18 — privind sesizarea Curții Constituționale referitor la interpretarea art. 140 din Constituție

Plenul Curții Supreme de Justiție

a Republicii Moldova

H O T Ă R Î R E

privind sesizarea Curții Constituționale

referitor la interpretarea art. 140 din Constituție

Obiectul sesizării

Interpretarea art. 140 alin. (1) din Constituție în următorul aspect:

“În cazul declarării neconstituționalității unor dispoziții legale de

abrogare/modificare, prevederile legale, abrogate printr-o dispoziție constatată ca

neconstituțională, continuă să fie active și să-și producă efectele până la operarea

modificărilor de rigoare de către Parlament sau nu?”

Cadrul juridic relevant

Constituția Republicii Moldova

Articolul 1. Statul Republica Moldova

„(…)

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea

omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și

pluralismul politic reprezintă valori supreme și sânt garantate.”

Articolul 134. Statutul

“(1) Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în

Republica Moldova.

(…)

(3) Curtea Constituțională garantează supremația Constituției, asigură realizarea

principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă și putere

1

judecătorească și garantează responsabilitatea statului față de cetățean și a cetățeanului

față de stat.”

Articolul 140. Hotărârile Curții Constituționale

(1) Legile și alte acte normative sau unele părți ale acestora devin nule din

momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curții Constituționale.

(2) Hotărârile Curții Constituționale sânt definitive și nu pot fi atacate.

Argumentele sesizării

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind

controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii

și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați au fost declarate neconstituționale

unele prevederi legale prin care s-au inclus noi condiții de stabilire a pensiilor pentru

judecători, și anume, art. 32 al Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului și art.461 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat, în redacția Legii nr. 56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative.

Este de menționat că, urmare a amendamentelor operate prin Legea nr.56 din 9

iunie 2011, articolul 461 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat prevedea că judecătorul care confirmă un stagiu de cotizare de

22 de ani începând cu 1 iulie 2011 ajungând până la 35 de ani în 2018, dintre care cel

puțin 15 ani în funcție de judecător, are dreptul la pensie în proporție de 75% din suma

tuturor plăților lunare asigurate ale judecătorului în exercițiu în ultima funcție deținută.

Potrivit reglementărilor anterioare modificărilor operate prin Legea nr.56 din 9

iunie 2011, și anume, conform art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorilor,

judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de

ani calendaristici, dintre care 12 ani și 6 luni în funcție de judecător, are dreptul la

pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55 procente față de salariu lui mediu,

iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3 procente, dar

în total nu mai mult de 80 de procente față de salariul lui mediu.

2

Prin Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 Curtea a constatat că prevederile

art. 461 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale

de stat și art. 32 al Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, în redacția Legii nr.56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative încalcă prevederile articolelor 6, 116 și 121 din Constituție.

Reieșind din obligativitatea Hotărârii pronunțate, Guvernul prin Hotărârea nr.

386 din 8 iunie 2012 a aprobat proiectul de Lege pentru modificarea și completarea unor

acte legislative.

Prin proiect menționat s-a propus excluderea art. 461 din Legea nr.156-XIV

privind pensiile de asigurări sociale de stat precum și stabilirea în Legea nr. 544-XIII cu

privire la statutul judecătorului a normelor anterioare modificărilor operate prin Legea

declarată neconstituțională. Proiectul de lege intervenea cu amendamente și la capitolul

ce se referă la stagiul de cotizare pentru femei, care, la fel, a fost declarat

neconstituțional.

Prin Legea nr. 29 din 7 martie 2013 privind modificarea și completarea unor

acte legislative au fost modificate prevederile declarate neconstituționale doar din Legea

nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat și doar în

partea ce ține de creșterea stagiului de cotizare pentru femei.

Modificările privind asigurarea cu pensie a judecătorilor, propuse prin proiectul

de lege prezentat de Guvern, nu se regăsesc în legea adoptată, iar în raportul Comisiei

protecție socială, sănătate și familie, responsabilă de prezentarea proiectului în Plenul

Parlamentului, se menționează că, în cadrul dezbaterilor, membrii acesteia au propus

excluderea amendamentelor care vizează asigurarea socială a judecătorilor. În raportul

Comisiei nu se regăsește nici un argument care a determinat excluderea

amendamentelor prezentate în scopul executării Hotărârii Curții Constituționale nr. 27

din 20 decembrie 2011.

Ca consecință, organul legislativ a permis existența în prezent a unui vid

legislativ (deja mai mult de un an și jumate) la segmentul care vizează condițiile de

pensionare a judecătorilor.

Totodată, este de menționat că există mai multe adresări în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale prin care judecătorii care au împlinit vârsta de

3

pensionare, în temeiul hotărârii Curții Constituționale, solicită aplicarea prevederilor

legale în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.56 din 9 iunie 2011. În

contextul respectivelor litigii și în lipsa unor reglementări legale adoptate în spiritul

hotărârii Curții Constituționale, pentru a nu permite lezarea dreptului la pensie a

beneficiarilor acestuia (în speță – judecătorii), Plenul Curții Supreme de Justiție la

10.06.2013 a emis un aviz consultativ potrivit căruia de la data adoptării hotărârii Curții

Constituționale nu se mai aplică la stabilirea sau recalcularea pensiilor judecătorilor

prevederile art.461 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, în redacția Legii

nr.56 din 9 iunie 2011. La fel, în respectivul aviz se menționează că la calcularea

pensiilor judecătorilor urmează a fi aplicate prevederile art. 32 din Legea cu privire la

statutul judecătorilor în redacția anterioară celei declarate neconstituționale.

În contextul celor invocate mai sus, Curtea Supremă de Justiție menționează că

potrivit art.134 din Constituție Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție

constituțională în Republica Moldova care garantează supremația Constituției, asigură

realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă și

putere judecătorească și garantează responsabilitatea statului față de cetățean și a

cetățeanului față de stat.

De asemenea, articolului 140 din Constituție prevede că legile și alte acte

normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii

corespunzătoare a Curții Constituționale. Hotărârile Curții Constituționale sunt

definitive și nu pot fi atacate.

În scopul dezvoltării normei constituționale, art. 28 din Legea nr. 317 din 13

decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională prevede că actele Curții

Constituționale sunt acte oficiale și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate

autoritățile publice și pentru toate persoanele juridice și fizice.

La fel, art.281 din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 instituie în sarcina

autorităților publice obligativitatea executării actelor Curții Constituționale și anume,

Guvernul, în termen de cel mult 3 luni de la data publicării hotărârii Curții

Constituționale, prezintă Parlamentului proiectul de lege cu privire la modificarea și

completarea sau abrogarea actului normativ sau a unor părți ale acestuia declarate

neconstituționale, iar Parlamentul va examina în mod prioritar proiectul de lege.

4

Totodată, în lipsa unor reglementări legale, în contextul art. 140 din Constituție,

Curtea Supremă de Justiție consideră că normele declarate neconstituționale nu mai pot

fi aplicate. Astfel, în respectiva situație urmează a fi aplicate prevederile legale

anterioare normelor de modificare/abrogare declarate neconstituționale ținându-se cont

și de rațiunea argumentelor instanței de jurisdicție constituțională expusă în hotărârile

sale.

Din motivele expuse și în temeiul art. 135 alin. (1) lit. b) din Constituție, art. 4

alin. (1) lit. b), art.25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și art. 4

alin.(1) lit. b), art. 38 alin.(l) lit. d) din Codul jurisdicției constituționale, Plenul Curții

Supreme de Justiție,

H O T Ă R Ă Ș T E:

A sesiza Curtea Constituțională referitor la interpretarea art. 140 alin. (1) din

Constituție în următorul aspect:

“În cazul declarării neconstituționalității unor dispoziții legale de

abrogare/modificare, prevederile legale, abrogate printr-o dispoziție constatată ca

neconstituțională, continuă să fie active și să-și producă efectele până la operarea

modificărilor de rigoare de către Parlament sau nu?”

Președintele

Curții Supreme de Justiție Mihai Poalelungi

Chișinău

04.10.2013

Nr. 18

5