au fos

t colectate. Curtea

observă că, la momentul colectării acestor date în 2004, instrumentul

23

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

informatic utilizat de ÉFS prevedea stocarea lor până în 2278 (supra, pc

t.

6),

făcând astfel posibilă utilizarea lor în mod repetat. La data de 26 mai 2016,

adică la aproape doisprezece ani de la colectarea lor, datele privind motivul

excluderii încă erau stocate. În această privință, Curtea dorește să subliniez

e

că durata de stocare a datelor trebuie să fie stabilită pentru fiecare categorie

de date vizate și că trebuie revizuită dacă scopurile pentru care au fost

colectate au evoluat. Curtea subliniază, având în vedere practica constantă a

ÉFS, că durata excesivă de stocare a datelor în litigiu a făcut posibilă

utilizarea lor repetată împotriva reclamantului, ducând la excluderea sa

automată de la donarea de sânge.

în vedere toate elementele de mai sus, Curtea co

ncluzioneaz

ă

că statul pârât și

-

a depășit marja de apreciere în materie.

100.

Prin urmare, a fost încălcat art. 8 din Convenție ca urmare a colectăr

ii

și stocării datelor cu caracter personal în litigiu.

B.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 14 coroborat cu art. 8

101.

De asemenea, reclamantul consideră că modalitățile de prelucrare a

datelor sale, așa cum rezultă din interpretarea de către Curtea de Casație a art

.

226-

19 C.pen. în speță, constituie o discriminare bazată pe presupusa sa

orientare sexuală, ceea ce, în opinia sa, este contrar art. 14 din Convenție

coroborat cu art. 8.

102.

Având în vedere constatările sale în temeiul art. 8, Curtea consideră

că nu este necesar să examineze separat acest capăt de cerere din perspectiva

art. 14 coroborat cu art. 8.

III. CU

PRIVIRE LA EXCLUDEREA RECLAMANTULUI DE LA

DONAREA DE SÂNGE

cadrul cererii sale nr. 27758/18, reclamantul se plânge în al doilea

rând de deciziile de respingere a cererilor sale de donare de sânge în 2004,

2006 și 2016.

104.

Acesta contestă previzibilitatea, adecvarea și necesita

te

a

contraindicației la donarea de sânge prevăzute în dreptul național la acel

moment pentru bărbații care au avut o relație sexuală cu un alt bărbat. Potrivit

acestuia, respectivul criteriu de selectare a donatorilor țintește fără deosebire

populația homosexuală masculină, deși trebuie definit ținând seama de riscu

l

transfuzional care însoțește practicile sexuale individuale ale potențial

ului

donator și de fiabilitatea în creștere a testelor de depistare efectuate în mod

obligatoriu la fiecare recoltare. Ace

sta se plânge, pe de altă parte, de o

discriminare bazată pe presupusa sa orientare sexuală. Invocă art. 8 din

Convenție, separat și coroborat cu art. 14.

105.

Curtea va examina cele două capete de cerere împreună.

24

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

A. O

bservațiile părților cu privire la admisibilitatea capetelor de

cerere întemeiate pe încălcarea art. 8 și art. 14 din Convenție

106.

În primul rând, Guvernul susține că reclamantul pretinde un drept la

donarea de sânge care nu este garantat de art. 8. În opinia sa, donarea de sâ

nge

nu poate fi concepută decât ca un act de solidaritate dezinteresat, și nu ca un

drept fundamental. Reamintind caracterul accesoriu al art. 14, acesta susține,

de asemenea, că accesul la don

area de sânge nu intra în sfera de aplicare a art.

8. Concluzionează că aceste capete de cerere nu sunt compatibile

ratione

materiae

cu dispozițiile Convenției.

107.

Reclamantul susține, dimpotrivă, că libertatea de a dona sânge es

te o

expresie a dreptului la autonomia personală, a dreptului de a dispune de

corpul său, a dreptului la autodeterminare, a posibilității persoanei de a crea

și de a dezvolta relații cu semenii săi și a dreptului la respectarea demnității

umane, care sunt protejate prin art. 8.

B.

Motivarea Curții cu privire la admisibilitatea capetelor de cerere

întemeiate pe încălcarea art. 8 și art. 14 din Convenție

1.

Cu privire la respectarea termenului de șase luni

108.

Cu titlu introductiv, Curtea trebuie să verifice din oficiu dacă a fost

sesizată cu acest capăt de cerere în timp util [a se vedea, printre altele,

Radomilja și alții împotriva Croației

(MC), nr. 37685/10 și 22768/12, pct.

138, 20 martie 2018]. Curtea a

rată că, prin cererea sa din 8

iunie 2018,

reclamantul a sesizat-

o cu un capăt de cerere referitor la măsurile de excludere

de la donare luate față de el la 16 noiembrie 2004 și la 9 august 2006. În fața

instanțelor naționale, reclamantul nu a contestat aceste măsuri decât în cadrul

plângerii sale prin care s-

a constituit parte civilă. Or, a existat o pronunțare

definitivă asupra fondului la 8 iulie 2015. Prin urmare, acest capăt de cerere,

în măsura în care privește deciziile de excludere citate anterior, este tardiv și

trebuie declarat inadmisibil în temeiul art.

35 § 1 și 4 din Convenție.

privire la celelalte motive de inadmisibilitat

e

observă că legislația internă permitea reclamantului să conteste direct în fața

instanței administrative deciziile de excludere de la donarea de sânge luate

împotriva sa (a se vedea, de exemplu, supra, pct.

55),

ceea ce acesta nu a

făcut, preferând să formuleze, la 10 iunie 2016, o acțiune pentru exces de

putere împotriva ordinului ministrului din 5

aprilie 2016. În plus, aceasta

observă că reclamantul nu a susținut, în fața Consiliul de Stat, că dispozițiile

Convenției garantau un drept sau o libertate de a

-

și dona sângele. Cu toate că

se îndoiește de epuizarea căilor de recurs interne, Curtea constată că Guvernul

pârât nu se prevalează de acest aspect.

25

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

110.

Pe de altă parte, Curtea nu apreciază necesar să se pronunțe cu privire

la aplicabilitatea

ratione materiae

a dispozițiilor invocate, în măsura în care

capetele de cerere citate anterior sunt, în orice caz, inadmisibile ca fiind vă

dit

nefondate pentru motivele următoare

.

111.

Curtea observă că raționamentul reclamantului urmărește, în esență,

să pună în discuție contraindicația temporară la donarea de sânge prevăzută

pentru bărbații care au avut un raport sexual cu un alt bărbat, în versiunea sa

care decurge din ordinul ministrului din 5 aprilie 2016. Or, Curtea constată

că ordinul ministrului din 5 aprilie 2016 nu a intrat în vigoare decât la 10 iulie

2016 în ceea ce privește contraindicațiile

legate de riscul de expunere a

potențialului donator la un agent patogen transmisibil pe cale sexuală (supra,

pct.

6

3

).

Rezultă de aici că reclamantul nu poate invoca în fața Curții

încălcarea art. 8 și art. 14 coroborate la care ar fi dus aplicarea, împotriva sa,

a unui ordin de reglementare care nu era încă în vigoare la data excluderii sale

de la donarea de sânge pe care o contestă în fața s

a.

112.

Curtea observă, în plus, că excluderea reclamantului de la donarea

de sânge din 26 mai 2016 rezultă din aplicarea automată, de către ÉFS, a unei

contraindicații la donare care figura în prelucrarea datelor încă din 2004 și

care rezulta din colectarea și stocarea, sub incidența ordinului din

10

septembrie 2003, a unor date care prezentau o inexactitate materială

(supra, pct.

7,

96

și

9

8

).

Astfel, reclamantul susține, fără a fi contrazis de

Guvern asupra acestui punct, că medicul s

-

a limitat să constate existența unei

referințe cu privire la persoana sa în baza de date în litigiu la momentul

interviului prealabil donării din 26 mai 2016, fără a lua în considerare nici

un

alt element în împrejurările specifice ale speței. În opinia Curții, aici este

vorba despre o repercusiune a încălcării constatate anterior a art. 8 din

Convenție.

113.

Curtea concluzionează astfel că, presupunând că art. 8 și art. 14 sunt

aplicabile, aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate și trebuie

respinse în aplicarea art. 35 § 3 și 4 din Convenție.

IV. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONV

ENȚIE

114.

În conformitate cu art. 41 din Convenție:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,

o reparație echitabilă. ”

A. Prejudiciu

115.

Reclamantul solicită 50 000 de euro (EUR) cu titlu de despăgubire

pentru prejudiciul moral pe car

e consideră că

l

-a suferit.

26

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚEI

116.

Guvernul susține că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o

reparație echitabilă suficientă. În subsidiar, apreciază că Curtea nu poate

acorda reclamantului mai mult de 1 000 EUR cu titlu

de despăgubire pentru

prejudiciul moral legat de imposibilitatea de a dona sânge.

117.

Curtea apreciază că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert și

a considerat că este echitabil să îi acorde 3

000 EUR pentru prejudiciul moral,

plus orice sumă ce poate fi datorată pentru acest cuantum cu titlu de impozit.

B.

Cheltuieli de judecată

118.

Reclamantul solicită 12 000 EUR pentru cheltuielile de judecată

efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața Curții. Această sumă este

justificată prin două note de onorarii facturate la depunerea fiecărei cereri. El

precizează că a fost asistat cu titlu gratuit în fața Curții de Casație și a

Consiliului de Stat.

119.

Guvernul lasă la aprecierea Curții caracterul rezonabil al cheltuielilor

solicitate.

120.

Conform jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține

rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește

caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În prezenta cauză, având în

vedere documentele de care dispune și similitudinea relativă a cererilor

conexate, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantului suma de

9 000

EUR pentru procedura desfășurată în fața sa, plus orice sumă ce poate

fi datorată cu titlu de impozit.

C. Dobânzi

moratori

i

121.

Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se

întemeieze pe rata facilității de împrumut marginal practicată de Banca

Centra

lă Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

Decide

să conexeze cererile;

2.

Declară

admisibil capătul de cerere al cererilor nr. 3153/16 și 27758/18

privind colectarea și stocarea de către Établissement

français du Sang a

datelor cu caracter personal care reflectă presupusa orientare sexuală a

reclamantului, întemeiat pe încălcarea art. 8 din Convenție, și inadmisibile

celelalte capete ale cererii nr. 27758/18;

3.

Hotărăște

că a fost încălcat art. 8 din Convenție cu ocazia colectării și a

stocării datelor cu caracter personal cu privire la reclamant de către

Établissement français du sang;

27

HOTĂRÂREA DRELON ÎMPOTRIVA FRANȚE

I

4.

Hotărăște

că nu este necesar să examineze separat admisibilitatea și

temeinicia capătului de cerere privind presupusa încălcare a art. 14 din

Convenție coroborat cu art. 8 în legătură cu modalitățile de colectare și

stocare a datelor cu caracter personal ale reclamantului;

5.

Hotărăște

a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni

de la data la care

hotărârea devine definitivă, în conformitate cu art.

44 § 2 din Convenție, următoarele sume:

i. 3 000

EUR (trei mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu

titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

ii. 9 000

EUR (nouă mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată

pentru acest cuantum de reclamanți cu titlu de impozit, pentru

cheltuielile de judecată;

b)

că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,

aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu

rata dob

ânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca

Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și

majorată cu trei puncte procentuale.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 8 septembrie

2022, în temeiul art. 77 §

2 și art.

77 §

3 din Regulamentul Curții.

Martina Kelle

r

Grefier adjunc

t

Síofra O’Lear

y

Președinte

28