4s-1/16 — Cu privire la sesizarea Curții Constituționale pentru efectuarea controlului constituționalității dispozițiilor art. 37-7 alin. 5 și art. 37-15 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995.

4s-1/16 — Cu privire la sesizarea Curții Constituționale pentru efectuarea controlului constituționalității dispozițiilor art. 37-7 alin. 5 și art. 37-15 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995. (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Plenul Curții Supreme de Justiție

a Republicii Moldova

H O T Ă R Â R E

Cu privire la sesizarea Curții Constituționale pentru efectuarea controlului

constituționalității dispozițiilor art. 377 alin. (5) și art. 3715 din Legea instituțiilor

financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995.

Conform art. 121 alin. (1) Cod de procedură civilă, art. 24, 25 lit. d) Legea cu

privire la Curtea Constituțională, art. 38 lit. d) și 39 din Codul jurisdicției

constituționale, art. 2 lit. b), 16 lit. b) și 17 din Legea cu privire la Curtea Supremă de

Justiție, Plenul Curții Supreme de Justiție

hotărăște:

A sesiza Curtea Constituțională pentru efectuarea controlului constituționalității

dispozițiilor art. 377 alin. (5) și art. 3715 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII

din 21.07.1995.

Președintele

Curții Supreme de Justiție Mihai Poalelungi

Chișinău,

08 februarie 2016

nr.6

1

Curtea Constituțională a RM

str. A. Lăpușneanu, 28

mun. Chișinău

S E S I Z A R E

Cu privire la efectuarea controlului constituționalității dispozițiilor art. 377 alin.

(5) și art. 3715 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995.

Onorată Curte,

La 05 noiembrie 2015, Victor Cunev a sesizat instanța de contencios

administrativ, cu cerere de chemare în judecată, împotriva Comitetului Executiv al

Băncii Naționale, solicitând anularea răspunsului nr. 2310/400 din 14 septembrie 2015

al administratorului special al BC „Banca Socială” SA, în calitate de act cu caracter

individual, alHotărârii Consiliului Administrativ al Băncii Naționale a Moldovei nr. 5

din 26 august 2015 și nr. 17 din 10 septembrie 2015, în calitate de acte normative și a

Hotărârii Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 6 din 22 octombrie

2015, prin care a fost respinsă cererea prealabilă, obligarea pârâtului să admită cererea

lui Victor Cunev din 03 septembrie 2015, adresate Directorului filialei „Telecentru” a

BC „Banca Socială” SA și transferarea mijloacelor bănești, în sumă de 117823,84 lei

din contul său de depozit nr. 237585420000328 (contractul nr. 165-7 din 29 iulie 2014)

și mijloacele bănești, în suma de 166098,52 lei din contul său de depozit nr.

237585420000006 (contractul nr. 027-59 din 29 martie 2013), deschise la BC „Banca

Socială SA, la contul său de decontare nr. 2225710SV900033707100, deschis la BC

„Mobiasbanca” SA; eliberarea mijloacelor bănești, în sumă de 2074,75 de dolari SUA,

din contul său de depozit nr. 237585420000609 (contractul nr. 265-2 din 29 iulie 2014),

deschis la BC „Banca Socială” SA.

Obiectul litigiului constituie răspunsul nr. 2310/400 din 14 septembrie 2015 al

administratorului special BC „Banca Socială” SA, în calitate de act cu caracter

individual, Hotărârea Consiliului Administrativ al Băncii Naționale a Moldovei nr. 5

din 26 august 2015 și nr. 17 din 10 septembrie 2015, în calitate de acte normative și

Hotărârea Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 6 din 22 octombrie

2

2015, emise în baza prevederilor art. 377 alin. (5) și art. 3715 din Legea instituțiilor

financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995.

În ședința de judecată din 14 decembrie 2015, reclamantul și reprezentantul său

au depus un demers prin care au solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art. 377 alin. (5) și art. 3715 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII

din 21.07.1995.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că, la 03 septembrie 2015, s-a adresat

la filiala „Telecentru” a BC „Banca Socială” SA, cu cerere, prin care a solicitat

transferarea mijloacelor bănești, în sumă de 117 823,84 lei din contul său de depozit nr.

237585420000328 și mijloacele bănești, în suma de 166 098,52 lei din contul său de

depozit nr. 237585420000006, deschise la BC „Banca Socială” SA, la contul său de

decontare nr. 2225710SV90033707100, deschis la BC „Mobiasbanca” SA, și de a

elibera mijloacele bănești, în sumă de 4 074,75 de dolari SUA, din contul său de depozit

nr. 237585420000609, deschis la BC „Banca Socială” SA.

La 14 septembrie 2015, în adresa reclamantului a fost expediat răspunsul

nr.2310/400, în numele administratorului special BC „Banca Socială” SA, prin care a

fost respinsă cererea dlui Victor Cunev, din motivul că, prin Hotărârea Comitetului

Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 5 din 26 august 2015, a fost prelungit

termenul de administrare specială asupra BC „Banca Socială” SA și, prin urmare,

conturile persoanelor afiliate Băncii rămân blocate, în baza hotărârii Consiliului

Administrativ al Băncii Naționale a Moldovei nr. 253 din 30 noiembrie 2014, în

redacția hotărârii Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 5 din 26

august 2015 și Hotărârii Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 17 din

10 septembrie 2015.

Astfel, prin răspunsul nr. 2310/400 din 14 septembrie 2015 al administratorului

special BC „Banca Socială” SA, desemnat de Banca Națională a Moldovei, a refuzat

adoptarea unui act cu caracter individual în privința sa, adică dispoziția de transferare și

eliberare a mijloacelor bănești în baza actelor normative ale Băncii Naționale a

Moldovei (Hotărârea Consiliului Administrativ al BNM nr. 253 din 30.11.2014,

Hotărârile Comitetului Executiv al BNM nr. 5 din 26.08.2015 și nr. 17 din 10.09.2015).

3

Se consideră că răspunsul nr. 2310/400 din 14 septembrie 2015 al

administratorului special al BC „Banca Socială” SA, în calitate de act cu caracter

individual, Hotărârea Consiliului Administrativ Băncii Naționale a Moldovei nr. 253

din 30 noiembrie 2014, hotărârile Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei

nr. 5 din 26 august 2015 și nr. 17 din 10 septembrie 2015, în calitate de acte normative

și Hotărârea Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 6 din 22

octombrie 2015, prin care a fost respinsă cererea prealabilă, sunt ilegale și emise, în

baza unor prevederi din Legea instituțiilor financiare, care urmează a fi declarate

neconstituționale, din următoarele considerente.

La 30 noiembrie 2014, Consiliul Administrativ al Băncii Naționale a Moldovei a

emis Hotărârea nr. 253, prin care (p. 3) a aplicat moratoriu asupra tuturor creanțelor

tuturor persoanelor fizice și juridice, care sunt afiliate BC „Banca Socială” SA.

Prin Hotărârea Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 17 din

10 septembrie 2015, prevederile invocate au fost modificate, fiind lăsat moratoriu doar

asupra tuturor creanțelor,pentru toate persoanele fizice care sunt membri ai Consiliului

BC „Banca Socială” SA, Consiliului de Administrație, Comisiei de Cenzori și

membrilor comitetelor de credit din sediul central al băncii, pentru expuneri mai mari de

15 milioane lei, precum și afiliați ai acestora, și ale persoanelor juridice.

Se menționează că moratoriul nominalizat a fost aplicat de către Banca Națională

a Moldovei, în baza art. 3715 al Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie

1995, care prevede că, pentru a preveni agravarea situației financiare a băncii și a păstra

activele acesteia, Banca Națională, la instituirea sau în perioada administrării speciale a

băncii, poate dispune amânarea executării creanțelor creditorilor și a transferului

activelor băncii, pe un termen de până la 2 luni (moratoriu). Banca Națională poate

prelungi moratoriul, în situații de criză financiară sistemică, definite astfel de organul

național instituit pentru gestionarea crizelor financiare sistemice, pentru o perioadă ce

nu va depăși termenul administrării speciale, stabilit conform art.374 alin. (3). Acțiunea

moratoriului poate fi limitată la anumite categorii de creditori, creanțe sau active, ori la

o anumită valoare a acestora.

În același timp, se mai consideră că atât art. 3715 al Legii instituțiilor financiare

nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, cât și actele normative ale Băncii Naționale a

4

Moldovei,nominalizate,emise în baza acestei norme legale, direct contravin Constituției

Republicii Moldova și lezează grav drepturile constituționale ale sale, cât și ale altor

persoane asupra creanțelor cărora s-a aplicat moratoriul.

Astfel, conform art. 3 al Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21iulie

1995, afiliată a unei alte persoane, se consideră persoana: a) care exercită controlul

asupra persoanei; b) care se află sub controlul persoanei; c) care se află, împreună cu

persoana, sub controlul unei alte persoane; d) care este membru al consiliului, al

organului executiv și al comisiei de cenzori a persoanei; e) care, conform legislației

civile, este legată de persoana fizică – membru al consiliului, al organului executiv, al

comisiei de cenzori a persoanei – printr-un raport de rudenie de gradul întâi și doi,

precum și soții; f) a cărei afiliere este determinată de Banca Națională, prin actele sale

normative, care trebuie să corespundă principiilor generale acceptate pentru o

supraveghere bancară eficientă.

Mai mult ca atât, conform art. 377 alin. (5) al Legii instituțiilor financiare nr. 550-

XIII din 21 iulie 1995, în exercitarea atribuțiilor și drepturilor sale, administratorul

special acordă importanță prioritară intereselor deponenților și altor creditori care nu

sunt persoane afiliate băncii, în raport cu acționarii și creditorii care sunt persoane

afiliate băncii. Prin urmare, Victor Cunev, fiind fratele membrului Consiliului BC

„Banca Socială” SA, și anume, a dlui Valentin Cunev, este considerat ca persoană

afiliată membrului Consiliului BC „Banca Socială” SA, cât și Băncii, în general, ceea

ce, în baza art. 377 alin. (5) și art. 3715 al Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21

iulie 1995, prezintă administratorului special și Băncii Naționale a Moldovei dreptul de

a aplica față de Victor Cunev limitări și restricții suplimentare, fără motivarea

suplimentară a acestora, doar reieșind din faptul că este afiliat.

Totodată se menționează că, art. 1 al Primului Protocol adițional la Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie

1950 și art. 46 și 127 al Constituției Republicii Moldova garantează realizarea dreptului

de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicție cu

interesele societății.

Însă Banca Națională a Moldovei, în baza normelor invocate ale Legii instituțiilor

financiare, a ales o categorie de persoane, dreptul de proprietate al cărora poate fi

5

limitat, fără nicio motivare și fără efectuarea, din partea acestora, a oricăror acțiuni

contravenționale sau infracționale.

În același timp, conform art. 16 al Constituției Republicii Moldova, toți cetățenii

Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de

rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere

sau de origine socială.

În pct. 38 al Hotărârii nr. 21 din 20 octombrie 2011, Curtea Constituțională a

reținut că principiul egalității, consacrat de articolul 16 din Constituție, presupune că

toți oamenii sunt egali în fața legii, în sensul că sunt și trebuie să fie la fel de

responsabili juridic și social. Aceasta înseamnă nu numai că nimeni nu este mai presus

de lege, dar și că nu trebuie să existe discriminări în fața responsabilității morale,

sociale, juridice, pentru nicio persoană și nici pentru organele statului sau orice fel de

funcționari publici sau privați.

Însă, ignorând principiul egalității, Banca Națională a Moldovei aplică măsuri de

răspundere, prin forma de sechestrare (blocare) a proprietății sale (mijloacelor pe

conturi), doar din cauză că ultimul este fratele funcționarului privat, adică efectuează

discriminarea, după criteriul de origine socială.

Mai mult ca atât, se consideră că restrângerea exercițiului dreptului său de

proprietate asupra mijloacele bănești pe conturi, efectuată de Banca Națională a

Moldovei direct, contravine prevederilor art. 54 al Constituției Republicii Moldova,

conform cărora: în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar

diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. Exercițiul

drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de

lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt

necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a

țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării

drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor

confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. Prevederile alineatului

(2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. Restrângerea

trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența

dreptului sau a libertății.

6

În această ordine de idei, Curtea Constituțională, în pct. 11 al Hotărârii nr. 27 din

25 noiembrie 2010, a subliniat că, în sensul art. 23 din Constituție, o restrângere poate fi

considerată „prevăzută de lege”, în termenii art. 54 din Constituție, numai dacă ea este

formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra

conduitei sale și să prevadă, în mod rezonabil, în funcție de circumstanțele cauzei,

consecințele acestei conduite.

Concomitent, în pct. 7 al Hotărârii nominalizate, Curtea Constituțională a reținut

că ingerința în exercițiul dreptului la proprietate cade sub rezerva exigenței securității

juridice sau legalității, care prevede că lipsirea de proprietate trebuie să fie efectuată în

„condițiile prevăzute de lege”; securitatea juridică presupune existența și respectarea

prevederilor suficient de accesibile și precise ale legislației naționale, care satisfac

exigențele esențiale impuse de conceptul de „drept”.

În același timp, hotărârile nominalizate ale Băncii Naționale a Moldovei, cât și

art. 377 alin. (5) și art. 3715 al Legii instituțiilor financiare, nu permit persoanei afiliate

să decidă asupra conduitei sale, adică să aleagă astfel de conduită care nu va

avea,dreptconsecință, aplicarea restrângerii. Astfel, însuși Victor Cunev, în niciun

caz,nu ar putea să schimbe faptul că este fratele membrului Consiliului Băncii și, prin

urmare, nicio conduită nu-i poate prezenta posibilitatea de a evita restricția.

Prin urmare, se consideră, că moratoriul aplicat, prin hotărârile sus-menționate

ale Băncii Naționale a Moldovei, în privința creanțelor persoanelor afiliate BC „Banca

Socială” SA, cât și prevederile Legii, în baza cărora au fost emise aceste hotărâri, direct

încalcă prevederile art. 54 al Constituției Republicii Moldova și reprezintă o ingerința

ilegală în exercițiul dreptului la proprietate.

Mai mult ca atât, aplicarea moratoriului față de creanțele persoanelor afiliate BC

„Banca Socială” SA, de fapt, direct încalcă și principiul prezumpției nevinovăției,

prevăzut de art. 21 al Constituției Republicii Moldova, examinat prin prisma

principiului prezumției caracterului licit al dobândirii averii, art. 46 al Constituției.

Astfel, în pct. 21 al Hotărârii Curții Constituționale nr. 21 din 20 octombrie 2011

privind interpretarea articolului 46 alin.(3) din Constituție, Curtea Constituțională a

explicat că prezumția caracterului licit al dobândirii averii, prevăzută de alineatul (3) al

articolului 46 din Constituție, constituie o garanție constituțională a dreptului de

7

proprietate privată, iar, în pct. 40, a reținut că securitatea juridică a dreptului de

proprietate asupra bunurilor ce alcătuiesc averea unei persoane, este indisolubil legată

de prezumția dobândirii licite a averii. În absența unei astfel de prezumții, deținătorul

unui bun ar fi supus unei insecurități continue, întrucât ori de câte ori s-ar invoca

dobândirea ilicită a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face

afirmația, ci deținătorului bunului. De aceea, înlăturarea acestei prezumții are

semnificația suprimării unei garanții constituționale a dreptului de proprietate.

Concomitent, în pct. 25 al Hotărârii nr. 21 din 20 octombrie 2011, Curtea

Constituțională a menționat legătura indisolubilă a prezumției caracterului licit al

proprietății, cu garanțiile unui proces echitabil, în special, prezumția nevinovăției.

Aceeași idee a fost expusă și în pct. 50 al Hotărârii Curții Constituționale nr. 6 din

16 aprilie 2015, conform căruia, Curtea reține că prezumția dobândirii licite a

bunurilor este o aplicație a principiului prezumției nevinovăției, consacrat în Constituție

și în alte acte ale Republicii Moldova, precum și în instrumentele internaționale, în

materia drepturilor omului.

Totodată, în pct. 42-45 al acestei Hotărâri, Curtea Constituțională a explicat că

prezumția caracterului licit al dobândirii averii reprezintă o garanție de ordin general

care urmărește protejarea dreptului de proprietate al tuturor cetățenilor, față de

ingerințele nejustificate ale statului. Această prezumțieasigură securitatea juridică și

legalitatea.

Astfel, reclamantul pretinde că dispozițiile art. 377 alin. (5) și art. 3715 din Legea

instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 sunt neconstituționale.

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015, a

fost dispusă sesizarea Curții Constituționale,prin intermediul Curții Supreme de Justiție,

privind exercitarea controlului constituționalității art. 377 alin. (5) și art. 3715 din Legea

instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.

Conform art.121 alin.(1) Cod de procedură civilă, dacă în procesul judecării

pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja

aplicată este în contradicție cu prevederile Constituției Republicii Moldova, iar

controlul constituționalității actului normativ este de competența Curții Constituționale,

8

instanța de judecată formulează o sesizare a Curții Constituționale, pe care o transmite

prin intermediul Curții Supreme de Justiție.

Plenul Curții Supreme de Justiție, examinând cererea formulată de autorul

sesizării privind sesizarea Curții Constituționale, în vederea efectuării controlului

constituționalității articolului 377 alin. (5) și articolului 3715 din Legea instituțiilor

financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, își formulează concluzia expusă mai jos.

Din materialele dosarului rezultă că obiectul sesizării Curții Constituționale îl

constituie:

art. 377 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 – în

exercitarea atribuțiilor și drepturilor sale, administratorul special acordă importanță

prioritară intereselor deponenților și ale altor creditori care nu sunt persoane afiliate

băncii, în raport cu acționarii și creditorii care sunt persoane afiliate băncii. Banca și

acționarii ei nu pot să facă responsabil pe administratorul special sau pe Banca

Națională de prejudiciile cauzate, în legătură cu acțiunile, în cadrul administrării

speciale, dacă aceste acțiuni sunt întreprinse, în scop de neadmitere a riscului excesiv,

pentru stabilitatea financiară, de protejare a intereselor deponenților și ale altor creditori

ai băncii.

art. 3715 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 – (1)

pentru a preveni agravarea situației financiare a băncii și a păstra activele acesteia,

Banca Națională, la instituirea sau în perioada administrării speciale a băncii, poate

dispune amânarea executării creanțelor creditorilor și a transferului activelor băncii, pe

un termen de până la 2 luni (moratoriu). Banca Națională poate prelungi moratoriul, în

situații de criză financiară sistemică, definite astfel de organul național instituit pentru

gestionarea crizelor financiare sistemice, pentru o perioadă ce nu va depăși termenul

administrării speciale, stabilit conform art.374 alin.(3). Moratoriul nu constituie situație

de insolvabilitate a băncii.

(2) Acțiunea moratoriului poate fi limitată la anumite categorii de creditori, creanțe

sau active, ori la o anumită valoare a acestora.

(3) Acțiunea moratoriului nu se extinde asupra:

a) creanțelor aferente depozitelor și altor obligații pecuniare constituite/născute în

baza tranzacțiilor încheiate, după instituirea moratoriului;

9

b) creanțelor salariaților băncii privind plata salariilor, remunerațiilor de autor,

privind repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a

sănătății, ori prin deces, precum și asupra creanțelor creditorilor privind plata salariilor,

pensiilor, a pensiilor de întreținere, burselor, indemnizațiilor sociale, în limitele stabilite

de administratorul special;

c) creanțelor privind plata cheltuielilor de administrare, necesare asigurării

activității băncii, prevăzute la art.388 alin.(1);

d) efectuării compensării creanțelor opuse, conform art.3714.

(4) În perioada acțiunii moratoriului:

a) dobânzile, penalitățile și alte măsuri de răspundere patrimonială, pentru

neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor băncii, nu se aplică;

b) dobânzile stabilite la obligațiile băncii se calculează, dar se plătesc numai după

expirarea termenului moratoriului sau după ridicarea acestuia de către Banca Națională,

înainte de termen;

c) intentarea și continuarea procedurilor judiciare sau administrative, precum și

aplicarea altor metode de apărare juridică, în scopul obținerii sau asigurării plăților

aferente depozitelor sau datoriilor, nu se admit;

d) executarea documentelor executorii și a altor acte supuse executării silite privind

urmărirea activelor băncii, inclusiv a bunurilor gajate, se suspendă, cu excepția cazurilor

legate de creanțele asupra cărora nu se extinde moratoriul, conform alin.(3);

e) satisfacerea cererii acționarului băncii privind răscumpărarea acțiunilor, în urma

căreia acționarul se va retrage din componența acționarilor băncii, nu se admite.

(5) Un anunț privind instituirea moratoriului se publică, potrivit art.374 alin.(5).

Raportând prevederile 377 alin. (5) și articolului 3715 din Legea instituțiilor

financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 la prevederile art. 21, 43 alin. (1), art. 54 din

Constituție, Plenul Curții Supreme de Justiție consideră că normele vizate sunt în

contradicție și, respectiv, există temeiuri de a sesiza Curtea Constituțională, în vederea

efectuării controlului constituționalității acestor norme legale.

Or, din esența litigiului apărut între părți, rezultă că normele de drept, a căror

constituționalitate se solicită a fi verificată, urmează a fi aplicate la soluționarea

prezentei pricini.

10

În context, Plenul atestă că sunt prezente elementele principale de excepție, de

neconstituționalitate: existența raportului triunghiular între partea aflată în proces, ale

cărei drepturi sau interese au fost, eventual, lezate, printr-o normă neconstituțională,

instanța de judecată, în fața căreia se invocă neconstituționalitatea și Curtea

Constituțională chemată să soluționeze excepția de neconstituționalitate; obiectul

excepției de neconstituționalitate.

Astfel, testul relevanței, prevăzut de art. 121 CPC pentru invocarea excepției de

neconstituționalitate – legătura logică și indispensabilă între fondul litigiului și

prevederile 377 alin. (5) și articolului 3715 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII

din 21 iulie 1995, este susținut în speță.

În temeiul art. 135 alin. (1) lit. g) din Constituția Republicii Moldova, art. 4 alin.

(1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, art. 39 din Codul jurisdicției

constituționale și art. 121 Codul de procedură civilă, Plenul Curții Supreme de Justiție

solicită:

A efectua controlul constituționalității art. 377 alin. (5) și art. 3715 din Legea

instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.

Alăturat prezentei sesizări, se remite dosarul civil intentat la cererea de chemare

în judecată a lui Victor Cunev împotriva Comitetului Executiv al Băncii Naționale a

Moldovei cu privire la anularea răspunsului, hotărârilor, obligarea de a admite cererea,

referitor la transferul mijloacelor financiare, transferarea și eliberarea mijloacelor

bănești.

Cu respect,

Președintele

Curții Supreme de Justiție Mihai Poalelungi

Chișinău,

08 februarie 2016

nr. 6

11