Decizie nr. 73 din 09.07.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 74 alin. (3) din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 privind societățile cu răspundere limitată, ridicată de către dl Leonid Ciobanu, reprezentant al S.R.L. „Zernoff", în dosarul nr. 2ac-902/17, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 15 iunie 2018 de către dnii judecători Angela Bostan, Anatol Pahopol și Veronica Negru de la Colegiul civil și de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe 24 noiembrie 2015, S.A. „Cereale Glodeni" și S.R.L. „Zernoff" au încheiat un contract de vânzare.

Pe 6 mai 2016, adunarea generală a S.R.L. „Zernoff" a constatat încălcarea de către administratorul acesteia a prevederilor actului de constituire, prin depășirea atribuțiilor stabilite conform statutului. Adunarea generală a S.R.L. „Zernoff" consideră că la semnarea contractului S.A. „Cereale Glodeni" era obligată să verifice împuternicirile administratorului S.R.L. „Zernoff".

S.A. „Cereale Glodeni" a depus o cerere de chemare în judecată referitoare la încasarea datoriei care rezultă din contractul de vânzare încheiat cu S.R.L. „Zernoff".

În cadrul ședinței de judecată, dl Leonid Ciobanu, reprezentant al S.R.L. „Zernoff", a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 74 alin. (3) din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 privind societățile cu răspundere limitată.

Prin încheierea din 29 mai 2018, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării ei.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 135 din 14 iunie 2007 privind societățile cu răspundere limitată sunt următoarele:

În Franța, Legea nr. 66-537 din 24 iulie 1966 privind societățile comerciale stabilește în Secțiunea 3, articolul 98, că consiliul de administrație este învestit cu cele mai extinse competențe de conducere pentru a acționa în toate circumstanțele, în numele companiei. Atribuțiile sale trebuie exercitate în limitele scopului corporativ potrivit legii și actelor adunării acționarilor. Prevederile regulamentelor care limitează competențele consiliului de administrație nu sunt opozabile pentru terți.

În Belgia, Codul societăților din 7 mai 1999 prevede la articolul 522 competența consiliului de administrație de a efectua toate actele necesare pentru îndeplinirea scopului corporativ al societății, cu excepția celor pe care legea le rezervă pentru adunarea generală. Actul constitutiv poate limita competențele consiliului de administrație. Aceste restricții, precum și eventuala distribuire a sarcinilor pe care administratorii le-ar fi convenit nu sunt opozabile lor, chiar dacă sunt publicate. Consiliul de administrație reprezintă societatea față de terți și în instanță, fie prin solicitare, fie prin apărare. Totuși, actul de constituire poate oferi împuterniciri unuia sau mai multor administratori care să reprezinte societatea, fie în mod individual, fie în comun. Această clauză este opozabilă terților. Statutul poate restrânge această competență, însă restricțiile, precum și eventuala diviziune a sarcinilor pe care administratorii ar fi stabilit-o nu sunt opozabile terților, chiar dacă sunt publicate.

În România, articolul 55 al Legii nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societățile prevede că, în raport cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, de una singură, dovada cunoașterii. Clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăților care limitează puterile conferite de lege acestor organe sunt inopozabile terților, chiar dacă au fost publicate.

În Germania, articolul 37 din Legea cu privire la societățile cu răspundere limitată nr. 4123-1, cu ultimele modificări efectuate pe 17 iulie 2017, prevede că administratorii sunt obligați față de societate să respecte restricțiile prevăzute de statut în privința întinderii competenței de a reprezenta societatea sau, dacă nu se prevede altfel, prin hotărâri adoptate de către acționari. Limitarea competenței administratorilor de a reprezenta societatea nu are efecte juridice pentru terți. Obligația este incidentă în special în cazurile în care reprezentarea se limitează doar la o anumită activitate sau tip de activitate, sau numai în anumite circumstanțe sau pentru o anumită perioadă, sau în anumite locuri sau în cazul în care consimțământul acționarilor sau al unui organ al societății este necesar pentru desfășurarea unei activități economice specifice.

Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind garanțiile impuse societăților în statele membre pentru protejarea intereselor asociaților sau terților recomandă ca protecția terților să fie asigurată prin dispoziții care să limiteze, pe cât posibil, cauzele de nevaliditate a angajamentelor asumate în numele societății. Prevederile Directivei (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale stabilește la articolul 9 că „limitele competențelor conferite organelor societății comerciale conform statutului sau prin decizie a organelor competente nu sunt opozabile terților, chiar dacă au fost publicate". Prin urmare, îndeplinirea formalităților de publicitate, prin publicarea actului de constituire a societății în Registrul de stat al persoanelor juridice, nu poate constitui singura dovadă a cunoașterii.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită verificarea constituționalității articolului 74 alin. (3) din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 privind societățile cu răspundere limitată. Acesta consideră că legislatorul, prin efectul aplicării articolului contestat, a prevăzut nulitatea absolută pentru un act juridic unde limitele împuternicirilor de reprezentare în vederea efectuării actelor de gestiune necesare scopului prevăzut în hotărârea adunării conferite administratorului devin inopozabile față de terți.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 23, 46 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză Legea privind societățile cu răspundere limitată, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl Leonid Ciobanu, reprezentant al S.R.L. „Zernoff" în dosarul nr. 2ac-902/17, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „prevederile actului de constituire și hotărârile adunării generale a asociaților care limitează împuternicirile de reprezentare conferite de către lege administratorului nu sunt opozabile terților."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile contestate încalcă prevederile articolelor 1 alin. (3), 23, 46 și 54 din Constituție.

Curtea reiterează că Constituția instituie obligația statului privind reglementarea activității economice, asigurarea libertății comerțului și a activității de întreprinzător, protecția concurenței loiale și crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Curtea reține că la baza constituirii oricărei societăți comerciale stă voința asociaților de a desfășura, în condițiile legii, o activitate comercială. Însă voința asociaților privind constituirea unei societăți comerciale trebuie să se materializeze, în conformitate cu legea, prin actul de constituire al societății. Dispozițiile actului de constituire sunt obligatorii pentru asociați și pentru organele societății.

Articolul 72 al Legii menționate prevede că administratorul este obligat să gestioneze societatea astfel încât scopurile pentru care aceasta a fost constituită să fie realizate cât mai eficient.

Totodată, administratorul este obligat față de societate să respecte limitele împuternicirilor stabilite prin actul de constituire sau, dacă acesta nu prevede altfel, de către adunarea generală a asociaților.

Prin urmare, administratorul acționează cu diligența unui bun profesionist în numele societății, reprezentând interesele acesteia.

Curtea menționează că actele juridice încheiate în limitele legii și ale prevederilor actului constitutiv de către administratori în numele și pe seama societății angajează societatea în raporturile cu terții.

Între societate și terți nu există o procedură de înștiințare sau de comunicare directă, prin care societatea ar informa terții cu privire la limitele competențelor conferite administratorului societății comerciale conform statutului sau prin decizia organelor competente.

Curtea menționează că, la încheierea unui contract cu un terț, se prezumă că administratorul acționează cu bună-credință, cu corectitudine și cu onestitate, în numele societății, față de cealaltă parte cu care se încheie un raport juridic.

Curtea notează că, potrivit practicii internaționale în domeniu, pentru a asigura certitudinea juridică în raporturile dintre societate și terți, precum și în raporturile dintre asociați, este necesar să se limiteze cazurile de nulitate a contractelor încheiate în numele societății de către organele acesteia. Prin urmare, legislatorul a avut drept scop instituirea unei măsuri de protecție pentru terți de bună-credință care au avut încredere în capacitatea reprezentantului legal al societății și care urmăresc menținerea efectelor actului astfel încheiat.

Totodată, articolul 73 alin. (2) al Legii privind societățile cu răspundere limitată oferă suficiente garanții pentru repararea prejudiciilor cauzate societății de către administratorul ei. Astfel, potrivit articolului menționat, dacă administratorul încalcă limitele împuternicirilor stabilite prin actul de constituire sau de către adunarea generală a acționarilor,

Așadar, în baza celor menționate, Curtea constată că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.