Decizie nr. 133 din 15.11.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 142 din Codul de executare, ridicată de către dl avocat Andrei Briceac, în dosarul nr. 25c

Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 12 noiembrie 2018 de către dna judecător Victoria Sanduța, de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cererea de chemare în judecată depusă de către dna Ludmila Taboră împotriva dlui Ion Taboră și a Societății cu răspundere limitată „Pecos Auto", intervenient accesoriu fiind executorul judecătoresc George Boțan, prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal al licitației din 8 august 2017.

În cererea sa de chemare în judecată, dna Ludmila Taboră a invocat că nu deține calitatea de debitor al procedurii de executare silite pendinte. Totuși, prin procesul-verbal privind desfășurarea licitației din 8 august 2017, executorul judecătoresc a dispus înstrăinarea unui bun imobil care îi aparține.

În cadrul judecării cauzei, dl avocat Andrei Briceac, care reprezintă interesele dnei Ludmila Taboră, a invocat excepția de neconstituționalitate a articolului 142 din Codul de executare. Acest articol reglementează procedura contestării în instanța de judecată a rezultatelor licitației.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 142 din Codul de executare și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Potrivit autorului excepției, articolul 142 din Codul de executare nu ar reglementa un drept al persoanelor terțe la procedura de executare silită de adresare în instanța de judecată în vederea anulării procesului-verbal al licitației. În susținerea acestei opinii, autorul excepției prezintă datele din litigiul principal și susține că în condițiile cazului prezentat, din cauza faptului că reclamanta nu deține vreo calitate în cadrul procedurii de executare silită, aceasta ar fi fost lipsită de dreptul adresării în judecată în vederea apărării drepturilor sale.

În continuare, autorul excepției invocă faptul că textul „terții care nu au participat la licitație" de la alineatul (3) din articolul 142 din Codul de executare se referă doar la persoanele care au dorit să participe la licitație, însă care din diverse motive nu au reușit acest fapt. În susținerea acestei opinii, autorul excepției face trimitere la dispozițiile articolelor 130, 131 și 134 din Codul de executare, care reglementează condițiile de participare la licitație, interdicția de a participa la licitație și condițiile de desfășurare a licitației. Totuși, chiar și în cazul în care s-ar considera că textul în discuție ar include în câmpul său de aplicare și persoanele terțe la procedura de executare lezate în drepturi printr-un act al executorului judecătoresc, autorul excepției susține că textul în discuție nu ar respecta exigențele clarității și previzibilității legii.

Totodată, autorul excepției susține că norma contestată ar încălca dreptul la un tribunal cu competență deplină asupra fondului. Autorul excepției pretinde că, în cazul examinării contestației împotriva procesului-verbal privind rezultatele licitației, competența instanței de judecată este una restrânsă. Autorul excepției pretinde că în litigiile de acest tip instanța de judecată realizează un simplu control de legalitate al procesului-verbal cu privire la licitație.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că articolul 142 din Codul de executare încalcă dispozițiile articolelor 20, 26 și 46 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de executare, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Andrei Briceac în dosarul nr. 25c

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 142 din Codul de executare, care reglementează procedura contestării în instanța de judecată a rezultatelor licitației.

Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate pune în discuție problema constituționalității articolului 142 din Codul de executare, invocând mai multe argumente. Astfel, într-o primă opinie, se susține că norma contestată este neconstituțională, pentru că nu le-ar permite persoanelor terțe la procedura de executare silită să ceară în fața instanței de judecată anularea rezultatelor licitației (a se vedea § 9

În aceste condiții, Curtea consideră că nu este necesar să analizeze argumentul autorului excepției privind lipsa unui drept de acces la un tribunal în materie de contestare a rezultatelor licitației, pentru că existența unui asemenea drept este certă în textul „terții care nu au participat la licitație" de la alineatul (3) din articolul 142 din Codul de executare, dar și așa cum reiese din argumentele autorului excepției. Așadar, Curtea va continua analiza sesizării doar din perspectiva argumentului privind cercul restrâns al titularilor dreptului de acces la un tribunal în acest domeniu.

Curtea reține că textul „terții care nu au participat la licitație" de la alineatul (3) din articolul 142 din Codul de executare are o accepțiune largă. Potrivit interpretării gramaticale, acest text ar cuprinde în câmpul său de aplicare toate persoanele care nu dețin vreo calitate în cadrul procedurii de executare silită. Așadar, existența dreptului de acces la un tribunal în această materie, în privința acestei categorii de subiecte, are la bază lipsa vreunei calități în cadrul procedurii de executare silită.

Curtea observă că, în materie de executare silită, în jurisprudența instanțelor de judecată este consolidată practica de a considera titulari ai dreptului de acces la un tribunal și persoanele care nu dețin vreo calitate procedurală, fără a se realiza anumite clasificări în acest sens (a se vedea, în acest sens, Hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiție nr. 10 din 16 decembrie 2013, § 28). Curtea reține că această linie jurisprudențială este confirmată inclusiv de circumstanțele litigiului principal, din care rezultă faptul adresării reclamantei în fața instanței de judecată cu o cerere în materie de anulare a rezultatelor licitației (a se vedea § 3

Mai mult, Curtea își reiterează jurisprudența în materie de exigențe ale calității legii și menționează faptul că Codul de executare nu poate să abunde în texte explicative. Sub acest aspect, Curtea a stabilit în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea și aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Așadar, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept execuțional (a se vedea,

Cu privire la opinia autorului excepției privind limitarea competenței instanței de judecată în materie de contestații privind rezultatele licitației, Curtea menționează următoarele. Un argument similar celui analizat în prezentul caz a făcut obiectul analizei Curții Constituționale în Hotărârea nr. 20 din 4 iulie 2018. În această hotărâre Curtea a menționat că articolul 20 din Constituție le garantează persoanelor dreptul de acces la un tribunal cu competență deplină asupra fondului. Totuși, spre deosebire de acel caz, Curtea constată că situația examinată aici nu pune problema existenței unei ingerințe în acest drept, din următoarele motive.

Potrivit articolului 163 alin. (1) din Codul de executare, în cazul contestării unui act al executorului judecătoresc, regulile stabilite în Codul de procedură civilă sunt aplicabile deopotrivă acestei proceduri. Așadar, Curtea constată că în cazul judecării contestației împotriva procesului-verbal privind rezultatele licitației instanța de judecată este obligată să realizeze un control deplin al legalității acestuia.

Așadar, având în vedere cele menționate, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.