Decizie nr. 107 din 25.09.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 74

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 7 septembrie 2018 de către dl judecător Iurie Mălineanu de la Curtea de Apel Chișinău, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Potrivit Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, pe 22 august 2017, reporterul Valentin Iordachi a postat pe portalul www.curaj.tv un articol care conținea un material video și date cu caracter personal.

Pe 21 noiembrie 2017, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal i-a solicitat acestui reporter să prezinte următoarele informații: confirmarea/infirmarea activității acestuia în calitate de reporter al portalului www.curaj.tv, confirmarea/infirmarea colectării și publicării pe portalul www.curaj.tv a secvențelor video cu o minoră, scopul și baza legală a operațiunilor de colectare și dezvăluire publică nerestricționată a secvențelor video cu minora, precum și existenta consimțământului scris din partea reprezentanților legali ai minorei.

Pe 20 februarie 2018, un agent constatator din cadrul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a întocmit în privința dlui Valentin Iordachi un proces-verbal cu privire la constatarea contravenției prevăzute de articolul 74

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 26 aprilie 2018, dl Valentin Iordachi a fost găsit vinovat de comiterea contravenției prevăzute de articolul 74

Nefiind de acord cu hotărârea din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, dna avocat Fulga Gabrovski a formulat un recurs.

Pe 23 august 2018, în cadrul ședinței de judecată, dna avocat Fulga Gabrovski a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 74

Prin încheierea din 23 august 2018, instanța a admis ridicarea excepției și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului contravențional sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită verificarea constituționalității articolului 74

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că, prin aplicarea prevederilor contestate, se încalcă dreptul la tăcere, deoarece o persoană nu poate fi sancționată pentru faptul că refuză să comunice informația solicitată. De asemenea, autorul consideră că mărturiile unei persoane pot determina învinuirea și condamnarea sa ulterioară. Prin urmare, persoana poate refuza să răspundă la întrebările cu caracter incriminator.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dna avocat Fulga Gabrovski în dosarul nr. 4r-1999/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului 74

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile contestate sunt contrare prevederilor articolelor 20 și 26 din Constituție, care consacră accesul liber la justiție și dreptul la apărare. De asemenea, autorul pretinde încălcarea dreptului la tăcere, deoarece, în viziunea acestuia, în anumite circumstanțe, informația prezentată poate avea caracter incriminator, care ulterior poate determina învinuirea sa.

Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor articolului 20 din Constituție, care îi garantează persoanei dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care îi violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime, Curtea menționează că nu poate reține critica de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție al persoanelor interesate.

Cu referire la articolul 26 din Constituție, citat de către autor, Curtea reține că prevederile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu instituie pentru persoană interdicția de a se apăra într-un proces și de a beneficia de toate garanțiile procesuale privind exercitarea dreptului la apărare.

Din conținutul sesizării, Curtea observă că autorul pretinde încălcarea dreptului la tăcere, pentru că, în viziunea sa, în anumite circumstanțe, informația prezentată poate avea un caracter incriminator, care ulterior poate determina învinuirea sa.

În acest context, Curtea menționează că distincția între procedurile în care se solicită informații posibil incriminatoare și procesul penal a fost evidențiată de Curtea Europeană în cauza

Așadar, exigența prezentării unor informații către autorități, care există în mod obiectiv, independent de voința persoanei, nu intră în sfera de aplicare a dreptului la tăcere.

Curtea observă că autorul pretinde încălcarea dreptului la tăcere, sub aspectul aplicării constrângerii sub orice formă față de o persoană, cu scopul de a solicita informații sau să facă declarații împotriva voinței sale.

Curtea menționează că, potrivit jurisprudenței Curții Europene, dreptul la tăcere și dreptul de a nu se autoincrimina nu sunt drepturi absolute, deși în unele cauze în care a fost aplicată constrângerea pentru nefurnizarea informațiilor, Curtea Europeană a constatat o încălcare a privilegiului împotriva autoincriminării (a se vedea, în acest sens,

Totuși, în cauza

Curtea observă că, în unele cazuri, constrângerea aplicată pentru obținerea unor informații are legătură cu obligațiile impuse de lege. În cauza

De asemenea, în Hotărârea nr. 28 din 18 noiembrie 2014, Curtea a menționat că legislatorul, atunci când reglementează regimul vehiculelor, poate institui anumite obligații fată de proprietar, inclusiv responsabilitatea acestuia. Curtea a reținut că, deși persoana se bucură de dreptul de a nu divulga numele membrilor familiei sale și al rudelor apropiate, ea nu poate să se eschiveze, în calitate de proprietar, de la anumite obligații expres stabilite în lege (§ 46-47).

Astfel, Curtea remarcă că constrângerea prevăzută de articolul 74

În acest context, având în vedere că Legea privind protecția datelor cu caracter personal este concepută ca să asigure apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale persoanei fizice în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal, în special a dreptului la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private, Curtea menționează că, prin articolul 29 alin. (1) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal, legislatorul a pus în sarcina operatorilor și a terților care au acces la datele cu caracter personal obligația de a asigura confidențialitatea acestor date.

Mai mult, legislatorul a prevăzut la articolul 20 alin. (3) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal obligația operatorilor, indiferent de forma lor juridică de organizare, de a prezenta Centrului National pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal materialele și documentele solicitate cu privire la protecția datelor cu caracter personal în termen de 15 zile, dacă în solicitare nu se prevede un alt termen. Nerespectarea obligației prevăzute de acest articol constituie o contravenție (articolul 74

Așadar, Curtea observă că, în scopul garantării și protejării datelor cu caracter personal ale persoanei fizice, legislatorul a reglementat în Codul contravențional responsabilitatea pentru comiterea faptelor ilegale relative la domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Prin urmare, Curtea subliniază că asigurarea protecției datelor cu caracter personal reprezintă o obligație pozitivă a statului. Astfel, Curtea menționează că, în reglementarea relațiilor în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal, ține de competența legislatorului să instituie anumite obligații fată de operatori, inclusiv responsabilitatea care poate să survină.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.