Decizie nr. 69 din 18.05.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 75 alin. (1) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, ridicată de dl avocat Vladimir Kovali, în interesele dlui Nicolae Siceac, reclamant în dosarul nr. 2a-1432/16, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători ai Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău (format din doamnele Marina Anton și Olga Cojocaru și domnul Vitalie Cotorobai), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Curții de Apel Chișinău se află cererile de apel formulate de dl avocat Vladimir Kovali, în interesele dlui Nicolae Siceac, împotriva hotărârii Judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău, din 25 februarie 2016 și împotriva hotărârii suplimentare din 18 august 2016, precum și apelul formulat de dl avocat Viorel Chetrușcă, în interesele dlor Alexei Siceac și Alexandru Siceac, împotriva hotărârii din 25 februarie 2016.

Prin Încheierea din 25 mai 2017, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea formulată de dl Nicolae Siceac privind dispunerea expertizei pentru determinarea modului de folosință a terenurilor.

Pe 20 ianuarie 2020, Centrul Național de Expertiză Judiciară a refuzat efectuarea expertizei menționate supra , pentru că taxa pentru efectuarea expertizei nu a fost achitată integral, potrivit articolului 53 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar.

În ședința de judecată din 4 iunie 2020, dl avocat Vladimir Kovali a ridicat, în interesele dlui Nicolae Siceac, excepția de neconstituționalitate a articolului 75 alin. (1) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar.

Prin Încheierea din aceeași zi, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea ,,[…] (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 20 Accesul liber la justiție ,,(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ,,[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ,,(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. […] (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Prevederile relevante ale Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar sunt următoarele: Articolul 75 Plata pentru serviciile de efectuare a expertizei judiciare „ (1) Expertiza judiciară se efectuează cu condiția că solicitantul achită în prealabil costurile acesteia. În cazul în care solicitantul expertizei este o instituție publică, pentru efectuarea expertizei judiciare este suficientă prezentarea prealabilă a unei garanții privind plata ulterioară, acceptată de către instituția de expertiză judiciară sau de către expertul judiciar, în cazul în care acesta își desfășoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară. […] (5) Plata pentru expertizele judiciare în cauzele civile se face anticipat de către partea care a solicitat expertiza, fapt menționat în actul de dispunere a expertizei judiciare. […].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

În argumentarea sesizării, autorul susține că dreptul unei persoane nu poate fi restrâns prin impunerea, în mod arbitrar, a unor condiții obligatorii. Restrângerile trebuie să corespundă articolului 54 din Constituție.

Autorul sesizării menționează că Parlamentul nu poate interveni în relațiile contractuale prin stabilirea condițiilor de încheiere a contractelor și nu poate favoriza o parte contractată în detrimentul celeilalte părți.

Autorul sesizării susține că scopul principiului nediscriminării este de a asigura tuturor persoanelor perspective egale de acces la oportunitățile disponibile în societate. Astfel, prevederile contestate ar fi contrare articolelor 15, 16, 20, 23, 53 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, ridicată de o parte în proces (a se vedea § 1 supra ), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 75 alin. (1) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar. Acest articol stabilește că expertiza judiciară se efectuează cu condiția ca solicitantul expertizei să achite în prealabil costurile acesteia. În cazul în care solicitantul expertizei este o instituție publică, pentru efectuarea expertizei judiciare este suficientă prezentarea prealabilă a unei garanții privind plata ulterioară, acceptată de către instituția de expertiză judiciară.

Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate .

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect un apel împotriva hotărârilor instanței de judecată. În această cauză, instanța de apel a dispus, prin încheiere, efectuarea unei expertize judiciare la solicitarea persoanei fizice – parte din proces, însă, din cauza neachitării taxei pentru efectuarea expertizei, Centrul Național de Expertiză Judiciară a refuzat efectuarea expertizei (a se vedea §§ 4-5 supra ). Așadar, deși autorul sesizării privind excepția de neconstituționalitate a contestat articolul 75 alin. (1) din Lege, Curtea reține că instanța de judecată ar putea aplica doar prima teză a acestui articol în cauza pe care o examinează. A două teză din acest alineat se referă la calitatea solicitantului expertizei și deoarece solicitantul nu are calitatea de instituție publică, Curtea consideră că această teză nu ar putea fi aplicată de instanța de judecată.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 8 din 26 ianuarie 2021, § 23; DCC nr. 14 din 2 februarie 2021, § 19; DCC nr. 25 din 16 februarie 2021, § 22; DCC nr. 30 din 18 martie 2021, § 19; DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 20).

Curtea observă că, deși autorul a făcut trimitere, în secțiunea „Legislația pertinentă” a sesizării, la articolele 1 alin. (3) [ preeminența dreptului ], 15 [ universalitatea ], 16 [ egalitatea ], 20 [ accesul liber la justiție ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], 53 [ dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică ] și 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție, în esență acesta susține doar că dispozițiile criticate nu respectă principiile egalității și proporționalității.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolele 16 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturile garantate de Constituție (a se vedea HCC nr. 25 din 29 octombrie 2020, § 29; HCC nr. 29 din 26 noiembrie 2020, § 19; HCC nr. 3 din 14 ianuarie 2021, § 22; HCC nr. 12 din 6 aprilie 2021, § 42).

Cu privire la incidența articolelor 1 alin. (3), 15, 20, 23 și 53 din Constituție, Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat relevanța și pertinența acestor norme constituționale. Autorul sesizării face trimitere la prevederile constituționale menționate supra fără a fundamenta contrarietatea dispozițiilor legale criticate cu acestea. Astfel, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 46 din 1 aprilie 2021, § 15).

Dacă ar proceda la examinarea sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituționalitate a actelor normative criticate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condițiile în care, potrivit articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și articolului 39 din Codul jurisdicției constituționale , sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul și împrejurările pe care subiectul își bazează cerințele, să prezinte normele legale și argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituției , precum și legătura cauzală directă dintre norma contestată și argumentele invocate (a se vedea, în acest sens, DCC nr. 4 din 5 ianuarie 2021, § 23; DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 24; DCC nr. 46 din 1 aprilie 2021, § 16).

În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 156 din 22 decembrie 2020, § 16; DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 25; DCC nr. 46 din 1 aprilie 2021, § 17 ).

În aceste condiții, Curtea constată că autorul sesizării nu a argumentat existența unor ingerințe în drepturile garantate de Constituție. Așadar, Curtea nu poate examina prevederile contestate din perspectiva principiilor egalității și proporționalității. Această constatare este suficientă pentru a declara inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate.

De asemenea, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate în partea în care autorul pretinde că prevederile contestate sunt contrare articolelor 666-667 și 970-971 din Codul civil (în redacția de până la data de 1 martie 2019) și cu articolele 992-993 și 1375-1376 din Codul civil (în redacția după data de 1 martie 2019). În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituționale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele și furnizarea unei concluzii care ar rezulta din comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea DCC nr. 135 din 24 noiembrie 2020, § 25; DCC nr. 158 din 22 decembrie 2020, § 29). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituționale cuprinse în acte normative distincte nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 158 din 22 decembrie 2020, § 29; DCC nr. 52 din 8 aprilie 2021, § 19).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 75 alin. (1) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, ridicată de dl avocat Vladimir Kovali, în interesele dlui Nicolae Siceac, reclamant în dosarul nr. 2a-1432/16, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 18 mai 2021 DCC nr. 69 Dosarul nr. 34g/2021