Decizie nr. 20 din 06.03.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolelor 275 punctul 7) și 285 alineatul (2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Andrei Donică, în dosarul nr. 2a-2565/2017, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională, la 27 februarie 2018, de către completul de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (Nelea Budăi, Valeriu Efros, Ion Muruianu), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională. A. Circumstanțele litigiului principal

Prin sentința din 4 mai 2016, Judecătoria Leova a dispus încetarea procesului penal intentat în privința lui I. Popa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) [ Huliganismul ] din Codul penal, în temeiul prevederii că „în privința unei persoane există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație". Hotărârea respectivă a fost contestată de către I. Popa atât cu apel, cât și cu recurs, însă acestea au fost respinse ca inadmisibile.

La 16 ianuarie 2017, avocatul Andrei Donică, reprezentând interesele lui I. Popa, a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției privind repararea prejudiciului material și moral, cauzat prin erorile săvârșite în procesul penal de către organele de urmărire penală.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2017, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. În motivarea hotărârii sale, instanța de judecată a menționat că I. Popa nu poate pretinde la valorificarea dreptului la acțiune în temeiul art.6 lit. b) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, întrucât, prin sentința Judecătoriei Leova din 4 mai 2016, procesul penal intentat în privința acestuia a fost încetat pe alte motive decât cele de reabilitare.

Nefiind de acord, la 20 mai 2017, avocatul lui I. Popa a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea acesteia, deoarece nu este motivată.

La 18 decembrie 2017, prin intermediul cancelariei Curții de Apel Chișinău, avocatul Andrei Donică a depus o cerere, prin care a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolelor 275 pct. 7) și 285 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din 21 decembrie 2017, instanța de judecată a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării Curții Constituționale pentru soluționare. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele: Articolul 53 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică „(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei. (2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești."

Prevederile relevante ale Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești (M.O., 1998, nr. 50-51 art. 359) sunt următoarele: „[...] Art . 6 . - Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare ; c) adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigații. [...]"

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr. 248-251 art. 699) sunt următoarele: Articolul 275 Circumstanțele care exclud urmărirea penală „Urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care: 1) nu există faptul infracțiunii; 2) fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune; 3) fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu excepția cazurilor cînd infracțiunea a fost săvârșită de o persoană juridică; 4) a intervenit termenul de prescripție sau amnistia; 5) a intervenit decesul făptuitorului; 6) lipsește plângerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe, conform art.276, numai în baza plângerii acesteia sau plângerea prealabilă a fost retrasă; 7) în privința unei persoane există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri ; 8) în privința unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații; 9) există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală." Articolul 285 Încetarea urmăririi penale „(1) Încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de răspunderea penală și de finisare a acțiunilor procedurale, în cazul în care pe temei de nereabilitare legea împiedică continuarea acesteia. (2) Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)-9) din prezentul cod , precum și dacă există cel puțin una din cauzele prevăzute la art.53 din Codul penal sau dacă se constată că: 1) plângerea prealabilă a fost retrasă de către partea vătămată, a fost încheiată o tranzacție în cadrul procesului de mediere sau părțile s-au împăcat - în cazurile în care urmărirea penală poate fi pornită numai în baza plângerii prealabile sau legea penală permite împăcarea; 2) persoana nu a atins vârsta la care poate fi trasă la răspundere penală; 3) persoana a săvârșit o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate și nu este necesară aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical. [...]" ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că, întrucât, potrivit art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală, temeiul de încetare a urmăririi penale prevăzut de dispozițiile art. 275 pct. 7) [ în privința unei persoane există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri ] din același cod nu are ca efect reabilitarea persoanei, aceasta este privată de dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale de organele de urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești în condițiile art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998. Or, potrivit art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și în modul stabilit de lege, apare în cazul încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Prin urmare, autorul excepției susține că textul „ încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)-9) din prezentul Cod" de la alin. (2) al art. 285 din Codul de procedură penală contravine art. 53 alin. (2) din Constituție, care garantează că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești, precum și art. 6 § 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care vizează prezumția de nevinovăție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, fiind ridicată de către avocatul Andrei Donică în dosarul nr. 2a-2565/2017, aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Curtea relevă că prerogativa de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și textul Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia și de pertinența prevederilor contestate pentru soluționarea litigiului principal în instanțele de judecată.

Curtea observă că, deși în încheierea Curții de Apel Chișinău se solicită exercitarea controlului constituționalității prevederilor articolelor 275 pct. 7) și 285 alin. (2) din Codul de procedură penală, autorul excepției în esență solicită controlul textului „ încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)-9) din prezentul Cod" de la alin. (2) al art. 285 din cod, în partea ce ține de pct. 7) din art. 275. Astfel, potrivit acestor prevederi legale, nu constituie drept temei de reabilitare a persoanei încetarea urmăririi penale în cazul în care în privința unei persoane există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin solicitarea de a se exercita controlul constituționalității textului de lege criticat, autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci pretinde, de facto , includerea în sfera de aplicare a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 a dreptului la repararea de către stat a prejudiciului cauzat în cazul încetării urmăririi penale în temeiul art. 275 pct. 7) [ în privința unei persoane există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri ] din Codul de procedură penală, care pentru moment reprezintă un temei de nereabilitare a persoanei.

În legătură cu aceste critici, Curtea constată că prin Legea nr. 66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova autoritatea legislativă a stabilit că încetarea urmăririi penale are ca efect nereabilitarea persoanei. Modificările Codului de procedură penală însă nu au generat însă o nouă redacție a articolului 6 lit. b) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, care prevede că dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de lege, apare în cazul încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare .

În acest context, Curtea reține că eliminarea eventualelor contradicții dintre actele legislative ține de resortul puterii legislative. De altfel, art. 66 lit. c) din Constituție conferă Parlamentului atribuția de a interpreta legile și de a asigura unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul țării . Totodată, având în vedere necorelările constatate, Curtea va emite o adresă Parlamentului în considerarea asigurării unității reglementărilor legislative.

În același timp, Curtea menționează că reglementarea temeiurilor de acordare a dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale de organele de urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești, a mărimii prejudiciului și a modului de reparare a acestuia aparține organului legislativ, acesta deținând o marjă largă de apreciere în acest domeniu.

Ținând cont de cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „ încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)-9) din prezentul Cod" de la alineatul (2) al articolului 285 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Andrei Donică în dosarul nr. 2a-2565/2017, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Aurel BĂIEȘU Chișinău, 6 martie 2018 DCC nr. 20 Dosarul nr. 26g/2018