Decizie nr. 109 din 25.09.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 24 alineatele (1) și (2) din Codul de executare, până la modificarea acestuia prin Legea nr. 191 din 23 septembrie 2016 privind modificarea și completarea unor acte legislative, ridicată de către dl Andrei Șveț, reprezentant al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în dosarul nr. 25a-92/17, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul central.

Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 18 septembrie 2018 de către dl judecător Mihail Macar de la Judecătoria Hâncești, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 2 iunie 2014, S. A. „Horus" a depus la executorul judecătoresc o cerere prin care a solicitat intentarea procedurii de executare în baza unui titlu executoriu din 4 iulie 2013, care viza încasarea unor sume de bani din contul Ministerului Sănătății. Pe 19 august 2014, din contul Ministerului Sănătății s-a încasat în beneficiul S. A. „Horus" suma de 4 679 868, 37 lei.

Pe 20 august 2014, executorul judecătoresc a expediat către Ministerul Sănătății o încheiere de încasare a cheltuielilor de executare, care a constituit obiectul unei cereri de chemare în judecată depuse de către Ministerul Sănătății împotriva S. A. „Horus" și a executorului judecătoresc.

Pe 28 noiembrie 2014, între Ministerul Sănătății, S. A. „Horus" și executorul judecătoresc a fost încheiată o tranzacție de împăcare, în baza căreia Ministerul Sănătății a renunțat la acțiunea împotriva S. A. „Horus" și

Ulterior, pe 3 august 2015, executorul judecătoresc a emis o încheiere privind calcularea dobânzii de întârziere pentru neexecutarea în termen a hotărârii de judecată din 4 iulie 2013. În consecință, pe 22 august 2015, Ministerul Sănătății a depus o cerere de chemare în judecată împotriva S.A. „Horus" și a executorului judecătoresc, prin care a solicitat anularea încheierii executorului judecătoresc privind calcularea dobânzilor de întârziere.

Pe 2 februarie 2016, prin hotărârea Judecătoriei Hâncești a fost admisă cererea Ministerului Sănătății, fiind dispusă anularea încheierii executorului judecătoresc privind calcularea dobânzilor. Hotărârea în discuție a fost casată prin decizia Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău, iar cauza a fost trimisă la rejudecare în instanța de fond, într-un alt complet de judecată.

În cadrul ședinței de judecată din 30 iulie 2018, reprezentantul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a înaintat o cerere de ridicare a excepției de neconstituționalitate a articolului 24 alineatele (1) și (2) din Codul de executare, care stabilește că, la cererea creditorului, executorul judecătoresc calculează dobânzile, penalitățile și alte sume rezultate din întârzierea executării, în funcție de rata inflației și în conformitate cu articolul 619 din Codul civil, iar încheierea executorului este un titlu executoriu.

Prin încheierea din 10 septembrie 2018, Judecătoria Hâncești, sediul central, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de executare, până la modificarea acestuia prin Legea nr. 191 din 23 septembrie 2016 privind modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare din 28 aprilie 2017, sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul invocă faptul că prevederile alineatelor (1) și (2) din articolul 24 din Codul de executare, care stabilesc competența executorului judecătoresc de a calcula suma dobânzilor, a penalităților, precum și alte sume rezultate din întârzierea executării, încalcă dreptul debitorului din procedura de executare silită la proprietate privată și protecția acesteia, precum și dreptul de acces liber la justiție.

În susținerea opiniei sale, autorului excepției de neconstituționalitate a invocat prevederile articolelor 4 alineatele (1) și (2), 7, 8, 9, 16, 20, 46 și 54 alin. (1) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de executare, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Andrei Șveț, reprezentantul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în dosarul nr. 25a-92/17, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul central.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 24 alineatele (1) și (2) din Codul de executare, până la modificarea acestuia prin Legea nr. 191 din 23 septembrie 2016, în vigoare din 28 aprilie 2017.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile contestate încalcă prevederile articolelor 4 alineatele (1) și (2), 7, 8, 9, 16, 20, 46 și 54 alin. (1) din Constituție. Deși sunt invocate aceste prevederi, Curtea consideră că se impune examinarea excepției de neconstituționalitate în baza articolelor 20 și 46 din Constituție, care garantează dreptul de acces liber la justiție și dreptul de proprietate privată și protecția acesteia.

Potrivit articolului 24 alin. (1) din Codul de executare, până la modificarea acestuia prin Legea nr. 191 din 23 septembrie 2016, la cererea creditorului,

Așadar, Curtea observă că executorul judecătoresc are competența de a calcula dobânzile, penalitățile și alte sume rezultate din întârzierea executării, la cererea creditorului, iar încheierea emisă de către executor este un titlu executoriu.

Potrivit dispozițiilor articolelor 1-3 din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești, executorul judecătoresc este un exponent al puterii de stat, care îndeplinește activități de interes public, iar actul întocmit de către acesta este un act procesual de autoritate publică cu forță probantă.

În jurisprudența sa anterioară, Curtea a stabilit că încheierea privind încasarea cheltuielilor de executare, emisă în condițiile legii, întrunește elementele unui act juridic administrativ. Ea a constatat că executorul judecătoresc nu soluționează un litigiu, ci doar stabilește sumele care urmează a fi încasate în calitate de cheltuieli de executare (a se vedea, în acest sens, DCC nr. 34 din 14 iunie 2016, § 22). Făcând o paralelă între cazul în discuție și constatarea menționată

Curtea menționează că ține de marja de discreție a legislatorului de a decide cu privire la procedura de punere în executare a hotărârilor judecătorești. Totuși, în exercitarea acestei competențe, legislatorul este obligat să ofere participanților la procedura de executare silită remedii efective în vederea apărării drepturilor și a intereselor lor. În acest caz, Curtea constată că încheierea executorului judecătoresc privind calcularea dobânzilor, a penalităților și a altor sume rezultate din întârzierea executării poate fi contestată în fața unei instanțe de judecată în termen de 10 zile de la data comunicării (a se vedea, în acest sens, articolul 66 alin. (2) din Codul de executare). De altfel, circumstanțele din litigiul principal confirmă acest fapt. Așadar, nu se poate vorbi despre existența unei ingerințe în dreptul de acces la un tribunal, garantat de articolul 20 din Constituție.

Așadar, pornind de la aceste premise, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.