Decizie nr. 82 din 09.07.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 344 alin. (3) lit. d) din Codul contravențional, ridicată de către dl Eugeniu Popic, parte în dosarul nr. 5r-408/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 5 iulie 2018, de către judecătorul Ghenadie Pavliuc de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află în examinare cauza privind contestarea procesului verbal de constatare și a deciziei de sancționare a contravenției prevăzute de articolul 344 alin. (3) lit. d) din Codul contravențional, contestație depusă de către dl Eugeniu Popic.

În cadrul ședinței de judecată din 2 iulie 2018, dl Eugeniu Popic a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 344 alin. (3) lit. d) din Codul contravențional, motivând că prevederile criticate nu sunt clare.

Prin încheierea din aceeași dată, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului contravențional sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003 sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate nu respectă cerințele de calitate a legii. În acest sens, autorul menționează că prevederile articolului 344 alin. (3) lit. d) din Codul contravențional nu sunt clare și previzibile, deoarece nu stabilesc în mod distinct și explicit care sunt elementele constitutive ale practicilor comerciale incorecte (înșelătoare și/sau agresive) pentru a căror utilizare comerciantul poartă răspundere contravențională.

De asemenea, autorul menționează că prevederile criticate nu fac trimitere la vreun act normativ care ar avea legătură cu acestea și care, în mod concret, să stabilească practicile comerciale incorecte (înșelătoare și/sau agresive).

Autorul consideră că prevederile articolului 344 alin. (3) lit. d) din Codul contravențional contravin dispozițiilor constituționale de la articolele 1 alin. (3), 4, 20, 21, 23, 25, 46 alin. (1) și 54.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Eugeniu Popic, parte în dosarul nr. 5r-408/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului 344 alin. (3) lit. d) din Codul contravențional, care sancționează încălcarea regulilor privind protecția consumatorilor prin utilizarea de către comerciant a practicilor comerciale incorecte (înșelătoare și/sau agresive) care denaturează sau sunt susceptibile să denatureze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajung sau căruia li se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când practicile comerciale sunt aplicate pentru un anumit grup de consumatori.

Curtea observă că, deși autorul excepției pretinde că dispozițiile legale contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 20, 21, 23, 25, 46 alin. (1) și 54 din Constituție, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă o critică a articolului 344 alin. (3) lit. d), din perspectiva unei lipse de claritate și previzibilitate a acestuia.

Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și articolului 39 din Codul jurisdicției constituționale, sesizarea trebuie să fie motivată și să descrie obiectul și circumstanțele pe care subiectul își bazează revendicările.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia este nemulțumit de faptul că descrierea faptelor care constituie practici comerciale incorecte (înșelătoare și/sau agresive) nu se regăsește în conținutul Codului contravențional, ci în cuprinsul articolului 13 alin. (15) lit. a) din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, fapt ce contravine normelor de tehnică legislativă și, implicit, exigențelor de calitate a legii.

Curtea menționează că prin noțiunea de lege contravențională se înțelege orice dispoziție care privește regimul contravențiilor. Astfel, având în vedere titlul marginal al normei cuprinse la art. 344 alin. (3) lit.d) din Codul contravențional [„Încălcarea cerințelor stabilite în actele normative privind producerea, depozitarea, punerea la dispoziție pe piață și comercializarea produselor, privind prestarea serviciilor și încălcarea regulilor de protecție a consumatorilor"], „cerințele stabilite" și "regulile de protecție" pot fi dezvoltate în alte acte normative care reglementează domeniul protecției consumatorilor, cu condiția să existe o conexiune logică pentru a le oferi destinatarilor posibilitatea să determine conținutul domeniului reglementat.

Dispozițiile cu caracter contravențional se pot regăsi fie în aceeași lege contravențională (de exemplu, Codul contravențional), fie în legi speciale diferite (

Faptul că practicile comerciale incorecte ale comercianților față de consumatori sunt reglementate prin norme complinitoare într-un alt act normativ nu contravine cerințelor de calitate a legii, atâta timp cât elementele esențiale ale conduitei sancționate se regăsesc în Codul contravențional.

Mai mult, Curtea observă că, potrivit articolului 1 alin. (2) din Codul contravențional, în cazurile expres prevăzute, „dispoziția articolului din cod poate să conțină o normă de trimitere la un alt act cu caracter normativ, și în asemenea cazuri, exigențele aplicabile normei legii contravenționale, inclusiv exigența de previzibilitate, sunt aplicabile și actului normativ respectiv".

Fără a contesta principiul legalității, Curtea menționează că recurgerea la norme complinitoare stabilite în alte acte normative decât Codul contravențional constituie o expresie a procesului obiectiv de reglementare normativă și, în definitiv, asigură stabilitatea legii contravenționale, astfel încât conținutul acesteia să nu fie afectat de modificările frecvente ale actelor normative subsecvente, precum și legătura sistemică cu alte acte normative aplicabile.

Prin urmare, Curtea constată că prevederile analizate ale articolului 344 alin. (3) lit. d) din Codul contravențional au un conținut normativ clar și precis pentru a putea fi înțelese și oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora ˗ în cazul de față, comerciantul ˗ să înțeleagă sensul lor, să își adapteze conduita și să aibă reprezentarea corectă a faptelor care sunt calificate drept practici comerciale incorecte (înșelătoare și/sau agresive).

Cu referire la critica privind încălcarea dreptului de acces liber la justiție, prevăzut de articolul 20 din Constituție, Curtea menționează că prevederile legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu conțin norme care să împiedice dreptul părților de acces la un tribunal și de a beneficia de un proces echitabil. Acestea au parte de toate garanțiile procesuale, inclusiv de posibilitatea de a contesta procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, chiar dacă legalitatea acestuia este prezumată.

De asemenea, Curtea menționează că normele de la articolele 21 și 25 din Constituție, care garantează prezumția nevinovăției, libertatea individuală și siguranța persoanei, nu sunt incidente în prezenta cauză.

Având în vedere cele menționate, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.