Decizie nr. 135 din 09.12.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „se sancționează cu amendă de la 45 la 60 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 120 la 180 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an", precum și a textului „se sancționează cu amendă de la 60 la 90 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 180 la 240 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an" din alineatul (1) și, respectiv, alineatul (2) din articolul 313 2 al Codului contravențional, ridicată de dl avocat Danu Dogotari, în dosarul nr. 4-879/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dl judecător Victor Sandu de la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 12 aprilie 2019, un agent constatator din cadrul Autorității Naționale de Integritate a întocmit în privința dlui Ilie Dogotari un proces-verbal cu privire la comiterea contravențiilor prevăzute la alineatele (1) și (2) din articolul 313 2 al Codului contravențional [ nedeclararea sau nesoluționarea conflictului de interese ].

Cauza contravențională a fost trimisă spre judecare, conform competenței, Judecătoriei Chișinău , sediul Ciocana.

Pe 20 iunie 2019, în cadrul ședinței instanței de judecată, dl avocat Danu Dogotari a ridicat excepția de neconstituționalitate a sancțiunilor prevăzute la alineatele (1) și (2) din articolul 313 2 al Codului contravențional.

Printr-o încheiere din 21 iunie 2019, Judecătoria Chișinău , sediul Ciocana, a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate." Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție." Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății."

Prevederile relevante ale Codului contravențional sunt următoarele: Articolul 44 1 Aplicarea sancțiunii mai blânde decât cea prevăzută de lege „(1) Ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul contravenientului în săvârșirea contravenției, de personalitatea contravenientului, de comportarea lui în timpul și după consumarea contravenției, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei contravenții săvârșite în grup la descoperirea acesteia, agentul constatator, după caz, procurorul, instanța de judecată sau comisia administrativă poate aplica o sancțiune sub limita minimă, prevăzută de partea specială a cărții a doua pentru contravenția respectivă. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor care nu au executat sancțiunile contravenționale pentru faptele comise anterior sau au antecedente penale nestinse." Articolul 313 2 Nedeclararea sau nesoluționarea conflictului de interese „(1) Nedeclararea conflictului de interese de către persoana care activează în cadrul unei organizații publice în sensul Legii nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale se sancționează cu amendă de la 45 la 60 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 120 la 180 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an. (2) Nesoluționarea conflictului de interese în conformitate cu prevederile Legii privind declararea averii și intereselor personale se sancționează cu amendă de la 60 la 90 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 180 la 240 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an. " ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile contestate contravin principiului individualizării sancțiunii contravenționale.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate invocă faptul că sancțiunea este prea aspră (dură), pretinzând că în categoria conflictelor de interese nedeclarate sau nesoluționate pot intra chiar și cele mai nesemnificative încălcări comise de către persoana obligată să facă declarația în sensul Legii nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale, motiv pentru care autorul consideră că sancțiunile indicate la articolul contestat nu ar permite judecătorului o individualizare corectă și deplină a faptelor săvârșite de contravenient. Autorul menționează că în acest caz instanța ar fi lipsită de posibilitatea de a aplica față de contravenient o pedeapsă individualizată în mod separat, evaluând circumstanțele concrete ale cauzei, fapt ce ar contraveni principiului legalității și dreptului la un proces echitabil.

În opinia autorului excepției, sancțiunile prevăzute la alineatele (1) și (2) din articolul 313 2 al Codului contravențional sunt contrare prevederilor articolelor 7, 8, 15, 16, 20 alin. (1), 26 alin. (1), 39 alin. (2), și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele:

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Danu Dogotari, în dosarul nr. 4-879/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul sesizării îl constituie textele „se sancționează cu amendă de la 45 la 60 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 120 la 180 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an" și „se sancționează cu amendă de la 60 la 90 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 180 la 240 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an" de la alineatele (1) și (2) din articolul 313 2 al Codului contravențional. Prevederile contestate stabilesc sancțiunile pentru nedeclararea și/sau, respectiv, nesoluționarea conflictului de interese.

Deși indică incidența articolelor 7, 8, 15, 16, 20 alin. (1), 26 alin. (1), 39 alin. (2) și 54 din Constituție, de fapt, autorul excepției de neconstituționalitate invocă faptul că dispozițiile contestate nu-i permit instanței de judecată să aplice o sancțiune individualizată, în funcție de circumstanțele concrete ale cazului, iar această împrejurare ar încălca principiul legalității și dreptului la un proces echitabil.

În Hotărârea nr. 10 din 10 mai 2016, Curtea a statuat că, potrivit articolului 72 alin. (3) lit. n) din Constituție, de competența Parlamentului ține reglementarea infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora (§ 46). În același timp, Curtea a menționat că prin reglementarea infracțiunilor și a pedepselor în materie penală urmează a se înțelege și competența reglementării contravențiilor și sancțiunilor contravenționale. Or, legea contravențională conține prevederi care indică de fapt natura penală a contravențiilor administrative (§ 47). Pornind de la raționamentele invocate în cauza Ziliberberg v. Moldova din 1 februarie 2005, Curtea a constatat că caracterul general al legii contravenționale și scopul pedepsei, care este atât de a pedepsi, cât și de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că sunt aplicabile principii similare celor două legi: contravențională și penală (§ 48). Curtea a reținut, competența exclusivă a legislatorului de a reglementa care fapte constituie infracțiuni sau contravenții și care pedepse urmează a fi aplicate nu exclude obligativitatea respectării principiului legalității, care derivă din articolul 1 alin. (3) din Constituție, și anume din principiul constituțional al statului de drept (§ 49).

Stabilirea limitelor sancțiunilor contravenționale ține de marja de discreție a legislativului, care nu trebuie să afecteze principiul proporționalității. Potrivit politicii penale, Parlamentul estimează, in abstracto , în funcție de o serie de criterii, între care și frecvența fenomenului prejudiciabil sau gradul de pericol social al acestuia, care fapte sunt contravenții, precum și limitele sancțiunii potrivite.

Curtea menționează că prevederile contestate stabilesc limita minimă și maximă a sancțiunilor pentru nedeclararea și, respectiv, nesoluționarea conflictului de interese. Ele îi permit instanței de judecată să aplice o sancțiune individualizată, în funcție de circumstanțele concrete ale cazului (a se vedea, a contrario , HCC nr. 10 din 10 mai 2016, § 85; și HCC nr. 20 din 4 iulie 2018, § 80).

Curtea reține că interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale la situații concrete reprezintă o competență a instanțelor judecătorești (DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr. 48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr.135 din 15 noiembrie 2018, § 23). În cazul respectiv, instanța deține competența de a individualiza în fiecare caz particular sancțiunea care trebuie aplicată unei persoane, luându-se în considerare toate circumstanțele relevante.

De asemenea, Curtea menționează că legislatorul a prevăzut modalitatea individualizării pedepsei contravenționale și prin posibilitatea derogării de la sancțiunea prevăzută în norma materială a Codului contravențional. Astfel, potrivit articolului 44 1 din Cod, dacă contravenientul nu are sancțiuni contravenționale neexecutate pentru faptele comise anterior și nici antecedente penale nestinse, atunci, ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul contravenientului în săvârșirea contravenției, de personalitatea contravenientului, de comportarea lui în timpul și după consumarea contravenției, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei contravenții săvârșite în grup la descoperirea acesteia, agentul constatator, după caz, procurorul, instanța de judecată sau comisia administrativă poate aplica o sancțiune sub limita minimă, prevăzută de partea specială a cărții a doua pentru contravenția respectivă. Acest fapt reprezintă o garanție suplimentară în vederea realizării principiului proporționalității și individualizării sancțiunii contravenționale.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „se sancționează cu amendă de la 45 la 60 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 120 la 180 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an", precum și a textului „se sancționează cu amendă de la 60 la 90 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 180 la 240 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an" din alineatul (1) și, respectiv, alineatul (2) din articolul 313 2 al Codului contravențional, ridicată de dl avocat Danu Dogotari, în dosarul nr. 4-879/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Vladimir ȚURCAN Chișinău, 9 decembrie 2019 DCC nr. 135 Dosarul nr. 160g/2019