Decizie nr. 76 din 12.10.2016

Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

Prin Legea nr.126 din 9 iunie 2016 au fost operate unele modificări și completări în Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, referitoare la numirea judecătorilor de instrucție.

Potrivit noilor modificări, judecătorul de instrucție este numit de către Consiliul Superior al Magistraturii cu consimțământul acestuia, la propunerea președintelui instanței judecătorești, din rândul judecătorilor care au activat în funcția de judecător cel puțin 3 ani, pentru un mandat de 3 ani, fără posibilitatea de a exercita două mandate consecutive. În cazul în care niciun judecător din cadrul judecătoriei nu are o experiență de cel puțin 3 ani în funcția de judecător, atribuțiile judecătorului de instrucție pot fi exercitate de către un judecător care a activat în această funcție cel puțin 18 luni (articolul 15/1 Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească).

Totodată, potrivit Art.IV din Legea nr.126 din 9 iunie 2016, judecătorii de drept comun numiți pentru exercitarea atribuțiilor judecătorului de instrucție până la intrarea în vigoare a prezentei legi vor exercita aceste atribuții până la 1 ianuarie 2017. Iar, începând cu data de 1 ianuarie 2017, judecătorii care au exercitat atribuțiile judecătorului de instrucție mai mult de 2 ani în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 august 2016 nu vor putea exercita atribuțiile judecătorului de instrucție până în data de 31 decembrie 2019. Această interdicție nu se aplică judecătorilor numiți să exercite atribuțiile judecătorului de instrucție în calitate de supleanți.

Autorul sesizării susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 6, 114 din Constituție.