4s-11/13 — Cu privire la demersul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău privind sesizarea Curții Constituționale referitor la controlul constituționalității unei sintagme din art. 43 alin. 4 Legea cu privire la Avocatură nr. 1260-XV din 19.07.2002, în cauza Vasile Șeremet vs Uniunea Avocaților din RM privind anularea actului administrativ.

dosarul nr. 4s-11/13

REPUBLICA MOLDOVA

PLENUL CURȚII SUPREME DE JUSTIȚIE

11 noiembrie 2013 mun. Chișinău

H O T Ă R Î R E

în numele legii

Cu privire la demersul judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău privind

examinarea propunerii de ridicare a excepției de neconstituționalitate a sintagmei

în partea ce ține de procedura de organizare a examenelor „Calificativul acordat nu

poate fi contestat” din art. 43 alin. (4) Legea cu privire la avocatură nr. 1260 XV

din 19.07.2002

C O N S T A T Ă

În procedura Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău se află pricina civilă

înaintată la cererea de chemare în judecată depusă de Șeremet Vasile împotriva

Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la anularea actului

administrativ nr. 25 din 30 noiembrie 2012 și repararea prejudiciului moral cauzat

în urma neadmiterii în profesia de avocat.

În ședința de judecată Șeremet Vasile a înaintat demers, prin care a solicitat

instanței de judecată să propună Curții Supreme de Justiție de a sesiza Curtea

Constituțională a Republicii Moldova în vederea controlului sintagmei în partea ce

ține de procedura de organizare a examenelor „Calificativul acordat nu poate fi

contestat” din art. 43 alin. (4) Legea cu privire la avocatură nr. 1260 XV din

19.07.2002, sintagma care urmează a fi aplicată întru anularea calificativelor

„Respins” acordate examinatului la aprecierea cunoștințelor în cadrul examenului

de calificare în profesia de avocat.

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, prin încheierea din 08 octombrie 2013, a

admis demersul lui Șeremet Vasile și a trimis pricina la Curtea Supremă de Justiție

în vederea sesizării Curții Constituționale pentru a verifica constituționalitatea

prevederilor sintagmei în partea ce ține de procedura de organizare a examenelor

„Calificativul acordat nu poate fi contestat” din art. 43 alin. (4) Legea cu privire la

avocatură nr. 1260 XV din 19.07.2002.

Examinînd sesizarea înaintată în raport cu normele de drept aplicabile,

Plenul Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a o respinge din următoarele

motive.

În conformitate cu art.121 alin.(1) Cod de procedură civilă, dacă în procesul

judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a

fost deja aplicată este în contradicție cu prevederile Constituției Republicii

Moldova, iar controlul constituționalității actului normativ este de competența

Curții Constituționale, instanța de judecată formulează o sesizare a Curții

Constituționale pe care o transmite prin intermediul Curții Supreme de Justiție.

Din sensul normei de drept citate rezultă, că o condiție indispensabilă pentru

ridicarea excepției de neconstituționalitate este obligația instanței competente să

judece pricina pentru a se pronunța dacă norma de drept ține de controlul

constituționalității sau de controlul legalității.

Potrivit prevederilor art. 43 alin. (3) din Legea cu privire la avocatură,

Comisia de licențiere a profesiei de avocat:

a) adoptă hotărîri privind admiterea la examene;

b) organizează examenele de admitere la stagiu și de calificare;

c) aprobă rezultatele examenelor de admitere la stagiu și adoptă hotărîri

privind admiterea la stagiul profesional;

d) aprobă rezultatele examenelor de calificare și adoptă hotărîri privind

admiterea în profesie.

Astfel, unicul organ abilitat cu atribuția de admitere în profesia de avocat este

Comisia de licențiere a profesiei de avocat în cadrul Uniunii Avocaților, iar

instanța de judecată nu o poate substitui.

Pe cînd în sensul celor expuse de autorul demersului privind sesizarea Curții

Constituționale s-ar crea o situație contrară, în care instanței de judecată i-ar reveni

competența de a admite în profesia de avocat candidații apreciați cu calificativul

„respins” de către Comisia de licențiere a profesiei de avocat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, interpretînd

articolul 6 §(1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că

„dreptul la un tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi

limitat, reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu, în funcție de

nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra Regatului

Unit al Marii Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra Regatului

Unit din 28 mai 1985, §57). Condiția impusă constant de jurisprudența Curții în

aplicarea articolului 6 §1 din Convenție cere ca limitările operate de către statele

contractante să nu restrângă nejustificat accesul individului la un „tribunal” în

măsura în care dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

Or, Curtea Constituțională, prin hotărîrea nr. 17 din 02 iulie 2013, deja a

examinat pe temei asemănător procesul pentru controlul constituționalității unor

prevederi ale art. 25 din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii, în redacția Legii nr.153 din 5 iulie 2012 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, și art. VIII alin.(6) din Legea nr.

153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

Curtea Constituțională a statuat că, în sensul lipsei caracterului absolut al

„accesului liber la justiție”, este de reținut că acest principiu vizează dreptul

persoanei de a sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că-i sunt

încălcate drepturile, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus unor

condiționări. Competența de a stabili regulile de desfășurare a procedurii în fața

instanțelor judecătorești, potrivit art.115 alin.(4) din Constituție, îi revine

legiuitorului. Evaluînd modalitatea de examinare a contestărilor de către Consiliul

Superior al Magistraturii în raport cu dreptul magistraților de a contesta aceste

hotărîri în fața Curții Supreme de Justiție, în partea ce se referă la emiterea și

adoptarea acestor hotărîri, Curtea Constituțională conchide că accesul la justiție

pentru magistrați nu este limitat.

În afară de aceasta, sintagma în partea ce ține de procedura de organizare a

examenelor „Calificativul acordat nu poate fi contestat” din art. 43 alin. (4) Legea

cu privire la avocatură nr. 1260 XV din 19.07.2002, nu aduce atingere dreptului la

un proces echitabil, proces care include accesul liber la justiție și dreptul la un

recurs efectiv și este în deplină concordanță cu prevederile art.20 și 54 din

Constituție.

În temeiul art.48 Codul de procedură civilă, Plenul Curții Supreme de

Justiție

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge sesizarea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate a prevederilor sintagmei în partea ce ține de

procedura de organizare a examenelor „Calificativul acordat nu poate fi contestat”

din art. 43 alin. (4) Legea cu privire la avocatură nr. 1260 XV din 19.07.2002.

Președintele

Curții Supreme de Justiție Mihai Poalelungi

nr. 22