CASE OF DRELON v. FRANCE

Cererile privesc, pe de o parte, colectarea și stocarea datelor cu caracter personal care reflectă presupusa orientare sexuală a reclamantului și, pe de altă parte, excluderile sale de la donarea de sânge. Reclamantul invocă încălcarea art. 8 și 14 din Convenție. ÎN FAPT

Reclamantul s- a născut în 1970 și locuiește în Paris. Acesta este reprezentat de P. Spinosi, avocat în Paris.

Guvernul este reprezentat de agentul guvernamental, François Alabrune, directorul Direcție i Afaceri Juridice din cadrul Ministerului Europei și al Afacerilor Externe (Ministère de l’Europe et des Affaires étrangères) . I.

Cu această ocazie, au fost reținute date cu caracter personal care îl priveau într- un fișier informatic care aparține instituției. Identitatea și coordonatele sale au fost colectate și s - a precizat, în această prelucrare a datelor, că făcea obiectul unei contraindicații la donarea de sânge sub codul „FR08”, corespunzând celei care era prevăzută, la momentul respectiv, pentru bărbații care au avut un raport sexual cu un alt bărbat (infra, pc t. 59 și 60).

La 9 august 2006, reclamantul și -a reînnoit demersul. Atunci i s-a răspuns că i se atribuise codul „FR08” și a fost exclus de la d onare . La cererea sa, i-a fost remis un extras cu datele care îl priveau. Într- o rubrică consacrată „interdicțiilor” care îl viza, apărea că respectiva contraindicație la donare în litigiu fusese introdusă la 16 noiembrie 2004. Se preciza că această interdicție era valabilă până în anul 2278.

La 26 mai 2016, acesta a încercat din nou să doneze sânge. În acest scop, a prezentat analize biologice cu datele de 15 martie și 3 mai 2016 care atestă că este seronegativ la VIH -1, la VIH- 2 și la VHC. Din nou a fost refuzat, medicul care l-a primit limitându- se să arate că precedentele sale exprimări de intenție pentru donarea de sânge au fost respinse pentru motivul presupuselor practic i homosexuale .

La 6 februarie 2007, reclamantul a depus plângere pentru discriminare ș i s- a constituit parte civilă în fața decanului judecătorilor de instrucție din cadrul Trib unalului de mare instanță din Paris, denunțând respingerea exprimărilor sale de intenție pentru donarea de sânge în 2004 și 2006 și includerea de către ÉFS a unei referințe cu privire la practicile sale homosexuale presupuse.

La 22 februarie 2008, judecătorul de instrucție sesizat cu această plângere a apreciat că faptele nu puteau fi încadrate penal și a pronunțat o ordonanță de refuz de informare.

În cadrul apelului for mulat de reclamant, camera de instrucție a Curții de Apel din Paris a hotărât prin decizia din 15 septembrie 2009, că faptele reclamate nu constituiau o discriminare, în înțelesul art. 225- 1 și urm. din C.pen. Totuși, a hotărât că era în sarcina judecătorului de instrucție să verifice dacă acestea puteau caracteriza delictul prevăzut de art. 226 -19 C.pen., care, la acel moment, pedepsea „fapta, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, de a introduce sau de a stoca în memoria informatizată, fără acordul expr es al persoanei în cauză, date cu caracter personal [...] privind starea de sănătate 2

În consecință, cercetările în legătură cu prelucrarea datelor reclamantului au fost efectuate prin comisie rogatorie. Anchetatorii au procedat mai ales la audierea reclamantului, a responsabilului locului de recoltare și a directorului juridic al ÉFS.

Într- o notă întocmită la 9 februarie 2010 la solicitarea anchetatorilor, ÉFS a confirmat că sediul său din Île -de- France exploata, în 2004, o bază de date nominativă care recenza în special contraindicațiile la d onarea de sânge. Această prelucrare automată a datelor, declarată anterior la Commission nationale de l’informatique et des libertés („CNIL”), a fost efectuată în temeiul unui act normativ publicat în culegerea de acte administrative a prefecturii regiunii . ÉFS a arătat, pe de altă parte, că respectivele criterii de selectare a donatorilor erau atunci definite în documentația medical - tehnic ă comună unităților sale. În acest timp, codificarea motivelor pentru contraindicații utilizate în acest fișier (și mai cu seamă codul „FR08”) era specific sediului său din Île -de- France. ÉFS preciza și faptul că datele cu privire la reclamant fuseseră descărcate într - o altă bază de date utilizată de această unitate în timpul folosirii unui nou instrument informatic, în 20 0 7. Codificarea a evoluat, dar a fost menținut un cod specific pentru contraindicația în litigiu .

Judecătorul de instrucție l - a audiat pe reclamant. ÉFS și responsabilul locului de recoltare au primit statutul de martor asistat.

La 21 noiembrie 2012, a fost dispusă încetarea urmăririi penale.

Reclamantu l a declarat apel.

Printr- o hotărâre din 18 aprilie 2013, camera de instrucție a confirmat încetarea urmăririi penale. A subliniat, în primul rând, că respectiva clasificare a contraindicațiilor pentru donarea de sânge era prevăzută printr - un ordin al ministrului din 10 septembrie 2003, în vederea aplicării art. L. 1223- 3 din codul sănătății publice, și că prelucrarea datelor în litigiu a fost declarată la CNIL la 31 iulie 2000. A dedus de aici că, legiuitorul intenționân d să deroge de la interdicția prevăzută la art. 226 -19 C.pen., culegerea datelor în litigiu nu constituia infracțiune.

Aceasta a considerat, în al doilea rând, că reclamantul fusese informat, din 2004, că datele privind sexualitatea sa puteau fi stocate de ÉFS. În această privință, a constatat că chestionarul de sănătate completat de obicei de potențialii donatori înainte de interviul medical la momentul faptelor se încheia cu această informație: „[…] vă informăm că unele dintre informațiile care vă sunt cerute, în special cu ocazia chestionarului anterior donării și a interviului prealabil donării, vor face obiectul unei înregistrări informatice de către Établissement Français du Sang, precum și anumite informații care vă privesc colectate cu ocazia donării de sânge în sine. [...] Dispuneți de un drept de acces [la aceste date], și, în caz că sunt inexacte, de dreptul de rectifica re și de eliminare. ” 3

Reclamantul a introdus recurs în casație împotriva acestei decizii invocând în special încălcarea art. 8 și a art. 14 din Convenție.

La cererea sa, o întrebare prioritară de constituționalitat e referitoare la art. L. 1223- 3 din codul sănătății publice și art. 226 - 19 C.pen. a fost transmisă Consiliului Constituțional.

Prin decizia din 19 septembrie 2014, Consiliul Constituțional a hotărât că dispozițiile supuse examinării sale sunt conforme cu Constituția. De altfel, acesta a subliniat că art. L. 1223 - 3 din Codul sănătății publice nu avea ca obiect excepția la incriminarea prevăzută la art. 226-19 C.pen., în mod contrar art. 8 din Legea din 6 ianuarie 1978 (infra, pc t. 37).

Curtea de Casație a respins ulterior recursul reclamantului, prin decizia din 8 iulie 2015, astfe l motivată: „Întrucât, dacă în mod eronat camera de instrucție s -a bazat pe art. L. 1223-3 din Codul sănătății publice și pe ordinul ministrului din 10 septembrie 2003 [...] pentru a hotărî că incriminarea prevăzută la art. 226 - 19 C.pen. nu este aplicabilă speței, decizia sa nu este cenzurată deoarece faptele vizate de urmărirea penală, așa cum au apreciat în mod suveran judecătorii, intră sub incidența prevederilor alin. II -6 o al art. 8 din Legea din 6 ianuarie 1978, conform cărora interzicerea, prezentată la alin. I din același articol, colectării sau a prelucrării datelor cu caracter personal referitoare, mai cu seamă, la starea de sănătate sau la viața sexuală a persoanelor, nu se aplică prelucrăril or necesare pentru scopurile medicinei preventive, ale d iagnosticelor medicale, ale administrării serviciilor de îngrijire sau de tratament sau ale gestionării serviciilor de îngrijire medicală și care sunt efectuate de un membru al unei profesii din domeniul sănătății, sau de o altă persoană supusă păstrării secretului medical; întrucât de aici rezultă că și în lipsa consimțământului expres al domnului Drelon pentru înregistrarea și stocarea datelor care îl priveau, comportamentul personalului și al unităților din domeniul sănătății pe care acesta a intenționat să le denunțe nu poate intra sub incidența incriminării prevăzute la art. 226 - 19 C.pen., care face trimitere el însuși la excepții, prevăzute de lege, la interzicerea înregistrării informatice a datelor cu caracter personal sensibile; / [... ] Întrucât […] camera de instrucție nu a încălcat niciunul dintre textele europene prevăzute în motivare [și în special art. 8 și 14 din Convenție], deoarece excepția la cerința consimțământului persoanei pentru înregistrarea și stocarea datelor cu caracter personal ref eritoare la sănătate sau la orientarea sexuală, decurgând din dispoziții le coroborate ale art. 226-19 C. pen. și ale art. 8 din Legea din 6 ianuarie 1978, constituie o măsură legitimă, necesară pentru a proteja sănătatea, definită prin lege cu suficientă pr ecizie pentru a evita arbitrariul și de natură să asigure, ca atare, o conciliere echilibrată între respectarea vieții private și protejarea sănătății publice; […] ”

Începând din 2009, contraindicațiile la donarea de sânge au fost definite de ministrul Sănătății prin ordine (infra, pct. 6 1 ). În două rânduri, reclamantul a contestat această nomenclatură care prevedea o contraindicație la donarea de sânge pentru bărbații care au avut un raport sexual cu un bărbat. 4

Reclamantu l a solicitat mai întâi abrogarea ordinului ministrului din 12 ianuarie 2009. Ministrul Sănătății a respins această cerere.

Reclamantu l a sesizat Consiliul de Stat cu o acțiune pentru exces de putere împotriva acestui refuz de a abroga. Ordinul atacat a fost însă abrogat în cursul procedurii și Consiliul de Stat a constatat lipsa necesității de a se pronunța printr -o decizie din 18 iulie 2016 . B. Acțiunea pentru exces de putere îndreptată împotriva ordinului ministrului din 5 aprilie 2016

Prin cererea din 10 iunie 2016, reclamantul a solicitat apoi anularea pentru exces de putere a ordinului ministrului din 5 aprilie 2016, care a modificat criteriile de selectare a potențialilor donatori de sânge (infra, pct. 63 ).

Acesta a susținut mai întâi că respectiva contraindicație era contrară Directivei 2004/33/CE și principiului nediscriminării garantat la art. 21 din Cartă, interpretat în lumina articolelor 8 și 14 din Convenție și a jurisprudenței Curții, precum și principiului constituțional al egalității. În continuare, acesta a subliniat că respectivul motiv de contraindicație la donare încălca principiul constituțional al protejării demnității umane. În această privință, a susținut că donarea de sânge era un „act de solidaritate umană” și că excluderea de la donare bazată pe orientarea sexuală a fost stigmatizantă și discriminatorie. În sfârșit, a afirmat că acest motiv de contraindicație la donare implica o culegere specifică de date ale bărbaților homosexu ali care au încercat să doneze sânge, ceea ce el considera a fi contrar normelor constituționale, comunitare și celor ale Convenției de protejare a dreptului l a respectarea vieții private.

La 28 decembrie 2017, Consiliul de Stat i-a respins recursul printr-o decizie motivată astfel : „5. În stabilirea contraindicațiilor la donarea de sânge, ministrul Sănătății trebuie, conform considerentelor (2) și (24) ale Directivei 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003, să ia toate măsurile de precauție pentru a reduce la minimum riscul de transmitere a unei boli infecțioase. Cu privire atât la gravitatea consecințelor unei astfel de transmiteri unui pacient supus transfuziei, cât și la neces itatea de a menține raportul de încredere dintre donatori și primitori care este baza organizării recoltării de sânge și a transfuziei de sânge, autoritățile sanitare trebuie, în cazul în care datele științifice și epidemiologice disponibile nu permit a se înlătura existența unui risc, să dea prioritate măsurilor celor mai adecvate pentru a proteja securitatea primitorilor, inclusiv prin selectarea donatorilor de sânge în funcție de criterii obiective legate de expunerea la risc, fără ca această selectare să poată fi considerată discriminare nelegală împotriva anumitor potențiali donatori. 5

Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal a Consiliului Europei (STCE nr. 108, „Convenția din 1981”), a fost ratificată de Franța la 24 martie 1983. Aceasta a intrat în vigoare la 1 octombrie 1985. Dispozițiile relevante ale acesteia sunt astfel redactate: Articolul 5 — Calitatea datelor Datele cu caracter personal care fac obiectul unei prelucrări automatizate trebuie să fie: a. obținute și prelucrate în mod corect și le gal; b. înregistrate în scopuri determinate și legitime și nu sunt utilizate în mod incompatibil cu aceste scopuri; c. adecvate, pertinente și neexcesive în raport cu scopurile pentru care sunt înregistrate; d. exacte și, dacă este necesar , actualizate; e. păstrate într - o formă care să permită identificarea persoanelor în cauză pe o durată ce nu o depășește pe cea necesară scopurilor pentru care ele sunt înregistrate. 7

Dispozițiile relevante din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, JO 1995 L 281, p. 31-50, în vigoare la data faptelor, sunt următoarele : Articolul 6 (1) Statele membre stabilesc că datele cu caracter personal trebuie să f ie: [...] (c) adecvate, pertinente și neexcesive în ceea ce privește scopurile pentru care sunt colectate și prelucrate ulterior; (d) exacte și, dacă este necesar, actualizate; trebuie luate toate măsurile necesare pentru ca datele inexacte sau incomplete din punct de vedere al scopului pentru care sunt colectate sau pentru care vor fi prelucrate ulterior, să fie șterse sau rec tificate; (e) păstrate într - o formă care permite identificarea persoanelor vizate o perioadă nu mai lungă decât este necesar în vederea atingerii scopurilor pentru car e au fost colectate sau pentru care vor fi prelucrate ulterior. [...] Articolul 7 Statele membre prevăd ca datele cu caracter personal să fie prelucrate numai dacă: (a) persoana vizată ș i - a dat consimțământul neechivoc sau [...] (e) prelucrarea este necesa ră pentru aducerea la îndeplinire a unei sarcini de interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul sau terțul căruia îi sunt comunicate datel e [...] 8

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea c e privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), JO 2016 L 119, p. 1-88, a intrat în vigoare la 25 mai 2018.

Pe de altă parte, Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribu irea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE, JO 2003 L 33, p. 30- 40, include dispoziții care impun stocarea anumitor date în materie de selectare a donatorilor: Articolul 18: Eligibilitatea donatorilor [...] (2) Rezultatele evaluării donatorilor și ale procedurilor de testare sunt înregistrate [...] . Articolul 24: Protecția datelor și confidențialitatea Statele membre [...] se asigură că: (a) sunt introduse măsuri de securitate a datelor, precum și garanții împotriva adăugirilor, ștergerilor sau modificărilor neautorizate ale dosarelor donatorilor sau ale evidențelor de excludere, precum și împotriva transferurilor neautorizate de date; / [...] ” 2. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) a) Cu privire la cerința de exactitate a datelor prelucrate

În hotărârea sa Rijkeboer din 7 mai 2009, CJUE a hotărât că dreptul la respectarea vieții private, protejat de Directiva 95/46/CE, „presupune ca persoana vizată să poată să se asigure că datele sale cu caracter personal sunt prelucrate în mod exact și legal, cu alte cuvinte, în special, că datele de bază 9

În Avizul său 1/15 din 26 iulie 2017 referitor la un pro iect de acord între Canada și Uniunea Europeană privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor, întrunită în Marea Cameră, a statuat că cerința este direct legată de art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europen e care consacră dreptul la respectarea vieții private (EU:C:2017:592, pct. 219).

În Hotărârea Nowak din 20 decembrie 2017, a statuat că trebuie apreciat caracterul exact și complet al datelor cu caracter personal în raport cu scopul pentru care aceste date au fost colectate (C-434/16, EU:C:2017:994, pct. 53). b) Cu privire la durata de stocare a datelor

În Hotărârea Digital Rights Ireland și Seitlinger și alții din 8 aprilie 2014, CJUE, reunită în Marea Cameră, a statuat că o reglementare a Uniunii care impune păstrarea datelor cu caracter personal trebuie să încadreze durata de păstrare a fiecărei categorii de date vizate în funcție de utilitatea lor eventuală în scopul realizării obiectivului urmărit sau în funcție de persoanele vizate, în temeiul criteriilor obiective (C-293/13, EU:C:2014:238, pct. 63-64). C. Dreptul intern

La data faptelor în litigiu, dispozițiile relevante ale Le gii nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 privind informatica, fișierele și libertățile erau următoarele: Articolul 6 Prelucrarea nu se poate aplica decât datelor cu caracter personal care îndeplinesc următoarele condiții: 1 o Datele sunt colectate și prelucrate în mod corect și licit; 2 o Acestea sunt colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri. [...] ; 3 o Sunt adecvate, pertinente și neexcesive în ceea ce privește scopurile pentru care sunt colectate și pentru care sunt prelucrate u lterior; 4 o Sunt exacte, complete și, dacă este necesar, actualizate; [...] 5 o Sunt stocate într- o formă care să permită identificarea persoanelor în cauză pe o durată ce nu o depășește pe cea necesară scopurilor pentru care sunt colectate și prelucrate. Articolul 8 I.- Se interzice colectarea sau prelucrarea datelor cu caracter personal [...] privind starea de sănătate sau viața sexuală a acestor pers oane. 10

Această versiune este preluată din Legea din 6 ianuarie 1978, care a transpus Directiva 95/46/CE (supra, pct. 30) în dreptul intern. Legea din 6 ianuarie 1978 a fost modificată ulterior de câteva ori. În special, prin Legea nr. 2018-493 din 20 iunie 2018 s-a realizat punerea în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 (supra, pc t. 31).

În ceea ce privește în mod specific prelucrările de date realizate în materie de donare de sânge, ordinul din 10 septembrie 2003 privind omologarea regulamentului emis de Agence française de sécurité sanitaire des produits de santé (Agenția Franceză pentru Siguranța Sanitară a Produselor de Sănătate) (AFSSaPS) care definea principiile de bune practici pe care trebuie să și le însușească centrele de transfuzie sanguină cuprindea următoarele dispoziții : 3.1. Dosarul donatorului Elementele de identificare ale donatorului sunt consemnate în dosarul informa tizat al donatorului, în care este în special prezentat istoricul donărilor cu următoarele informații: - - data, tipul și numărul fiecărei donări ; eventualele contraindicații la donare, temporare sau definitive, indicate în mod codificat; - - eventualele reacții ale donatorului apărute în timpul sau ulterior donării; rezultatele analizelor biologice și ale testelor de depistare cu ocazia donărilor anterioare; - și, dacă este cazul, date care fac parte din urmărirea medicală și biologică a donatorului. Pentru a asigura confidențialitatea acestor date, conținutul, modul lor de utilizare și personalul autorizat să le modifice sau să le consulte sunt definite într - o procedură. Dosarul sau partea dosarului la dispoziție la locul recoltării trebuie să cuprindă informațiile necesare legate de securitatea donatorilor și a produselor. Dosarul donatorului este consultat, verificat și completat la momentul fiecărei donări. ”

Aceste dispo ziții au fost reluate în decizia directorului general al AFSSaPS din 6 noiembrie 2006.

Prelucrările automatizate de date puse în aplicare de ÉFS au fost ulterior autorizate de CNIL prin decizia nr. 2011-395 din 8 decembrie 2011, cu ocazia centralizării lor în baza de date națională unică. Aceasta precizează 11

Rezoluțiile WHA58.13 și WHA63.12, adoptate la 23 mai 2005 și la 21 mai 2010 de Adunarea Mondială a Sănătății încurajează statele membre să selecționeze potențialii donatori de sânge în temeiul unor criterii stricte, pentru a nu-i alege dec ât pe cei care prezintă cel mai mic risc de transmitere a unui agent patogen prin sânge.

În plus, OMS a publicat Ghidul privind evaluarea adecvării pentru donarea de sânge în 2012, pe baza lucrărilor unui grup de experți. Fără a exprima o poziție asupra excluderii de la donare a bărbaților care au avut un raport sexual cu un bărbat, aceasta recomandă (p. 88) ca: „[...] criteriile excluderii permanente pentru comportamente sexuale cu risc ri dicat să fie definite și frecvent revizuite în funcție de situația specifică țării sau regiunii în cauză, pe baza unei analize a riscului rezidual de transmitere a infecțiilor virale prin transfuzie, luând în considerare evoluțiile epidemiologice ale acestor boli, progresele tehn ologice cu privire la testele de depistare disponibile și lucrările de cercetare în c urs. ” 2. Instrumentele Consiliului Europei

Recomandarea nr. R (95) 14 a Comitetului de Miniștri privind protecția sănătății donatorilor și a primitorilor în cadrul transfuziilor de sânge, adoptată la 12 octombrie 1995, amintește „importanța unei selecții adecvate a donatorilor, evitând orice posibilitate de discriminare”. Subliniază necesitatea de a evita „donările care provin de la persoane care, prin […] comportamentul lor […] ar crește probabil riscul de infectare pentru primitori”, făcând trimitere în mod deosebit la riscul de transmitere a HIV și a virușilor hepatici.

În Rezoluția CM/Res (2008) 5 cu privire la răspunderea donatorilor și la limitarea donării de sânge și de componente sanguine, adoptată la 12 martie 2008, Comitetul de Miniștri subliniază „datoria” de transparență a donatorilor față de centrele de transfuzie sanguină cu privire la factorii de risc transfuzional. În corelație cu aceasta, insistă asupra necesității de a garanta confidențialitatea informațiilor furnizate de donatori și asupra „dreptului de a se retrage în orice moment din procedura de donare de sânge [... ] fără să fie nevoiți să explice această decizie”. Acesta preconizează că selectarea donatorilor se efectuează „având în vedere dreptul primitorilor la protejarea sănătății și obligația care decurge de aici de a reduce riscul de transmitere a 12

Cel mai recent, Rezoluția CM/Res (2013) 3 referitoare la comportamentele sexuale ale donatorilor de sânge, care au un anumit impact asupra securității transfuzionale, adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2013 pornind de la studii științifice compilate de un grup de experți, subliniază că „persoanele care au raporturi sexuale între bărbați și lucrătorii sexuali în multe țări europene se află la extremitatea superioară a scalei de evaluare a riscului de infectare cu HIV și de alte infecții transmisibile sexu al care prezintă risc transfuzional”. Reține că „datele epidemiologice actuale nu permit să se stabilească precis riscul de a contracta o infecție cu risc transfuzional în corelare cu asumarea individuală a riscului de către donatori în materie de comportamente sexuale”. Pe această bază, Comitetul de Miniștri recomandă, „[pentru] un comportament sexual riscant, [să] nu se decidă aplicarea unei politici de excludere temporară decât după ce s - a stabilit că acest comportament nu îi expune pe donatori unui risc ridicat de a contracta boli infecțioase grave susceptibile de a fi transmise prin sânge”. B. Dreptul Uniunii Europene 1. Legislația secundară

Preambulul Directivei 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și se curitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribu irea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE, JO L 33, p. 30 - 40, include următoarele considerente: „(2) [...] Pentru a proteja sănătatea publică și a preveni transmiterea bolilor infecțioase, trebuie luate toate măsurile de precauție în timpul colectării, prelucrării, distribuirii și folosirii acestor produse, utilizând în mod adecvat progresele științifice la detectarea, inactivarea și eliminarea agenților patogeni transmisibili prin transfuzie. ” „(24) Sângel e și componentele sanguine folosite în scopuri terapeutice [...] trebuie obținute de la persoane a căror stare de sănătate este de așa natură încât [...] orice risc de transmitere a boli lor infecțioase să fie redus la minimum [. ..]. ”

Art. 18 și 19 impun centrelor de transfuzie sanguină să evalueze în mod sistematic adecvarea pentru donarea de sânge, în temeiul unei examinări de către un profesionist din domeniul sănătății înainte de fiecare donare de sânge, inclusiv un interviu.

Art. 29 lit. (d) din Directiva 2002/98/CE abilitează Comisia Europeană să definească criteriile de excludere de la donarea de sânge și să le actualizeze ținând seama de progresul științific și tehnic .

Pe această bază, Directiva 2004/33/CE a Comisiei din 22 martie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2002/98/CE a Parlamentului Euro pean și a Consiliului în ceea ce privește anumite cerințe tehnice pentru sânge și componente sanguine, JO 2004 L 91, p. 25-39, prevede, în anexa III, 13

În cauza Léger (hotărâre a din 29 aprilie 2015, C-528/13, EU:C:2015:288), CJUE a fost sesizată cu o întrebare preliminară în cadrul unui litigiu privind o decizie de excludere de la donarea de sânge bazată pe ordinul din 12 ianuarie 2009, care prevedea atunci o contraindicație per manentă la donarea de sânge pentru bărbații care au avut un raport sexu al cu un bărbat (infra, pc t. 61).

A considerat, în primul rând, că Directiva 2004/33/CE lăsa statelor membre o marjă de apreciere în a stabili comportamentele sexuale care justifică excluderea permanentă de la donarea de sânge (pct. 39 ).

În al doilea rând, CJUE a apreciat că un stat membru poate prevedea excluderea permanentă de la donarea de sânge pentru bărbații care au avut relații sexuale între bărbați, fără a încălca principiul nediscriminării prevăzu t la art. 21 din Carta drepturilor fund amentale a Uniunii Europene („Carta”), în cazul în care se stabilește pe baza datelor medicale, științifice și epidemiologice actuale, având în vedere situația care predomină în statul respectiv, că un astfel de comportament sexual expune aceste persoane u nui risc ridicat de a contracta boli infecțioase grave susceptibile de a fi transmise prin sânge și că nu există, în respectarea principiului proporționalității, tehnici eficiente de detectare a acestor boli infecțioase sau, în absența acestor tehnici, met ode mai puțin constrângătoare decât o astfel de contraindicație pentru a asigura un nivel înalt de protejare a sănătății primitorilor (pct. 40 -69).

În acest sens, CJUE a arătat că era în sarcina instanței de trimitere să hotărască dacă selectarea donatorilor în baza unei identificări mai precise a comportamentelor sexuale riscante putea permite să se stabilească o contraindicație la donare mai puțin constrângătoare decât o contraindicație pentru tot grupul alcătuit din bărbații care au avut relații sexuale cu un bărbat. (pct. 66- 69).

În urma acestei hotărâri, Tribunal administrativ din Strasbourg a anulat decizia de excludere de la donarea de sânge luată împotriva domnului Léger prin hotărârea nr. 0903177 din 8 martie 2016. A hotărât că, interzicând în mod general și definitiv donarea de sânge pentru bărbații care au avut raporturi sexuale cu alți bărbați fără a face nicio distincție în funcție de comportamentele sexuale individuale ale donatorilor și de perioada scursă de la ultimul raport sexual homosexual, ordinul din 12 ianuarie 2009, în temeiul căruia a fost luată decizia de excludere de la donare, încălca principiul proporționalității prevăzut la art. 52 din Cartă. Tribunalul administrativ a considerat, în special, că nu exista nicio interdicție să fie prevăzute, în cadrul procedurii de selectare a donatorilor de sânge, mecanisme care permit să se 14

Art. 16- 3 și urm. din C.civ. și art. L. 121 1 - 2 și urm. din Codul sănătății publice prevăd că recoltarea de elemente și de produse ale corpului uma n nu se poate întemeia decât pe un act voluntar, dezinteresat și anonim al donatorului. Art. L. 1221- 1 din Codul sănătății publice dispune, de altfel, că „transfuzia sanguină se efectuează în interesul primitorului și intră sub incidența principiilor etice ale voluntariatului și ale anonimatului donării, precum și a lipsei profitului”. 57. ÉFS este o instituție publică a statului, aflată în subordinea ministrului Sănătății. Acesta are în sarcină, în special, pentru populația civilă, colectarea sângelui și securitatea rețelei transfuzionale, așa cum este stabilit la art. L. 1222- 1 din codul sănătății publice. Își exercită misiunile printr - o rețea de unități regionale fără personalitate juridică.

Reglementarea privind selectarea potențialilor donatori de sânge a evoluat de- a lungul perioadei de desfășurare a faptelor în litigiu și în urma introducerii cererilor .

La 16 noiembrie 2004, cadrul juridic era stabilit de ordinul ministrului din 10 septembrie 2003 citat anterior (supra, pct. 39). Anexa la acesta cuprindea următoarele dispoziții :

Documentația medico - tehnică vizată în acest ordin al ministrului nu a fost prezentată de părți. Totuși, este cert că exista la acel moment în practica ÉFS excluderea permanentă de la donarea de sânge pentru bărbații care declarau că au avut relații sexuale cu un alt bărbat.

Contraindicațiile la donarea de sânge au fost ulterior definite prin ordine de ministrul Sănătății. Primul dintre acestea a fost emis la 12 ianuarie 2009. Acesta prevedea expres o contraindicație permanentă la donare pentru orice „bărbat care a avut relații sexuale cu un bărbat”. 15

Criteriile de selectare a donatorilor de sânge au fost în continuare modificate prin ordinul din 5 aprilie 2016, publicat în Jurnalul Oficial din 10 aprilie 2016. Acesta prevedea în anexa II, „pentru bărbații [care au avut unul sau mai multe] raport(uri) sexual(e) cu un alt bărbat”, o contraindicație temporară de douăsprezece luni de la cel mai recent raport sexual î n cazul donării de sânge total sau al aferezei și o contraindicație temporară de patru luni pentru bărbații care au avut mai mult de un partener sexual în ultimele patru luni de la încetarea acestei situații în cazul donării de plasmă prin afereză pentru plasma securizată prin carantină. Art. 3 din acest ordin al ministrului prevede că: „Prezentul ordin va intra în vigoare după trei luni de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Republicii franceze, cu excepția criteriilor de selectare a riscului de infectare legat de virusul West Nile, care intră în vigoare în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al Republicii franceze”, adică la 10 iulie 2016.

Durata acestei contraindicații la donarea de sânge total a fost redusă la patru luni printr-un ordin din 17 decembrie 2019.

Ea a fost în sfârșit eliminată printr - un ordin din 11 ianuarie 2022. Deși acest ordin al ministrului prevede că anumite comportamente sexuale r iscante duc încă la o excludere de la donare, acestea sunt de acum definite independent de genul și de orientarea sexuală (de ex.: sex cu mai mulți parteneri, act sexual contra cost etc. ). D. Elemente de drept comparat

Din avizul nr. 123 al Comitetului consultativ național de etică pentru științele privind viața și sănătatea, comunicat de reclamant, rezultă că în martie 2015, toate statele membre ale Uniunii Europene excludeau de la donarea de sânge potențialii donat ori care au avut un comportament sexual riscant. Totuși, aceștia erau definiți în mod variabil. Faptul de a fi avut relații sexuale între bărbați ducea la o excludere permanentă în optsprezece state membre. În Regatul Unit, în Suedia, în Finlanda, în Slova cia și în Ungaria, acest comportament sexual ducea la o excludere temporară de un an. Doar Italia, Spania și Polonia definesc aceste comportamente sexuale cu risc fără trimitere la raporturile homosexuale masculine.

În afara Uniunii Europene, se sublinia că și Rusia eliminase orice referire la homosexualitate din definirea contraindicațiilor la donarea de sânge. O excludere temporară specifică pentru bărbații care au avut un raport sexual cu un bărbat era, de altfel, prevăzută în Canada, în Australia, în Noua 16

De altfel, poate fi observată o evoluție recentă a dreptului sau a practicii din mai multe state membre ale Consiliului Europei. Anumite state au renunțat la definirea contraindicațiilor la donare prin referire la o sexualitate homosexuală (Grecia, Lituania, Ungaria). Altele au redus durata excluderii temporare vizate (Austria, Danemarca, Finlanda, Irlanda) sau au eliminat- o pentru bărbații homosexuali în relații monogame de lungă durată (Germania, Regatul Unit, Țările de Jos). ÎN DREPT

Având în vedere conexitate a obiectului celor două cereri, Curtea consideră oportun să le examineze împreună, în tr - o hotărâre unică. II. CU

Curtea va examina cele două capete de cerere pe rând. A. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenț ie

Reclamantul susține că date care reflectă presupusa sa orientare sexuală au fost colectate și stocate de ÉFS în condiții contrare cerințelor art. 8 din Convenție, formulat după cum urmează: „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într- o societate democratică, este necesară pentru [...] protejarea sănătății [...] ori protejarea drepturilor și libertăților altora. ” 1. Cu privire la admisibilitate

Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat și că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenție, Curtea îl declară admisibil. 17

Reclamantul se plânge că, în ceea ce îl privește, ÉFS a introdus o referință care făcea obiectul unei contraindicații la donarea de sânge prevăzută la acel moment pentru bărbații care au avut relații sexuale cu un bărbat. Contestând colectarea și stocarea datelor cu caracter personal r eferitoare la presupusele sale practici homosexuale, reclamantul denunță totodată un amestec în exercitarea dreptului său la respectarea vieții private și neîndeplinirea obligațiilor pozitive care decurg din art. 8 .

Din perspectiva obligațiilor negative, pe de o parte, reclamantul susține că prelucrarea datelor nu avea un temei legal previzibil. În această privință, face referire la ezitările instanțelor naționale în legătură cu temeiul legal care permite sustrage rea acestor operațiuni de la domeniul incrimină rii prevăzute la art. 226 -19 C.pen.

În plus, contestă legitimitatea și necesitatea acestui amestec. Argumentează că stocarea motivului de contraindicație la donarea în discuție nu s- a bazat pe motive relevante și suficiente. În această privință, susține că includerea referinței respective avea ca scop să asigure aplicarea contraindicației permanente la donarea de sânge în vigoare în acel moment pentru homosexuali, al cărei caracter discriminatoriu îl denunță. Argumentează, în continuare, că datele care îl priveau reflectau presupusa sa orientare sexuală și erau așadar sensibile. Contestă faptul că acestea au fost colectate doar în baza refuzului său de a răspunde la întrebări privind sexualitatea sa. Mai susține că datele în litigiu au fost colectate fără consimțământul său, că urmau să fie stocate perpetuu și că nu sunt supuse unei proceduri de ștergere sau de rectificare efective. El deduce astfel că prelucrarea acest or date sensibile nu a fost însoțită de garanții adecvate și că amestecul a fost disproporționat .

Din perspectiva obligațiilor pozitive, pe de altă parte, se plânge că statul pârât s- a abținut să sancționeze efec tiv atingerile aduse dreptului la protecția datelor, fapt pe care îl denunță, în special în plan penal.

Guvernul admite că a existat un amestec în viața privată a reclamantului prin colectarea și stocarea datelor în litigiu. Acesta susține, totuși, că respectivele prelucrări ale datelor erau prevăzute într -un mod previzibil și accesibil la art. 226 - 19 C.pen. și la art. 8, II, 6 o din Legea din 6 ianuarie 1978. Adaugă faptul că respectiva contraindicație permanentă la donarea de s ânge prevăzută la acel moment pentru bărbații care au avut relații sexuale cu un bărbat era clară și presupunea ca ÉFS să dețină un sistem informatic care permite punerea sa în aplicare. Consideră, în sfârșit, că aceste prelucrări ale datelor erau necesare pentru protejarea sănătății publice. 18

Curtea reamintește că stocarea datelor privind „viața privată” a unei persoane intră în sfera de aplicare a art. 8 § 1 din Convenție [ Leander împotriva Suediei , 26 martie 1987, pct. 48, seria A nr. 116, și Amann împotriva Elveției (MC), nr. 27798/95, pct. 65, CEDO 2000- II]. Această noțiune largă include mai cu seamă elemente precum identificarea sexuală, orientarea sexuală și viața sexuală [ a se vedea, printre altele, E.B. împotriva Franței (MC), nr. 43546/02, pct. 43, 22 ianuarie 2008].

Un asemenea amestec încalcă art. 8 cu excepția situației în care este „prevăzut de lege”, urmărește un scop legitim, și este, în plus, „necesar într - o societate democratică” pentru atingerea acestui scop.

Conform jurisprudenței constante a Curții, termenii „prevăzută de lege” înseamnă că măsura în litigiu trebuie să aibă în dreptul intern un temei care să fie compatibil cu statul de drept. Acest temei juridic trebuie să fie accesibil și previzibil, adică să fie stabilit cu suficientă precizie pentru a permite persoanei fizice să își modeleze comportamentul, dacă este necesar cu ajutorul unei consultanțe în cunoștință de cauză. Pentru a se considera că respectă aceste cerințe, trebuie să asigure o protecție adecvată împotriva arbitrariului și, în consecință, să definească cu suficientă claritate domeniul de aplicare și modul de exercitare a puterii de apreciere conferite autorităților competente [ Malone împotriva Regatului Unit , 2 august 1984, pct. 66-68, seria A nr. 82, Rotaru împotriva României (MC), nr. 28341/95, pct. 55, CEDO 2000-V, S. și Marper împotriva Regatului Unit (MC), nr. 30562/04 și 30566/04, pct. 95, CEDO 2008, și L.H. împotriva Letoniei , nr. 52019/07, pct. 47-59, 29 aprilie 2014].

Curtea a rezumat principiile aplicabile examinării necesității de a colecta și stoca da t e cu caracter personal în cauza S. și Marper (citată anterior, pct. 101- 104). O astfel de măsură trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit și să se bazeze pe motive „relevante și suficiente”. În plus, legislația internă trebuie să prevadă „garanții adecvate” pentru a preveni orice utilizare a datelor cu caracter personal care nu respectă garanțiile prevăzute la art. 8 ( ibidem, pct. 103). În această privință, Curtea ia în considerare prevederile Convenției din 1981 ( Z împotriva Finlandei , 25 februarie 1997, pct. 95, Culegere de hotărâri și decizii 1997- I, și S și Marper, citată anterior, pct. 103 și 107). Pentru a controla dacă o măsură care aduce atingere protecției datelor cu caracter personal este „necesară într -o societate democratică”, Curtea examinează dacă aceasta respectă una sau alta din cerințele enumerate la art. 5 din această Convenție, adică, în special, cerințele de minimizare a datelor stocate, de exactitate a datelor, de limitare a utilizării lor și de limitare a duratei de stocare. În special, dreptul intern trebuie să garanteze că datele prelucrate sunt pertinente și neexcesive în raport cu scopurile pentru care sunt înregistrate și că sunt stocate într - o formă care să 19

În ceea ce privește în special cerința de exactitate și de actualizare a datelor colectate, Curtea a judecat mai multe cauze privind stocarea, de către autorități, a unor date care s -au dovedit a fi inexacte sau despre care s-a afirmat că erau inexacte (a se vedea, mai ales, Cemalettin Canlı împotriva Turciei , nr. 22427/04, pct. 34- 37, 18 noiembrie 2008, despre prezența de informații inexacte într - un dosar al poliției, și Rotar u , citată ante rior, pct. 36, despre ținerea unui registru de către un serviciu de informații cu date eronate privind trecutul reclamantului). Datele cu caracter personal, false sau incomplete, culese și stocate de autorități pot face mai dificilă viața cotidiană a persoanei vizate ( Khelili împotriva Elveției , nr. 16188/07, pct. 64, 18 octombrie 2011) sau se pot dovedi defăimătoar e ( Rotaru , citată anterior, pct. 44). Utilizarea lor necorespunzătoare poate fi exacerbată de nerespectarea anumitor garanții procedurale prevăzute în legislația internă pentru a proteja drepturile persoanelor vizate (a se vedea, pentru transmiterea fragmentată a unei informații inexacte provenind dintr - un dosar al poliției către autoritățile judecătorești, Cemalettin Canlı , citată anterior, pct. 42-43).

Curtea recunoaște în materie o anumită marjă de apreciere autorităților naționale competente; întinderea acesteia depinde de un anumit număr de factori, între care natura dreptului în cauză garantat de Convenție, importanța sa pentru persoana vizată, natura amestecului și scopul acestuia ( S. și Marper , citată anterior, pct. 102). Curtea ține seama și de faptul că nu a fost obținut sau cerut consimțământul persoanei la momentul colectării, stocării sau utilizării datelor intrinsec private ( ibidem , pct. 104, și Avilkina și alții împotriva Rusiei , nr. 1585/09, pct. 48-49, 6 iunie 2013). Astfel, Curtea a hotărât că divulgarea de date privind seropozitivitatea ( Z împotriva Finlandei , citată anterior, pct. 96) sau stocarea și utilizarea nelimitate a datelor privind amprentele digitale și genetice în scopuri polițienești (S. și Marper , citată anterior, pct . 104 et 112) efectuate fără consimțământul persoanei vizate necesită o examinare riguroasă din partea sa. ii. Apli carea în speță α) Cu privire la chestiunea dacă în cauză există o obligație negativă sau o obligație pozitivă

Curtea reamintește că scopul principal al art. 8 este de a proteja persoana împotriva amestecurilor arbitrare ale autorităților publice. Întrucâ t ÉFS este o instituție publică a statului (supra, pct. 57), Curtea va examina acest capăt de cerere din perspectiva obligațiilor negative [ Libert împotriva Franței , nr. 588/13, pct. 41, 22 februarie 2018; a se vedea, de asemenea, a contrario , Bărbulescu împotr iva României (MC), nr. 61496/08, pct. 109-111, 20

În speță, Curtea constată că au fost colectate și stocate într - o bază de date utilizată inițial de una dintre unitățile ÉFS date cu caracter personal conform cărora reclamantul era vizat de contraindicația la donarea de sânge prevăzută în dreptul național la acel moment pentru bărbații care a u avut relații sexuale cu un bărbat. În opinia Curții, astfel de date cuprind indicații explicite despre viața sexuală și presupusa orientare sexuală a reclamantulu i. În această privință, nu este determinant faptul că această contraindicație a fost stocată cu simpla referire la un cod și nu cu descrierea explicită a unui comportament sexual. În plus, era prevăzut ca datele culese în 2004 să fie stocate până în 2278. Prin urmare, Curtea consideră, împreună cu părțile, că a existat un amestec în exercitarea d reptului la respectarea vieții private a reclamantului . γ) Cu privire la temeiul legal al ameste cului

Curtea subliniază că art. 8, II, 6 o din Legea din 6 ianuarie 1978, în versiunea sa aplicabilă litigiului, făcea excepție, în materie medicală, de la interdicția de a colecta și de a prelucra date privind starea de sănătate sau viața sexuală a persoanelor prevăzută la primul alineat din acea sta. În special, aceste dispoziții permiteau prelucrarea unor astfel de date la nevoie pentru „gestionarea serviciilor de sănătate”, conferind autorităților interne o putere de apreciere în ceea ce privește crearea de astfel de fișiere. Rămâne să se stabil ească dacă temeiul legal era suficient de previzibil și de accesibil, din punctul de vedere al unui donator de sânge, și dacă oferea o protecție adecvată împotriva arbitrarului.

În opinia Curții, previzibilitatea temeiului legal trebuie să fie apreciată în contextul său juridic. Or, Curtea subliniază că, la data faptelor în litigiu, art. 18 din Directiva 2002/98/CE impunea înregistrarea rezultatelor procedurilor de evaluare și de testare a donatorilor (supra, pct. 32). Ordinul din 10 septembrie 2003 prevedea, de asemenea, ținerea unui „dosar informatizat al donatorului” cuprinzând „eventualele contraindicați i la donare, temporare sau definitive, indicate în mod codificat” care îl priveau (supra, pct. 3 9 ). Curtea concluzionează că acest cadru leg al, considerat în ansamblul său, a definit cu suficientă precizie domeniul de aplicare și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere conferite autorităților intern e și, astfel, a permis reclamantului să își regleze comportamentul, și anume să contin ue sau să renunțe la demersul său de a dona sânge în cunoștință de cauză. Aceasta apreciază, prin urmare, că amestecul în litigiu era „prevăzut de lege”. 21

În opinia Curții, amestecul în litigiu urmărea cel puțin unul din scopurile legitime enumerate la art. 8 § 2, respectiv protejarea sănătății. În această privință, Curtea nu pierde din vedere că un număr mare de persoane au fost contaminate cu HIV sau cu viruși hepatici prin transfuzia de produse sangvine insuficient securizate, în Franța precum și în numeroase state contractante, înainte ca tehnici de detectare, de inactivare și de eliminare a agenților patogeni să fie dezvoltate și generalizate. Instrum entele de drept internațional citate anterior (supra, pct. 44- 54) au fost adoptate pentru a răspunde acestei crize sanitare majore și urmăresc chiar acest obiectiv al protejării sănătății publice. De altfel, Curtea reamintește că obligațiile pozitive care decurg din art. 2 din Convenție implică instituirea unui c adru de reglementare care impune spitalelor adoptarea de măsuri care să asigure protecția vieții bolnavilor lor [ G.N. și alții împotriva Italiei , nr. 43134/05, pct. 80, 85-95, 1 decembrie 2009, Oyal împotriva Turciei , nr. 4864/05, pct. 53-54, 23 martie 20 10, și Karchen și alții împotriva Franței (dec.) , nr. 5722/04, 4 martie 2008] . ε) Cu privire la necesitatea amestecului

Curtea trebuie mai întâi să examineze dacă amestecul în litigiu era întemeiat pe motive relevan te și suficiente.

Asupra acestui punct, Guvernul argumentează că colectarea și stocarea datelor în litigiu asigurau respectarea efectivă a contraindicației la donarea de sânge prevăzută la acel moment pentru bărbații care au avut relații sexuale cu un bărbat. Susține că acesta nu era întemeiat pe o orientare sexuală, ci pe un comportament sexual corelat cu un risc transfuzional ridicat conform mai multor studii medicale și epidemiologice.

Reclamantul susține, dimpotrivă, că acest amestec nu se întemeia pe motive relevante și suficiente. În plus, acesta denunță caracterul discriminatoriu al criteriului de selectare a donatorilor care a dus la colectarea ș i stocarea datelor cu caracter personal în litigiu.

Având în vedere explicațiile oferite de Guvern, documentele care i -au fost comunicate și instrumentele de drept internațional citate anterior (supra, pct. 44- 5 4 ), Curtea consideră că colectarea și stocarea datelor cu caracter personal privind rezultatele procedurilor de selectare a potențialilor donatori de sânge, și mai cu seamă cu privire la eventualele motive de excludere de la donare, contribuie la garantarea securității transfuzionale. Fără a fi nevoie să verifice dacă alte criterii de selectare a donatorilor erau previzibile (a se vedea , mutatis mutandis , S. și Marper , citată anterior, pct. 117), Curtea consideră că colectarea și stocarea datelor în litigiu se întemeia pe motive relevante și suficiente . 22

Ținând seama de sensibilitatea datelor cu caracter personal în litigiu, care cuprind indicații cu privire la practicile și orientarea sexuale ale reclamantului (supra, pct. 8 6 ), Curtea consideră că este deosebit de important ca acestea să îndeplinească cerințele de calitate prevăzute la art. 5 din Convenția din 1981. În special, este important ca acestea să fie exacte și, după caz, actualizate, să fie adecvate, pertinente și neexcesive în raport cu scopul prelucrării lor, iar durata lor de stocare să nu depășească durata necesară. De altfel, Cur tea constată că datele în litigiu, care priveau intimitatea reclamantului, au fost colectate și stocate fără consimțământul explicit al reclamantului – ceea ce Guvernul pârât nu contestă. Prin urmare, aceasta trebuie să procedeze la o examinare riguroasă ( S. și Marper, citată anterior, pct. 104, și Z. împotriva Finlande i , citată anterior, pct. 96).

În primul rând, cu privire la exactitatea datelor cu caracter personal, Curtea consideră că aceasta trebuie apreciată în raport cu scopul pentru care au fost colectate datele. În cadrul prelucrării în litigiu, scopul acestei categorii de date a fost acela de a asigura respectarea unei contraindicații specifice la donare, pe care dreptul intern o prevedea atunci cu caracter permanent. Astfel, aceasta trebuia să se întemeieze pe o bază factuală precisă și exactă. Or, reclamantului i s- a aplicat o contraindicație specifică pentru bărbații care au avut un raport sexual cu un bărbat pentru unicul motiv că refuzase să răspundă la întrebări privind sexualitatea sa cu ocazia interviului medical prealabil donării. Niciunul dintre elementele supuse aprecierii medicului nu îi permitea să ajungă la o astfel de concluzie cu privire la practicile sale sexuale. Totuși, tocmai acesta este motivul excluderii de la donare care a fost verificat și stocat. Curtea concluzionează din cele de mai sus că datele colectate se întemeiau pe simple presupuneri și nu aveau o bază factuală dovedită. Or, Curtea reamintește că le revine autorităților sarci na de a demonstra exactitatea datelor colectate (a se vedea Khelili , citată anterior, pct. 66-70). Curtea subliniază, în plus, că acestea nu au fost actualizate ca urmare a protestelor și a plângerii reclamantului.

Curtea ține să sublinieze, pe de altă parte, că nu este adecvată colectarea unei date cu caracter personal referitoare la practicile și la orientarea sexuale doar în temeiul unor presupuneri sau prezumții. În plus, în opinia Curții, ar fi fost suficient pentru atingerea obiectivului de securitate transfuzională urmărit, să fie înregistrat refuzul reclamantului de a răspunde la întrebările privind sexualitatea sa, acest element putând fi de natură a justifica, de unul singur, excluderea sa de la donarea de sânge .

În al doilea rând, Guvernul nu demonstrează că, la momentul faptelor, durata de stocare a datelor în litigiu era reglementată astfel încât să nu poată depăși durata necesară scopurilor pentru care au fos t colectate. Curtea observă că, la momentul colectării acestor date în 2004, instrumentul 23

Având în vedere toate elementele de mai sus, Curtea co ncluzioneaz ă că statul pârât și - a depășit marja de apreciere în materie.

Prin urmare, a fost încălcat art. 8 din Convenție ca urmare a colectăr ii și stocării datelor cu caracter personal în litigiu. B. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 14 coroborat cu art. 8

De asemenea, reclamantul consideră că modalitățile de prelucrare a datelor sale, așa cum rezultă din interpretarea de către Curtea de Casație a art . 226- 19 C.pen. în speță, constituie o discriminare bazată pe presupusa sa orientare sexuală, ceea ce, în opinia sa, este contrar art. 14 din Convenție coroborat cu art. 8.

Având în vedere constatările sale în temeiul art. 8, Curtea consideră că nu este necesar să examineze separat acest capăt de cerere din perspectiva art. 14 coroborat cu art. 8. III. CU

Acesta contestă previzibilitatea, adecvarea și necesita te a contraindicației la donarea de sânge prevăzute în dreptul național la acel moment pentru bărbații care au avut o relație sexuală cu un alt bărbat. Potrivit acestuia, respectivul criteriu de selectare a donatorilor țintește fără deosebire populația homosexuală masculină, deși trebuie definit ținând seama de riscu l transfuzional care însoțește practicile sexuale individuale ale potențial ului donator și de fiabilitatea în creștere a testelor de depistare efectuate în mod obligatoriu la fiecare recoltare. Ace sta se plânge, pe de altă parte, de o discriminare bazată pe presupusa sa orientare sexuală. Invocă art. 8 din Convenție, separat și coroborat cu art. 14.

Curtea va examina cele două capete de cerere împreună. 24

În primul rând, Guvernul susține că reclamantul pretinde un drept la donarea de sânge care nu este garantat de art. 8. În opinia sa, donarea de sâ nge nu poate fi concepută decât ca un act de solidaritate dezinteresat, și nu ca un drept fundamental. Reamintind caracterul accesoriu al art. 14, acesta susține, de asemenea, că accesul la don area de sânge nu intra în sfera de aplicare a art. 8. Concluzionează că aceste capete de cerere nu sunt compatibile ratione materiae cu dispozițiile Convenției.

Reclamantul susține, dimpotrivă, că libertatea de a dona sânge es te o expresie a dreptului la autonomia personală, a dreptului de a dispune de corpul său, a dreptului la autodeterminare, a posibilității persoanei de a crea și de a dezvolta relații cu semenii săi și a dreptului la respectarea demnității umane, care sunt protejate prin art. 8. B. Motivarea Curții cu privire la admisibilitatea capetelor de cerere întemeiate pe încălcarea art. 8 și art. 14 din Convenție 1. Cu privire la respectarea termenului de șase luni

Cu titlu introductiv, Curtea trebuie să verifice din oficiu dacă a fost sesizată cu acest capăt de cerere în timp util [a se vedea, printre altele, Radomilja și alții împotriva Croației (MC), nr. 37685/10 și 22768/12, pct. 138, 20 martie 2018]. Curtea a rată că, prin cererea sa din 8 iunie 2018, reclamantul a sesizat- o cu un capăt de cerere referitor la măsurile de excludere de la donare luate față de el la 16 noiembrie 2004 și la 9 august 2006. În fața instanțelor naționale, reclamantul nu a contestat aceste măsuri decât în cadrul plângerii sale prin care s- a constituit parte civilă. Or, a existat o pronunțare definitivă asupra fondului la 8 iulie 2015. Prin urmare, acest capăt de cerere, în măsura în care privește deciziile de excludere citate anterior, este tardiv și trebuie declarat inadmisibil în temeiul art. 35 § 1 și 4 din Convenție. 2. Cu privire la celelalte motive de inadmisibilitat e

Cu privire la excluderea de la donare din 26 mai 2016, Curtea observă că legislația internă permitea reclamantului să conteste direct în fața instanței administrative deciziile de excludere de la donarea de sânge luate împotriva sa (a se vedea, de exemplu, supra, pct. 55), ceea ce acesta nu a făcut, preferând să formuleze, la 10 iunie 2016, o acțiune pentru exces de putere împotriva ordinului ministrului din 5 aprilie 2016. În plus, aceasta observă că reclamantul nu a susținut, în fața Consiliul de Stat, că dispozițiile Convenției garantau un drept sau o libertate de a - și dona sângele. Cu toate că se îndoiește de epuizarea căilor de recurs interne, Curtea constată că Guvernul pârât nu se prevalează de acest aspect. 25

Curtea observă că raționamentul reclamantului urmărește, în esență, să pună în discuție contraindicația temporară la donarea de sânge prevăzută pentru bărbații care au avut un raport sexual cu un alt bărbat, în versiunea sa care decurge din ordinul ministrului din 5 aprilie 2016. Or, Curtea constată că ordinul ministrului din 5 aprilie 2016 nu a intrat în vigoare decât la 10 iulie 2016 în ceea ce privește contraindicațiile legate de riscul de expunere a potențialului donator la un agent patogen transmisibil pe cale sexuală (supra, pct. 6 3 ). Rezultă de aici că reclamantul nu poate invoca în fața Curții încălcarea art. 8 și art. 14 coroborate la care ar fi dus aplicarea, împotriva sa, a unui ordin de reglementare care nu era încă în vigoare la data excluderii sale de la donarea de sânge pe care o contestă în fața s a.

Curtea observă, în plus, că excluderea reclamantului de la donarea de sânge din 26 mai 2016 rezultă din aplicarea automată, de către ÉFS, a unei contraindicații la donare care figura în prelucrarea datelor încă din 2004 și care rezulta din colectarea și stocarea, sub incidența ordinului din 10 septembrie 2003, a unor date care prezentau o inexactitate materială (supra, pct. 7, 96 și 9 8 ). Astfel, reclamantul susține, fără a fi contrazis de Guvern asupra acestui punct, că medicul s - a limitat să constate existența unei referințe cu privire la persoana sa în baza de date în litigiu la momentul interviului prealabil donării din 26 mai 2016, fără a lua în considerare nici un alt element în împrejurările specifice ale speței. În opinia Curții, aici este vorba despre o repercusiune a încălcării constatate anterior a art. 8 din Convenție.

Curtea concluzionează astfel că, presupunând că art. 8 și art. 14 sunt aplicabile, aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate și trebuie respinse în aplicarea art. 35 § 3 și 4 din Convenție.

În conformitate cu art. 41 din Convenție: „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă. ” A. Prejudiciu

Reclamantul solicită 50 000 de euro (EUR) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral pe car e consideră că l -a suferit. 26

Curtea apreciază că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert și a considerat că este echitabil să îi acorde 3 000 EUR pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată pentru acest cuantum cu titlu de impozit. B. Cheltuieli de judecată

Reclamantul solicită 12 000 EUR pentru cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața Curții. Această sumă este justificată prin două note de onorarii facturate la depunerea fiecărei cereri. El precizează că a fost asistat cu titlu gratuit în fața Curții de Casație și a Consiliului de Stat.

Guvernul lasă la aprecierea Curții caracterul rezonabil al cheltuielilor solicitate.

Conform jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În prezenta cauză, având în vedere documentele de care dispune și similitudinea relativă a cererilor conexate, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantului suma de 9 000 EUR pentru procedura desfășurată în fața sa, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit. C. Dobânzi moratori i

Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centra lă Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.