2ra-135/24 — constatarea faptului acceptării succesiunii, constatarea locului deschiderii succesiunii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea faptului acceptării succesiunii, constatarea locului deschiderii succesiunii
- Temei legal
- Recursul declarat dupa 01 septembrie 2023, temeiurile nu se incadreaza in art. 432 alin. 1 din Codul de procedura civila. Recursul exercitat conform Sectiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material si procedural, verificandu-se doar legalitatea deciziei, dar nu si temeinicia ei in fapt.
2ra-135/24 — constatarea faptului acceptării succesiunii, constatarea locului deschiderii succesiunii (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Anisia Bîjiga,
reprezentată de avocatul Roman Aronov,
în cauza civilă, la cererea petiționarei Bîjiga Anisia, persoane interesate
Serviciul Fiscal de Stat, Consiliul și Primarul mun. Chișinău privind constatarea
faptului acceptării succesiunii, constatarea locului deschiderii succesiunii,
împotriva deciziei din 07 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-135/24
Nr. PIGD 2-22038288-01-2ra-02032024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023, temeiurile nu se încadrează în art.432
alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia ei în fapt.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Lupașcu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, V. Mihaila, V. Cotorobai)
04 martie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman Aronov,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 martie 2022, Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman
Aronov, a depus o cerere în instanța de judecată, indicând în calitate de
persoane interesate Serviciul Fiscal de Stat, Consiliul Municipal Chișinău și
Primarul mun. Chișinău. Prin această cerere, reclamanta a solicitat constatarea
faptului că a acceptat succesiunea rămasă după decesul tatălui său, Andrei
Postolachi, survenit la 29 aprilie 2003, în mun. ******, str. ****** nr. ***,
prin intrarea în posesia bunurilor ce compun masa succesorală, indiferent de
locul unde se află și de natura acestora, precum și constatarea că locul
deschiderii succesiunii este str. ****** nr. ***, mun. ******.
În motivarea cererii, petiționara a relatat că tatăl său, Andrei Postolachi,
a construit în anul 1968, fără autorizație, o casă de locuit individuală amplasată
pe un teren proprietate publică municipală situat pe str. ****** nr. ***,
mun. ******, sect. Botanica. Potrivit fișei de inventariere tehnică a imobilului
nr. 130 din 07 septembrie 2001, construcția este compusă din:
Lit. B (02):
coridor - 8,8 m2;
odaie locativă - 7,2 m2;
bucătărie - 11,0 m2;
odaie locativă - 7,2 m2;
coridor - 6,5 m2;
odaie locativă - 12,9 m2;
verandă - 3,6 m2;
bloc sanitar - 3,7 m2;
cazangerie - 3,7 m2;
odaie locativă - 17,5 m2,
având o suprafață totală de 74,9 m2.
La 29 aprilie 2003, tatăl său, Andrei Postolachi, a decedat, având ultimul
domiciliu în Republica Moldova, mun. ******, sect. ******,
str. ****** nr. ***. Însă, încă din anul 1968, acesta deținea în proprietate
materialele de construcție din care a fost edificat imobilul vizat, și anume:
ciment și nisip utilizate pentru lucrările de betonare și ridicarea fundamentului
casei de locuit individuale; plăci de ipsos și laminat folosite la amenajarea
podului; foi de ardezie ondulată, lemn rotund de rășinoase, scânduri, rigle,
1
grinzi din lemn de rășinoase și sârmă de oțel moale folosite la construirea
acoperișului; precum și piatră brută, piatră și blocuri de calcar, cărămidă,
teracotă, șapă de beton, uși și vopsea pe bază de emulsie apoasă. Aceste aspecte
sunt confirmate prin raportul de expertiză extrajudiciară nr. 028 din
28 februarie 2019 și prin fișa de inventariere tehnică a casei nr. 130 din
07 septembrie 2001.
Totodată, pe durata vieții, Andrei Postolachi deținea cu drept de
proprietate și elementele constructive ale casei de locuit individuale cu
nr. cadastral ************, amplasată pe str. ****** nr. ***, sect. Botanica,
mun. ******, respectiv: fundația din piatră brută, pereții de rezistență din
piatră de calcar, pereții despărțitori din blocuri de calcar și cărămidă, planșeul
monolit dintre etaje, acoperișul din foi de ardezie ondulată, pardoseala din
teracotă și laminat, ferestrele și ușile termopan, ușa de intrare din metal,
precum și rețeaua electrică ce deservește imobilul. Toate aceste elemente sunt
confirmate, de asemenea, prin raportul de expertiză extrajudiciară nr. 028 din
28 februarie 2019 și inventarierea tehnică a casei nr. 130 din 7 septembrie
2001.
Potrivit certificatului eliberat de Serviciul Cadastral Teritorial Chișinău
nr. 11/11c-07/19/18/79 din 25 ianuarie 2018, capitolul aferent construcției cu
numărul cadastral ************ a fost deschis în scopul evaluării bunului
pentru impozitare. Din conținutul certificatului rezultă că imobilul – casa de
locuit individuală cu numărul cadastral ************, amplasată în
mun. ******, sectorul ******, str. ****** nr. *** – a fost supus unor lucrări
de construcție-montaj, reconstrucție, extindere și reparație capitală, efectuate
fără respectarea prevederilor Legii nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcții.
Lucrările efectuate la imobil au constat în: executarea fundației și
lucrărilor de betonare; zidăria pereților exteriori și interiori; demontarea
acoperișului existent și executarea unei noi șarpante cu învelitoare din foi de
ardezie; montarea rețelei electrice; finisarea pereților cu tapet lavabil de
calitate superioară, teracotă și vopsea pe bază de copolimeri vinilici în emulsie
apoasă; finisarea planșeului cu plăci din polistiren, plăci de ipsos și vopsea
similară; finisarea pardoselilor cu teracotă și laminat; demontarea și montarea
ușilor de acces și a ferestrelor; instalarea elementelor sanitare (closet, lavoar,
cadă); precum și tencuirea pereților exteriori ai construcției.
Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară nr. 028 din
28 februarie 2019, bunul imobil — casa de locuit individuală cu litera „02”,
având numărul cadastral ************ — reprezintă o construcție capitală,
de tip parter + nivel, prevăzută cu mai multe anexe. Raportul menționează că
imobilul, exploatat de către Anisia Bîjiga, este o construcție rigidă, realizată
din zidărie, având pereți portanți transversali și longitudinali executați din
blocuri mici de calcar. Acoperișul este de tip șarpantă, susținut de căpriori,
popi și contrafișe din lemn, cu învelitoare din foi de ardezie ondulată.
2
În baza cercetărilor și calculelor efectuate conform Ordinului nr. 136 din
05 septembrie 2008, s-a stabilit că lucrările de reparație executate în interiorul
imobilului au fost realizate în proporție de 87%. Totodată, în urma examinării
vizuale efectuate la fața locului, expertul a constatat că sunt respectate în
totalitate criteriile de siguranță constructivă, fapt ce confirmă starea tehnică
bună a imobilului.
Tipul, materialele și volumul lucrărilor de construcție-montaj,
reconstrucție, extindere și reparație capitală efectuate asupra bunului imobil
sunt detaliate în tabelul nr. III din secțiunea de cercetare a raportului de
expertiză. Expertul a constatat că, din punct de vedere tehnic, criteriile
constructive — A (rezistență și stabilitate), B (siguranță în exploatare),
C (siguranță la foc), D (igienă, sănătatea oamenilor, refacerea și protecția
mediului), E (izolație termică, hidrofugă și economie de energie) și F (protecție
împotriva zgomotului) — sunt respectate în totalitate, ceea ce demonstrează
conformitatea construcției cu cerințele prevăzute de Legea nr. 721 din
02 februarie 1996 „Privind calitatea în construcții”.
Pe baza acestor constatări, raportul concluzionează că lucrările efectuate
asupra imobilului pot fi recepționate conform Hotărârii Guvernului nr. 285 din
23 mai 1996 „Cu privire la aprobarea Regulamentului de recepție a
construcțiilor și instalațiilor aferente”, iar casa de locuit poate fi exploatată în
siguranță, necesitând doar lucrări de reparație curentă.
Totodată, conform planului geometric al imobilului cu numărul
cadastral ************ din 04 iulie 2017, suprafața totală a acestuia este de
96,4 m2. În acest context, expertul a reținut că imobilul se califică drept
construcție neautorizată, întrucât a fost edificat fără certificat de urbanism
pentru proiectare, fără documentație de proiect și fără autorizație de construire.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 „Privind autorizarea
executării lucrărilor de construcție”, asemenea construcții, realizate în lipsa
actelor menționate, se consideră construcții neautorizate.
În continuare, petiționara a enunțat că un alt aspect esențial pentru
examinarea corectă a prezentei acțiuni îl constituie prevederile pct. 6 din
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 27 martie 2006 „Cu
privire la aplicarea unor dispoziții ale Codului civil și ale altor acte normative
referitoare la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv asupra
construcțiilor-anexă”. Conform acestei interpretări, în cazul litigiilor privind
imobilele apărute înainte de finalizarea construirii și înregistrării lor, instanța
judecătorească nu poate recunoaște dreptul de proprietate asupra construcției
în sine, ci doar asupra materialelor de construcție din care aceasta este
alcătuită, lăsând posibilitatea proprietarului materialelor și al autorizației de
construcție să continue edificarea și să înregistreze ulterior dreptul de
proprietate pe cale administrativă.
Astfel, recunoașterea prin hotărâre judecătorească a dreptului de
proprietate asupra unor construcții neautorizate ar echivala cu substituirea
instanței în atribuțiile autorităților administrative competente, implicând
3
evaluarea unor aspecte ce țin de interesul public, precum asigurarea calității în
construcții și conformitatea imobilului neautorizat cu cerințele de siguranță și
exploatare stabilite de Legea nr. 721 din 02 februarie 1996 privind calitatea în
construcții, Legea nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcție, precum și de alte acte normative incidente.
Prin urmare, recunoașterea dreptului de proprietate asupra unor
construcții edificate fără autorizație este vădit contrară legii, motiv pentru care
a solicitat doar constatarea faptului acceptării succesiunii și a locului
deschiderii acesteia cu privire la materialele de construcție care compun
imobilul rămas după decesul cetățeanului Andrei Postolachi, născut la
02 decembrie 1942 și decedat la 29 aprilie 2003, cu posibilitatea ulterioară ca
proprietarul materialelor și titularul autorizației de construcție să continue
edificarea și să înregistreze dreptul de proprietate asupra spațiului locativ pe
cale administrativă.
Subsecvent, Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman Aronov, a
precizat că alte persoane (persoanele terțe), care pot pretinde la materialele de
construcție din care este alcătuită casa de locuit individuală nu sunt și nu există,
iar conform confirmării de la Ministerul Justiției al Republicii Moldova
nr. 12-11/479 din 21 martie 2019 privind lipsa înregistrării dosarului
succesoral, se adeverește faptul că la moment în Registrul dosarelor
succesorale și a testamentelor nu este deschisă procedura succesorală, după
decesul survenit la 29 aprilie 2003 a cet. Andrei Postolachi.
În context, petiționara a menționat că defunctul Andrei Postolachi a avut
stabilită viza de reședință la adresa menționată încă din anul 1968, fapt
confirmat atât prin adeverința eliberată de Î.S. „Centrul Resurselor
Informaționale de Stat Registru” nr. 02-2/21881 din 23 februarie 2022, cât și
prin certificatul de deces din 30 aprilie 2003.
Prin urmare, având în vedere complexitatea circumstanțelor de fapt ale
cauzei, se constată că, în urma decesului lui Andrei Postolachi, survenit la
29 aprilie 2003, a rămas patrimoniul succesoral al acestuia, menționat anterior.
Aici, petiționara a relevat că în timpul vieții, defunctul Andrei Postolachi
nu a întocmit niciun testament privind bunurile sale, motiv pentru care, în
conformitate cu dispozițiile art. 1499 alin. (1) lit. a) din Codul civil, moștenirea
se transmite potrivit regulilor succesiunii legale.
Astfel, conform art. 1500 din Codul civil, succesorul legal de clasa I
după decesul lui Andrei Postolachi este ea, unica fiică a defunctului, existând
între ei un grad I de rudenie. În consecință, din masa succesorală a defunctului
Andrei Postolachi, ei îi revine cota-parte de 1,0 din averea succesorală a tatălui
său. Or, legătura de rudenie dintre ei este dovedită prin certificatul său de
naștere, eliberat la 23 aprilie 1974 (seria EM 257776).
În aceste condiții, Anisia Bîjiga a conchis că a dobândit calitatea de
moștenitoare legală a masei succesorale rămase după decesul tatălui său,
intrând în posesia bunurilor succesorale indicate mai sus.
4
Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman Aronov, a susținut că nu
a depus la notar o cerere formală de acceptare a succesiunii, însă, după decesul
tatălui său, a continuat să se îngrijească de casa de locuit individuală,
folosindu-se în mod constant de întreaga avere succesorală, administrând-o și
dispunând de aceasta ca un veritabil proprietar.
Astfel, chiar dacă nu s-a adresat în termenul legal de șase luni pentru
depunerea cererii de acceptare a moștenirii, a acceptat de facto patrimoniul
succesoral al tatălui său, Andrei Postolachi, prin acțiuni concludente, precum
locuirea continuă în imobilul respectiv încă din copilărie, achitarea costurilor
de întreținere și a facturilor pentru serviciile locativ-comunale, precum și
efectuarea lucrărilor curente de întreținere, amenajare și îngrijire a locuinței.
Prin aceste fapte, ea a manifestat în mod neechivoc voința de a accepta
succesiunea în mod tacit.
Posesia asupra bunului succesoral este exercitată de ea prin locuirea
efectivă în imobil, achitarea serviciilor comunale, întreținerea și gestionarea
locuinței, inclusiv prin darea acesteia în chirie sau realizarea de lucrări de
reparație și amenajare, acțiuni care denotă fără echivoc acceptarea moștenirii.
Potrivit art. 1516 alin. (3) din Codul civil (în vigoare la data deschiderii
succesiunii), moștenirea se consideră acceptată atunci când moștenitorul
depune o declarație de acceptare la notarul de la locul deschiderii succesiunii
sau intră efectiv în posesia patrimoniului succesoral.
Acceptarea tacită a moștenirii de către ea este confirmată prin certificatul
nr. 02-2-843 din 15 ianuarie 2018, din care rezultă că este înregistrată la
domiciliu pe adresa: mun. *********, str. ********* nr. ***, precum și prin
facturile privind achitarea integrală și la timp a serviciilor locativ-comunale
aferente anilor 2015 și 2017, din care reiese că nu are datorii.
De asemenea, din buletinul său de identitate rezultă că are stabilită viza
de reședință permanentă, din 21 iulie 1990, în casa de locuit de la adresa
menționată și nu deține alt spațiu locativ.
Conform reglementărilor art. 1516 alin. (3) din Codul civil (în redactarea
Legii nr. 1107 din 6 iunie 2002, aplicabilă potrivit art. 7 alin. (6) din Codul
civil republicat, în vigoare de la 1 martie 2019), moștenirea se consideră
acceptată tacit atunci când, fără o manifestare expresă de voință, intenția de
acceptare rezultă indirect, dar cert, din activitățile pe care moștenitorul le poate
efectua doar în această calitate.
Prin urmare, pentru constatarea acceptării tacite a moștenirii, trebuie
întrunite cumulativ două condiții: existența voinței succesibilului de a accepta
moștenirea și manifestarea unei conduite din care să rezulte neîndoielnic
intenția de acceptare a acesteia.
În astfel de condiții, fiind succesorul de clasa I, a acceptat de facto
succesiunea în urma decesului lui Andrei Postolachi prin intrarea în posesia
5
patrimoniului succesoral menționat, o administrează și dispune de ea și suportă
cheltuieli legate de întreținerea acesteia.
În ceea ce privește circumstanțele care confirmă locul deschiderii
succesiunii, petiționara a arătat că, potrivit art. 1443 din Codul civil, locul
deschiderii succesiunii este, de regulă, ultimul domiciliu al celui care a lăsat
moștenirea. Domiciliul reprezintă locul unde persoana fizică își are locuința
principală sau statornică.
În speță, ultimul loc de trai al defunctului Andrei Postolachi a fost în
Republica Moldova, mun. *********, str. ********* nr. ***, fapt confirmat
prin certificatul de deces (seria DC-V nr. 0244064) eliberat la 30 aprilie 2003
de Oficiul Stării Civile al municipiului Chișinău.
Astfel, faptele și probele documentare prezentate confirmă în mod
concludent că ea a intrat efectiv în posesia patrimoniului succesoral rămas după
decesul tatălui său, Andrei Postolachi, la data de 29 aprilie 2003. De altfel,
locuiește în casa de la adresa menționată, utilizează în mod exclusiv spațiul
locativ, achită toate impozitele și serviciile locativ-comunale aferente
imobilului și exercită toate drepturile de posesie și folosință specifice unui
proprietar.
Totodată, în calitatea sa de proprietar al materialelor de construcție și
titular al autorizației de construcție, este îndreptățită, potrivit legii, să continue
edificarea imobilului și să înregistreze ulterior dreptul de proprietate asupra
acestuia pe cale administrativă.
Urmare a celor expuse și având în vedere prevederile art. 8 din
Declarația Universală a Drepturilor Omului; art. 6 și art. 13 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale;
art. 20 și art. 26 din Constituția Republicii Moldova; art. 321 alin. (1),
art. 1432–1433, art. 1443, art. 1500 și art. 1516 din Codul civil (în redacția
Legii nr. 1107 din 6 iunie 2002, în vigoare la momentul efectuării lucrărilor de
construcție), aplicate situației juridice conform art. 7 alin. (6) Cod civil
(republicat, în vigoare de la 1 martie 2019); art. 166–167, art. 279 alin. (1)
lit. a), art. 281 alin. (1) și art. 282 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă;
precum și Hotărârea Plenului CSJ nr. 13 din 3 octombrie 2005 „Cu privire la
practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației la examinarea
cauzelor despre succesiune” (Buletinul CSJ, 2006, nr. 5, p. 4), Anisia Bîjiga,
reprezentată de avocatul Roman Aronov, a solicitat:
- costatarea faptului acceptării de către ea a succesiunii rămase după
decesul tatălui său, Andrei Postolachi, survenit la 29 aprilie 2003, în Republica
Moldova, mun. *********, str. ********* nr. ***, prin intrarea efectivă în
posesia bunurilor din masa succesorală a acestuia, oriunde s-ar afla și
indiferent de natura lor;
- constatarea că locul deschiderii succesiunii după decesul lui Andrei
Postolachi este Republica Moldova, mun. *********, str. ********* nr. ***.
6
La 16 noiembrie 2022, Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman
Aronov, a depus cererea de concretizare a pretențiilor, solicitând constatarea
faptului că a acceptat succesiunea rămasă după decesul tatălui său, Andrei
Postolachi, survenit la 29 aprilie 2003, în Republica Moldova,
mun. *********, str. ********* nr. ***, prin intrarea efectivă în posesia
bunurilor din masa succesorală, indiferent de locul unde acestea se află și de
natura lor, inclusiv asupra materialelor de construcție din care este alcătuit
imobilul situat la adresa menționată.
Prin hotărârea din 30 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis cererea petiționarei Anisia Bîjiga.
S-a constatat faptul acceptării succesiunii prin intrarea în posesiune de
către Anisia Bîjiga, a patrimoniului succesoral rămas după decesul tatălui –
Andrei Postolachi, inclusiv asupra materialelor de construcție utilizate la
edificarea construcțiilor neautorizate amplasate pe terenul cu numărul
cadastral ************, situat în mun. ********* str. ********* nr. ***.
S-a constatat locul deschiderii succesiunii după decesul dlui Andrei
Postolachi– Republica Moldova, mun. ********* str. ********* nr. ***.
La 06 februarie 2023, Consiliul mun. Chișinău și Primăria
mun. Chișinău au depus apel nemotivat, iar la 25 iulie 2023 a prezentat cererea
de apel motivată împotriva hotărârii din 30 ianuarie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia și restituirea cauzei spre
rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.
Prin decizia din 07 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
apelul declarat de Consiliul și Primarul mun. Chișinău.
S-a casat hotărârea din 30 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, și s-a pronunțat o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care s-a
scos de pe rol cererea înaintată de petiționara Anisia Bîjiga, persoane interesate
Serviciul Fiscal de Stat, Consiliul și Primarul mun. Chișinău privind
constatarea faptului acceptării succesiunii, constatarea locului deschiderii
succesiunii.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând și analizând legalitatea
hotărârii judecătorești enunțate, prin prisma circumstanțelor cauzei și cadrului
normativ aplicabil speței, a constatat că prima instanță, a admis incorect
cererea depusă de Anisia Bîjiga privind constatarea faptului acceptării
succesiunii după decesul tatălui său, Andrei Postolachi, inclusiv asupra
materialelor de construcție utilizate la edificarea construcțiilor neautorizate de
pe terenul cu nr. cadastral ************. Iar, examinarea și admiterea cererii
în procedură specială a fost nelegală, întrucât, potrivit art. 267 lit. d) din Codul
procedură civilă, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol atunci când
litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri, se
află în curs de judecată.
Instanța de apel a constatat existența unui litigiu anterior, deoarece la
23 iunie 2021 petiționara, prin avocatul Aronov Roman, a formulat o cerere de
7
chemare în judecată împotriva Preturii sect. Botanica, Vitalii Burlacov și
Alexandru Burlacov și Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu
Primăria mun. Chișinău, privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra
materialelor de construcție ale imobilului cu nr. cadastral ************, iar
prin încheierea din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
cererea respectivă a fost scoasă de pe rol, decizia nefiind atacată și devenind
definitivă.
Curtea de Apel Chișinău a reținut că materialele de construcție sunt
obiectul unui litigiu existent și că proprietarul terenului, respectiv Consiliul și
Primarul mun. Chișinău, se opune recunoașterii dreptului de proprietate asupra
acestora.
Având în vedere aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că
soluționarea cererii depuse de Anisia Bîjiga în procedură specială este
imposibilă și că partea trebuie să utilizeze procedura generală contencioasă,
prin depunerea unei cereri de chemare în judecată conform art. 7 alin. (6) din
Codul civil, pentru a-și apăra drepturile și interesele.
În consecință, instanța de apel a admis apelul declarat de Consiliul și
Primarul mun. Chișinău, a casat hotărârea din 30 ianuarie 2023 a Judecătoriei
Chișinău în partea privind acceptarea succesiunii asupra materialelor de
construcție și a dispus scoaterea cererii de pe rol, reținând probele și
documentele existente în dosar, inclusiv hotărârea anterioară a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 06 decembrie 2021, actele de citare și înregistrare
a cererii din dosarul nr. 2-19126267-12-2-01082019, precum și materialele de
procedură privind proprietatea terenului și opoziția părții adverse.
La 02 februarie 2024, Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman
Aronov a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 07 decembrie 2023 a
Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea în vigoare a
hotărârii primei instanțe.
Recurenta Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman Aronov, a
susținut în cererea de recurs că decizia din 07 decembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău este nelegală și netemeinică, fiind adoptată cu încălcarea normelor de
drept material și procedural. Aceasta a arătat că instanța de apel a interpretat și
aplicat greșit dispozițiile legale privind constatarea faptului de acceptare a
succesiunii și a locului de deschidere a acesteia, contrar prevederilor art. 432
alin. (2) lit. a) și b), art. 239, art. 240 alin. (3) și art. 241 alin. (5) din Codul de
procedură civilă, precum și ale art. 1432–1433, art. 1443, art. 1500 și art. 1516
din Codul civil, în redactarea Legii nr. 1107 din 06 iunie 2002.
Recurenta a indicat că instanța de apel a emis o decizie nemotivată și
contradictorie, limitându-se la afirmații formale fără a examina circumstanțele
esențiale ale cauzei și fără a analiza probele administrate în prima instanță,
încălcând astfel dreptul său la un proces echitabil garantat de art. 6 și art. 13
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 20 și 26 din
Constituția Republicii Moldova.
8
De asemenea, a susținut că instanța de apel a confundat obiectul cererii,
întrucât solicitarea sa nu viza recunoașterea dreptului de proprietate asupra
unei construcții neautorizate, ci doar constatarea faptului acceptării succesiunii
și a locului deschiderii acesteia după decesul tatălui său, Andrei Postolachi, în
conformitate cu pct. 6 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din
27 martie 2006, care stabilește că instanța poate recunoaște dreptul de
proprietate doar asupra materialelor de construcție, nu asupra construcțiilor
neautorizate.
Subsecvent, recurenta a notat că instanța de apel a ignorat probele
concludente care confirmă acceptarea de facto a succesiunii, inclusiv
certificatul de deces al tatălui, adeverința Ministerului Justiției nr. 12-11/479
din 21 martie 2019 privind lipsa deschiderii procedurii succesorale, certificatul
de domiciliu și actele care atestă plata impozitelor și a serviciilor locativ-
comunale. În opinia sa, instanța de apel a depășit limitele competenței
prevăzute la art. 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă, examinând aspecte
care nu au făcut obiectul cererii de apel, și a pronunțat o soluție care nu se
sprijină pe probele din dosar.
Totodată, recurenta a menționat că decizia atacată conține contradicții
între considerente și dispozitiv, ceea ce constituie o încălcare gravă a cerințelor
de legalitate și motivare a actelor judecătorești.
Prin referința depusă la 17 mai 2024, Consiliul mun. Chișinău și
Primăria mun. Chișinău au solicitat respingerea recursului declarat de Anisia
Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman Aronov, cu menținerea în vigoare a
deciziei din 07 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
La 31 mai 2024, Pretura sect. Botanica, mun. Chișinău a depus referință
asupra cererii de recurs, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a
recursului înaintat de Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman Aronov.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin. (1), (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție):
„ (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare
la 1 septembrie 2023.
(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă
de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
9
În această consecvență, examinarea admisibilității recursului declarat de
Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman Aronov împotriva deciziei din
07 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, la 02 februarie 2024, va fi
examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de
procedură civilă în vigoare de la 01 septembrie 2023.
Astfel, la momentul depunerii și examinării admisibilității prezentului
recurs, prevederile legale relevante aveau următorul conținut:
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
f) recursul este vădit neîntemeiat.”
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție conchide că Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul
10
Roman Aronov s-a conformat dispozițiilor art. 434 alin.(1) din Codul de
procedură civilă, și a depus în termen recursul la 02 februarie 2024. Or, decizia
Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 07 decembrie 2023 și notificată
reprezentantului recurentei, avocatului Roman Aronov, ulterior, prin
intermediul poștei electronice la 09 februarie 2024 (f.d.147).
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1)
lit.a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.56).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că,
procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate
în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la
01 septembrie 2023), enunțate la pct.56 din prezenta încheiere.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că, deși la data pronunțării deciziei instanței de apel din 07 decembrie 2023
erau deja în vigoare dispozițiile art. 432 din Codul de procedură civilă, în
redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 (intrată în vigoare la
1 septembrie 2023), recurenta nu a manifestat diligența necesară, invocând
temeiuri de drept din redacția anterioară a legii procesuale — respectiv cea
prevăzută de Legea nr. 272 din 29 noiembrie 2018 (în vigoare de la
12 ianuarie 2019) — care și-au pierdut valabilitatea juridică și nu mai produc
efecte, fiind considerate caduce.
De altfel, verificând motivele de casare, invocate în cererea de recurs de
Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman Aronov, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la
01 septembrie 2023, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția
pronunțată de către instanța de apel și nu relevă existența temeiurilor de
declarare a recursului ca fiind admisibil, respectiv, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea
de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul declarat de Anisia Bîjiga, reprezentată de avocatul Roman Aronov,
conține obiecții de fapt și de drept similare celor formulate anterior în cadrul
examinării cauzei în prima instanță și la instanța de apel, însă, deși instanța de
apel a scos cererea de chemare în judecată de pe rol pe motive procedurale,
specificate la art.267 lit.d) și art. 281 alin.(3) din Codul de procedură civilă,
recurentul s-a limitat la invocarea circumstanțelor de fapt privind fondul
cauzei, fără a aduce vreun argument referitor la aspectele de procedură. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
11
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că,
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea
lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de
actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru
care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre
neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de
lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui temei de admisibilitate
a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Prin urmare, dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu
constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt
în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă,
în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la
art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică sub
aspectul dat temeiurile recursului.
La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile
cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
12
Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Anisia Bîjiga, reprezentată de
avocatul Roman Aronov, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
din Codul de procedură civilă și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1)
lit. f), urmează a fi considerat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433
alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de Anisia Bîjiga, reprezentată de
avocatul Roman Aronov împotriva deciziei din 07 decembrie 2023 a Curții de
Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
13