Decizie nr. 29 din 25.02.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 312 alin. (1) din Codul penal, ridicată de către dl Nicolae Urîtu, parte în dosarul nr. 4r-123/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 21 februarie 2019, de către un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (domnii Ghenadie Lîsîi, Ion Bulhac și Stelian Teleucă), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 15 decembrie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis contestația depusă de către dna Nelea Șirina, contravenient, referitoare la anularea procesului-verbal și a deciziei agentului constatator, prin care a fost sancționată în conformitate cu articolul 357 [Tulburarea liniștii] din Codul contravențional.

Dl Nicolae Urîtu, pretinsă victimă, a contestat la Curtea de Apel Chișinău hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 15 decembrie 2018.

Pe 11 februarie 2019, în cadrul ședinței de judecată, dl Nicolae Urîtu a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 312 alin. (1) din Codul penal. Prevederile contestate stabilesc pedeapsa pentru prezentarea cu bună-știință a declarației mincinoase de către martor sau partea vătămată, a concluziei false de către specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de către traducător sau interpret, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul procesului civil, procesului penal, procesului contravențional sau în instanța de judecată internațională.

Prin încheierea din aceeași dată, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

În viziunea autorului excepției, dispozițiile articolului 312 alin. (1) din Codul penal sunt contrare prevederilor constituționale privind exigențele calității legii, pentru că nu reglementează răspunderea penală pentru fapta de prezentare cu bună-știință a declarațiilor mincinoase de către contravenient, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul procesului contravențional, ci doar răspunderea penală a martorului sau a parții vătămate.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare prevederilor care garantează principiul egalității (articolul 16 din Constituție), accesul liber la justiție (articolul 20 din Constituție) și dreptul la apărare (articolul 26 din Constituție).

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Nicolae Urîtu, parte în dosarul nr. 4r-123/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Excepția este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea menționează că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie alin. (1) din articolul 312 din Codul penal.

Curtea reține că autorul excepției în motivarea sesizării a susținut că dispozițiile legale contestate sunt contrare prevederilor articolelor 16, 20, 23 și 26 din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorul excepției este nemulțumit de faptul că dispozițiile contestate nu stabilesc o pedeapsă penală pentru prezentarea cu bună-știință a declarațiilor mincinoase de către contravenient, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul procesului contravențional, ci doar pentru martor sau pentru partea vătămată.

Curtea observă că inexistența unei asemenea pedepse asigură dreptul la tăcere al acuzatului, care constituie o componentă a dreptului la un proces echitabil.

În acest context, Curtea menționează că legislatorul a stabilit la articolul 312 alin. (1) din Codul penal pedeapsa în cazul prezentării declarațiilor mincinoase doar pentru martor și partea vătămată tocmai pentru a nu-i impune persoanei acuzate contribuirea la propria incriminare.

Astfel, Curtea reține că dreptul de a nu se autoincrimina, ca un element al procesului echitabil, constituie un drept fundamental, care respectă voința persoanei acuzate de a păstra tăcerea.

În jurisprudența sa, de exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că fiecare acuzat are dreptul de a păstra tăcerea și de a nu se autoincrimina (a se vedea

Prin urmare, Curtea relevă că persoana în privința căreia a fost pornit procesul contravențional cu privire la comiterea contravenției are dreptul la tăcere și de a nu face nicio declarație.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate care vizează prevederile contestate prin raportare la articolele 16, 23 și 26 din Constituție, Curtea menționează că autorul excepției nu a prezentat argumente pertinente privind încălcarea acestora.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.