NĂSUI v. ROMANIA

Publicat la 11 aprilie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 62047/19 Gabriel-Adrian NĂSUI împotriva României depusă la 13 noiembrie 2019 comunicată la 25 martie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cauzele se referă la condamnarea reclamantului pentru infracțiuni de corupție susținute de Înaltul Tribunal de casă și Justiție la 27 martie 2019 (comunicat reclamantului la 17 mai 2019). În timpul procesului penal împotriva reclamantului, dispozițiile articolului 155 din Codul Penal, care reglementează întreruperea cursului statutului de limitare a responsabilității penale, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale . Reclamantul susține că, ca urmare a hotărârii Curții Constituționale menționate mai sus, procedurile penale împotriva acestuia ar trebui să fi fost întrerupte din cauza unei perioade limitate.

El se plânge că condamnarea sa a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 7 din Convenție din cauza lipsei de previzibilitate și certitudine a legii aplicate în cazul său și a condus la condamnarea sa, și anume art. 155 din Codul Penal. Având în vedere hotărârea Curții Constituționale nr. 297/2018, textul articolului 155 din Codul penal a fost clar și previzibil pentru reclamant? În special, a fost condamnat reclamantul pentru acte care nu mai erau pedepsite datorită lipsei statutului de limitări în ceea ce privește infracțiunile relevante în cazul său? Dacă da, condamnarea reclamantului a constituit o încălcare a articolului 1 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Antia și Khupenia c. Georgia , nr. 7523/10, §§ 39-43, 18 iunie 2020)?

Published on 11 April 2022

FOURTH SECTION

Application no. 62047/19 Gabriel-Adrian NĂSUI against Romania lodged on 13 November 2019 communicated on 25 March 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The case concerns the applicant’s conviction for corruption offences upheld by the High Court of Cassation and Justice on 27 March 2019 (communicated to the applicant on 17 May 2019). During the criminal trial against the applicant, the provisions of Article 155 of the Criminal Code, governing the interruption of the course of the statute of limitations of the criminal responsibility, had been declared unconstitutional by decision no. 297/2018 of the Constitutional Court . The applicant alleges that, as a result of the above-mentioned Constitutional Court decision, the criminal proceedings against him should have been discontinued on account of having been time-barred. He complains that his conviction breached his rights under Article 7 of the Convention due to the lack of foreseeability and certainty of the law that was applied in his case and led to his conviction, namely Article 155 of the Criminal Code.

QUESTION TO THE PARTIES

Having regard to the Constitutional Court decision no. 297/2018, was the text of Article 155 of the Criminal Code clear and foreseeable to the applicant? In particular, has the applicant been convicted for acts which were no longer punishable owing to the lapse of the statute of limitations in respect of the relevant offences in his case? If so, did the applicant’s conviction amount to a violation of Article 7 § 1 of the Convention (see, mutatis mutandis , Antia and Khupenia v. Georgia , no. 7523/10, §§ 39-43, 18 June 2020)?