Decizie nr. 72 din 09.07.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din punctele 411-414 din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, ridicată de către dl avocat Vladislav C. Roșca, în dosarul nr. 3-61/16, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 9 februarie 2018 de către dl judecător Mihail Bușuleac de la Judecătoria Cahul, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe 10 iunie 2016, ca urmare a efectuării unui control în cadrul Î.C.S. „Danube Logistics" S.R.L., Biroul Vamal Sud a emis decizia de regularizare nr. 53, prin care s-a stabilit declararea incorectă a motorinei destinate navelor gestionate pe parcursul anilor 2012-2015 de către Î.C.S. „Danube Logistics" S.R.L. și prin care s-a dispus încasarea obligației vamale în sarcina acestuia în mărime totală de 3 315 673,86 lei și o majorare de întârziere în sumă totală de 772 285,31 lei.

Pe 18 iulie 2016, Î.C.S. „Danube Logistics" S.R.L. a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Cahul, solicitând anularea deciziei de regularizare nr. 53 din 10 iunie 2016.

În cadrul ședinței de judecată, dl avocat Vladislav C. Roșca a ridicat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din punctele 411-414 din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1140 din 2 noiembrie 2005.

Prin încheierea din 27 octombrie 2017, Judecătoria Cahul, sediul central, a admis excepția de neconstituționalitate și a trimis sesizarea către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului navigației maritime comerciale al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 599 din 30 septembrie 1999, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că textele „navă autohtonă" și „navă străină" din punctele 411-414 din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova nu sunt definite în legile care reglementează domeniul transportului naval.

De asemenea, autorul excepției menționează că prevederile contestate nu sunt clare și conduc la interpretări subiective și arbitrare, încălcând, prin urmare, condițiile accesibilității și previzibilității normei juridice.

În opinia autorului excepției, prevederile contestate sunt contrare dispozițiilor articolelor 7 și 102 alin. (2) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl avocat Vladislav C. Roșca în dosarul nr. 3-61/16, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textele „navă autohtonă" și „navă străină" din punctele 411-414 din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005.

Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile contestate sunt contrare prevederilor articolelor 7 și 102 alin. (2) din Constituție.

Deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat încălcarea unor prevederi constituționale, Curtea reține că, în motivarea sesizării, acesta a susținut în esență că Biroul vamal a aplicat și a interpretat în mod neuniform textele „navă autohtonă" și „navă străină" din punctele 411-414 din Regulamentul menționat în raport cu o pretinsă lipsă a acestor noțiuni în Codul navigației maritime comerciale al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 599 din 30 septembrie 1999.

Totuși, Curtea observă că Codul navigației maritime comerciale al Republicii Moldova conține termenii „navă sub pavilionul Republicii Moldova" și „navă străină" (articolele 31 și 44).

În acest sens, în Decizia din 21 septembrie 2016, pronunțată într-o altă cauză (nr. 3a-416/2016), Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel a aplicat prevederile articolului 31 alin. (5) din Codul navigației maritime comerciale al Republicii Moldova, care stabilește că nava căreia i s-a acordat dreptul de a naviga sub pavilionul Republicii Moldova primește naționalitatea acestui stat, fiind obligată să navigheze numai sub pavilionul lui. Aici, instanța a interpretat, cu putere de lucru judecat, prevederile legale și a stabilit că navigarea sub pavilionul Republicii Moldova prezumă faptul că nava are naționalitatea Republicii Moldova, fapt care presupune că, în raport cu statul Republica Moldova, aceasta este o navă autohtonă, fiind irelevantă apartenența dreptului de proprietate unei persoane juridice străine.

Prin urmare, Curtea notează că problema de drept abordată de către autorul excepției nu face domeniul controlului constituționalității, fiindcă prevederile punctelor 411-414 din Regulament au fost elaborate pentru executarea legilor. Totuși, acestea sunt susceptibile controlului de legalitate, iar controlul de legalitate ține de competența instanțelor de drept comun.

De asemenea, Curtea menționează că exercitarea controlului legalității asupra unei hotărâri de Guvern care a fost elaborată pentru executarea legilor ce nu sunt contestate nu constituie domeniul jurisdicției constituționale. Controlul de legalitate al unor asemenea acte le revine, prin definiție, instanțelor de judecată. Această concluzie decurge din articolul 114 din Constituție, potrivit căruia justiția este înfăptuită în numele legii numai de instanțele judecătorești. Totodată, conform articolului 134 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională garantează supremația Constituției.

În jurisprudența sa anterioară, Curtea a stabilit că hotărârile Guvernului (cu caracter normativ) sunt susceptibile de controlul legalității, care ține de competența instanțelor de drept comun (DCC nr.1 din 14 iulie 2011; DCC nr.7 din 30 decembrie 2011, § 35; DCC nr.16 din 9 februarie 2018, § 21; DCC nr.27 din 29 martie 2018, § 23).

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.