Decizie nr. 124 din 30.10.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 321 alin. (2) pct. 2) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Igor Hlopețchi în dosarul nr. 1-576/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 25 septembrie 2018 de către completul de judecată din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (Ludmila Barbos, Nadejda Mazur și Radu Grecu), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cauza penală de învinuire a domnilor Oleg Pruteanu, Roman Slutu, Ion Corcodel și Alexandr Onișciuc de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 284 alin. (1) [

Prin decizia instanței judecătorești, dlui Alexandr Onișciuc i-a fost stabilită măsura preventivă a arestului pe un termen de 30 de zile. Aflat în arest în cadrul Penitenciarului nr. 13, dl Alexandr Onișciuc i-a cerut instanței de judecată amânarea procesului. El și-a motivat cererea invocând starea precară de sănătate. Totuși, medicul instituției penitenciare a conchis că starea de sănătate îi permite dlui Alexandr Onișciuc să se prezinte în ședința de judecată. În baza acestei concluzii, instituția penitenciară a întocmit un proces-verbal prin care a constatat refuzul dlui Alexandr Onișciuc de a se prezenta în ședința de judecată.

Pe 19 septembrie 2018, dl Alexandr Onișciuc a cerut în mod repetat amânarea ședinței de judecată, invocând starea precară de sănătate. Totodată, el și-a exprimat dorința de a participa personal la judecarea cauzei penale.

În cadrul ședinței de judecată din 19 septembrie 2018, instanța a respins cererea dlui Alexandr Onișciuc. La baza soluției au stat prevederile articolului 321 alin. (2) pct. 2) din Codul de procedură penală, care permit judecarea cauzei penale în lipsa inculpatului, atunci când se constată că acuzatul a refuzat în mod nefondat să se prezinte în ședință.

Pe 28 septembrie 2018, dl avocat Igor Hlopețchi, care apără interesele dlui Alexandr Onișciuc, a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 321 alin. (2) pct. 2) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din 28 septembrie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepția de neconstituționalitate a articolului 321 alin. (2) pct. 2) din Codul de procedură penală și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul invocă faptul că prevederile articolului 321 alin. (2) pct. 2) din Codul de procedură penală nu respectă standardul calității legii. Potrivit autorului excepției, norma contestată nu stabilește criteriile în baza cărora instituția penitenciară constată refuzul inculpatului de a se prezenta în ședința de judecată. Mai mult, prevederea în discuție nu reglementează forma în care trebuie să se exteriorizeze refuzul inculpatului. Totodată, din textul normei nu rezultă cu suficientă claritate care refuz al inculpatului justifică aplicarea prevederilor articolului 321 alin. (2) pct. 2) din Codul de procedură penală.

În continuare, autorul excepției arată că confirmarea refuzului prezentării în ședință de către instituția penitenciară contravine dreptului său la apărare. Acesta consideră că refuzul prezentării în ședință ține de competența exclusivă a tribunalelor. Autorul arată că prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală s-a stabilit la articolul 321 alin. (2

Autorul consideră că constatarea refuzului prezentării în ședința instanței de către instituția penitenciară conduce și la încălcarea dreptului său la libertate. Deși autorul admite că acest drept nu este unul absolut și permite restrângeri în condițiile prevăzute la articolul 54 din Constituție, el afirmă că în prezentul caz nu sunt întrunite exigențele stabilite la acest articol.

În fine, autorul menționează că prevederile contestate sunt contrare prevederilor articolelor 20 și 26 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Igor Hlopețchi în dosarul nr. 1-576/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 321 alin. (2) pct. 2) din Codul de procedură penală, care reglementează participarea inculpatului la judecarea cauzei penale și efectele neprezentării lui.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile articolului 321 alin. (2) pct. 2) din Codul de procedură penală reglementează refuzul acuzatului, care, aflându-se în stare de arest preventiv și având cunoștință de procesul penal, alege să nu se prezinte în fața instanței, refuzul său fiind confirmat de către apărătorul din proces sau, după caz, de către instituția penitenciară.

Curtea menționează că în jurisprudența relevantă a Curții Europene, în care s-a analizat problema dreptului persoanei acuzate de a fi prezentă în cadrul procedurilor penale, s-a stabilit că acesta nu este unul absolut. Curtea Europeană a conchis că dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în cadrul procedurilor penale nu presupune în mod obligatoriu pronunțarea unei hotărâri judecătorești doar după ce acuzatul s-a prezentat în ședința instanței. Dreptul în discuție îi este garantat acuzatului de îndată ce acestuia i s-a acordat posibilitatea efectivă de a‑și susține argumentele. Faptul că acuzatul nu utilizează această posibilitate ține de domeniul său de responsabilitate, pentru că poate renunța la acest drept. Principiile în discuție au fost sintetizate de către Curtea Europeană în cazul

Mai mult, Curtea Europeană a stabilit că, deși statul are obligația de a garanta acuzatului dreptul de a fi prezent în cadrul procedurilor penale, nimic din articolul 6 din Convenție nu împiedică persoana să renunțe de bunăvoie la garanțiile unui proces echitabil. Totuși,

). Curtea Europeană a stabilit că

În particular, nu există o încălcare a dreptului la un proces echitabil atunci când persoana acuzată a fost informată cu privire la data și la locul procesului sau atunci când a fost apărată de către un avocat pe care l‑a mandatat în acest scop. Aceste considerente au stat la baza concluziei Curții Europene privind lipsa unei încălcări a articolului 6 din Convenție în cazul

Pe de altă parte, Curtea menționează că, deși prezența acuzatului în ședința instanței are o importanță deosebită pentru echitatea procedurii, legislatorul trebuie să descurajeze absențele nejustificate și să asigure desfășurarea rapidă și eficace a procedurii. Lipsa de reacție din partea acuzatului nu trebuie să paralizeze procedura instanței. Așadar, Curtea constată că criticile autorului excepției privind încălcarea articolelor 20 și 26 din Constituție sunt nefondate.

Cu privire la criticile autorului excepției privind încălcarea cerințelor de calitate ale legii, Curtea menționează că Codul de procedură penală nu poate să abunde în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept procedural penal (a se vedea,

Așadar, Curtea menționează că nu poate reține argumentele autorului excepției privind lipsa unor criterii în baza cărora instituția penitenciară constată refuzul inculpatului de a se prezenta în ședința de judecată sau privind forma în care trebuie să se exteriorizeze refuzul inculpatului. Mai mult, Curtea consideră că termenul „refuz" nu poate suscita îndoieli cu privire la semnificația sa din perspectiva standardului unei persoane rezonabile.

În partea privind pretinsa reglementare paralelă a refuzului inculpatului, Curtea menționează că dispozițiile articolului 321 alin. (2

Totodată, Curtea menționează că problemele privind legalitatea constatării refuzului inculpatului de a se prezenta în ședința de judecată și contestarea abuzurilor comise este posibilă în cadrul procedurilor de drept comun.

Așadar, pornind de la aceste premise, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.