Decizie nr. 35 din 30.03.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 91 alin. (5) din Codul penal, ridicată de dl Dumitru Spatari, parte în dosarul nr. 21ji-126/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Igor Negreanu din cadrul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Prin sentința din 30 mai 1996 a Colegiului penal al Judecătoriei Supreme, dl Dumitru Spatari a fost condamnat în baza articolelor 88 pct. 1, 4 și 6 [ Omorul premeditat săvârșit cu circumstanțe agravante ], 121 alin. (2) pct. 1), 3) și 7 [ Tâlhărie în scopul sustragerii avutului proprietarului ] și 119 alin. (3) [ Sustragerea de bunuri din avutul proprietarului, săvârșită prin furt] din Codul penal din 24 martie 1961 (abrogat). Pentru concurs de infracțiuni, instanța de judecată i-a aplicat dlui Dumitru Spatari pedeapsa detenției pe viață.

Pe 18 februarie 2008, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare declarat în interesele dlui Dumitru Spatari și a menținut pedeapsa aplicată anterior.

Actualmente, pe rolul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, se află plângerea condamnatului Dumitru Spatari cu privire la aplicarea față de acesta a prevederilor articolului 51 [ eliberarea condiționată înainte de termen de pedeapsă ] din Codul penal din 24 martie 1961 (abrogat), în vigoare la data comiterii faptelor și, respectiv, la data condamnării sale.

În cadrul ședinței de judecată, dl Dumitru Spatari a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 91 alin. (5) [ liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen ] din Codul penal (adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002) în fața Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

Printr-o încheiere din 13 octombrie 2020, Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele: Articolul 10 Efectul retroactiv al legii penale „(1) Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. (2) Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.” Articolul 91 Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen „[…] (5) Persoana care execută pedeapsa detențiunii pe viață poate fi liberată condiționat de pedeapsă înainte de termen dacă instanța de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei și dacă această persoană a executat efectiv cel puțin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă. […].”

Prevederile relevante ale Codului penal din 24 martie 1961 (abrogat pe 12 iunie 2003) sunt următoarele: Articolul 51 Eliberarea condiționată înainte de termen de pedeapsă „[…] (7) Persoanelor condamnate la detenție pe viață le poate fi aplicată eliberarea condiționată înainte de termen de pedeapsă după executarea efectivă de către acestea a cel puțin douăzeci și cinci de ani de privațiune de libertate. […]” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că prevederile articolului 91 alin. (5) din Codul penal fac imposibilă aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen.

Astfel, dacă Codul penal din 18 aprilie 2002 stabilește, între altele, necesitatea executării efective a cel puțin 30 de ani de închisoare pentru a putea dispune liberarea condiționată înainte de termen [articolul 91 alin. (5)], atunci Codul penal din 24 martie 1961 [articolul 51 alin. (7)], în vigoare la data comiterii faptelor de către autorul excepției și, respectiv, la data condamnării sale, stabilea că liberarea de pedeapsă în discuție putea fi aplicată după executarea efectivă a cel puțin 25 de ani de închisoare.

În opinia sa, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 22 și 23 alin. (2) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 91 alin. (5) din Codul penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002. Aceste prevederi stabilesc că „persoana care execută pedeapsa detențiunii pe viață poate fi liberată condiționat de pedeapsă înainte de termen dacă instanța de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei și dacă această persoană a executat efectiv cel puțin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă”.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea unui condamnat referitoare la aplicarea liberării condiționate înainte de termen (a se vedea supra § 6). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință în vreun drept fundamental (DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27; DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr. 63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr. 64 din 11 iunie 2020, § 19).

Curtea constată că autorul pretinde încălcarea articolelor 22 [ neretroactivitatea legii ] și 23 alin. (2) [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ] din Constituție, deoarece prevederile contestate nu permit aplicarea legii penale mai favorabile.

Articolul 23 alin. (2) din Constituție implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile și previzibile (a se vedea HCC nr. 12 din 14 mai 2018, § 38; HCC nr. 22 din 1 octombrie 2018, §32; HCC nr. 24 din 17 octombrie 2019, § 110). În jurisprudența sa, Curtea a menționat că testul calității legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 18; DCC nr. 13 din 2 februarie 2021, § 20). Prin urmare, articolul 23 alin. (2) din Constituție (care stabilește condițiile calității legii) nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. În această cauză, autorul sesizării a susținut că prevederile contestate ar încălca articolul 22 din Constituție, care garantează neretroactivitatea legii penale, cu excepția legii penale mai favorabile.

Curtea reține că, potrivit articolului 22 din Constituție, nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.

În acest sens, Curtea menționează că în materie penală se aplică legea în vigoare la momentul comiterii faptei, nu legea intrată în vigoare după comiterea infracțiunii, cu excepția legii noi mai favorabile, care are efect retroactiv.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a stabilit că atunci când legea penală în vigoare la momentul comiterii infracțiunii și legile penale ulterioare, adoptate până la pronunțarea unei hotărâri definitive, sunt diferite, instanțele judecătorești trebuie să o aplice pe cea ale cărei dispoziții îi sunt mai favorabile acuzatului (a se vedea, mutatis mutandis , Scoppola v. Italia (nr. 2) [MC], 17 septembrie 2009, § 109; Koprivnikar v. Slovenia , 24 ianuarie 2017, § 49; Jidic v. România , 18 februarie 2020, § 80).

În acest sens, Curtea notează că articolele 10 și 10 1 din Codul penal permit instanțelor de judecată să aplice legea penală mai favorabilă.

Conform articolului 10 alin. (1) din Codul menționat, legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

Totodată, potrivit prevederilor alineatului (2) al aceluiași articol, legea penală care înăsprește pedeapsa sau agravează situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Prin urmare, Curtea observă că Codul penal în vigoare permite și oferă garanții referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, în conformitate cu exigențele Constituției și ale Convenției Europene.

În aceste condiții, Curtea constată că prevederile articolului 91 alin. (5) din Codul penal nu aduc vreo ingerință articolului 22 din Constituție.

Pentru că nu s-a constatat vreo ingerință în drepturile fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolul 23 din Constituție nu este incident.

Curtea reamintește că aspectele legate de interpretarea și aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr. 106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr. 134 din 24 noiembrie 2020, § 20). Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată, inclusiv în privința aplicării legii penale mai favorabile.

Instanțelor de judecată le revine sarcina de a stabili, în fiecare caz particular, legea penală mai favorabilă.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 91 alin. (5) din Codul penal, ridicată de dl Dumitru Spatari, parte în dosarul nr. 21ji-126/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 30 martie 2021 DCC nr. 35 Dosarul nr. 177g/2020