Decizie nr. 105 din 06.09.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolelor 5 alin. (5) lit. (d) și 6 alin. (1) literele a) și f) din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, ridicată de către dl Iurie Grecu, parte în dosarul nr. 3ra-1095/18, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 24 august 2018 de către dnii judecători Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru, Mariana Pitic, Nicolae Craiu, Victor Burduh de la Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ din cadrul Curții Supreme de Justiție, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe 30 iulie 2017, dl Iurie Grecu a depus o cerere la primăria satului Ciuciulea, prin care a solicitat prezentarea informației cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de director al grădiniței nr. 1 din satul Ciuciulea.

Nefiind de acord cu răspunsul primit, pe 21 iulie 2017, dl Iurie Grecu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Ciuciulea, solicitând constatarea încălcării dreptului de liber acces la informație, obligarea de a prezenta informația solicitată și repararea prejudiciului moral.

Pe 19 decembrie 2017, Judecătoria Drochia, sediul Glodeni, a respins cererea de chemare în judecată depusă de către dl Iurie Grecu împotriva Primăriei satului Ciuciulea.

Pe 3 mai 2018, Curtea de Apel Bălți a respins apelul declarat de către dl Iurie Grecu împotriva hotărârii primei instanțe și cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate.

Pe 19 iunie 2018, dl Iurie Grecu a declarat recurs împotriva încheierii și deciziei Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului și ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolelor 5 alin. (5) lit. d) și 6 alin. (1) literele a) și f) din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

În cadrul ședinței de judecată din 22 august 2018, Curtea Supremă de Justiție a admis ridicarea excepției și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită verificarea constituționalității articolelor 5 alin. (5) lit. d) și 6 alin. (1) literele a) și f) din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal. Acesta consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în articolul 34, care reglementează dreptul la informație.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii privind protecția datelor cu caracter personal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl Iurie Grecu, în dosarul nr. 3ra-1095/18, pendinte la Curtea Supremă de Justiție, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 5 alin. (5) lit. (d) și 6 alin. (1) literele a) și f) din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, care se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal și la prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile contestate sunt contrare prevederilor articolului 34 din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia nu demonstrează în ce constă neconformitatea dispozițiilor legale criticate cu normele constituționale invocate.

În jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate prezintă o structură care cuprinde trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință despre care se pretinde că este încălcat și motivarea de către autorul excepției a pretinsei neconformități existente între cele două texte (a se vedea DCC nr. 98 din 19 decembrie 2016, § 22).

În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea pretinsei neconformități a textului criticat cu normele constituționale invocate. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 30 din 29 martie 2018, § 22).

Totodată, Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepției de neconstituționalitate, s-ar substitui autorului acesteia în privința formulării unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr. 52 din 27 iunie 2017, § 28; DCC nr. 116 din 15 decembrie 2017, § 23).

Așadar, în baza celor menționate, Curtea constată că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.