2r-37/26 — Încasarea datoriei

La 27 octombrie 2023, SRL „Mobias Consulting”, reprezentat de avocatul Dragomir Petcu a depus o cerere de chemare în judecată împtoriva Ecaterinei Sotnicova și SRL „San-Prim Grup” privind încasarea datoriei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 24 martie 2025 prin care s-a admis cererea de chemare în judecată și s-a încasat de la Ecaterina Sotnicova și SRL „San-Prim Grup” datoria în mărime de 271359,32 lei, cheltuieli de judecată cu titlu de taxă de stat în mărime de 8141 lei și cheltuieli de citare publică în mărime de 270 lei.

La 15 mai 2025, Ecaterina Sotnicova a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 24 martie 2025 prin care a solicitat repunerea cererii de apel în termen, admiterea apelului și casarea hotărârii din 24 martie 2024. În motivarea cererii de repunere în termen a susținut că a luat cunoștință despre existența hotărârii la 2 mai 2025 când ar fi recepționat prin poștă dispozitivul hotărârii judecătorești.

Curtea de Apel Centru, prin încheierea din 28 octombrie 2025 a fost respinsă cererea de repunere în termen și a fost restituită cererea de apel. În motivarea încheierii a fost stabilit că din materialele dosarului rezultă că Ecaterina Sotnicova cunoștea despre cauza civilă intentată în privința lui încă la data de 27 ianuarie 2025 când a recepționat încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 22 noiembrie 2024. Prin urmare, instanța de apel nu a reținut poziția Ecaterinei Sotnicova că nu ar fi cunoscut despre hotărârea pronunțată, această omisiune fiindu-i imputabilă.

La 13 ianuarie 2026, Ecaterina Sotnicova a depus o cerere de recurs împotriva încheierii din 28 octombrie 2025 prin care a solicitat casarea acesteia și soluționarea probelemei în fond prin decizie în sensul admiterii cererii de repunere a apelului în termen și de repunere în termen a apelului exercitat. În motivarea recursului a fost invocat că nu a fost citată legal pentru ședințele de judecată ale instanței de fond și că apelanta a recepționat dispozitivul hotărârii abia la 2 mai 2025, adică după expirarea termenului de declarare a apelului. Referitor la recepționarea încheierii din 22 noiembrie 2024 care ar dovedi că a cunoscut despre litigiul pendinte în fața instanței de fond, recurenta a susținut că nu a recepționat nicio citație din partea instanței de fond. 1

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea”.

Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116”.

Art. 116 din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului”.

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte 2 mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 108 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, președintele instanței dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală. (2) Citația se publică într-un ziar republican sau local mai răspîndit în cazul în care instanța consideră că o astfel de măsură este necesară. (3) Publicarea citației în ziar se face cu cel puțin 15 zile înainte de data ședinței de judecată. În cazuri de urgență, președintele instanței poate reduce acest termen la 5 zile.”

Art. 38 din Codul civil: „(1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta își are reședința obișnuită. Se consideră că persoana își păstrează domiciliul atît timp cît nu și-a stabilit un altul. (2) Reședința obișnuită demonstrează o legătură apropiată și stabilă a persoanei fizice cu locul vizat. La determinarea reședinței obișnuite se iau în considerare toate elementele de fapt relevante, în special durata și regularitatea prezenței persoanei în locul vizat, precum și condițiile și motivele acestei prezențe. (3) Reședința temporară a persoanei fizice este locul unde își are locuința temporară sau secundară. (4) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decît atunci cînd cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo reședința obișnuită. Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la autoritățile competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt. (5) Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reședinței sale temporare. (6) În lipsă de reședință temporară, persoana este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește.”

Art. 39 din Codul civil: „(1) Până la proba contrară, domiciliul sau reședința temporară a persoanei fizice se prezumă că se află la adresa de domiciliu sau de reședință temporară înscrisă în profilul persoanei din Registrul de stat al populației, conform prevederilor actelor normative privind evidența locuitorilor Republicii Moldova. (2) În lipsa acestor înscrieri în Registrul de stat al populației ori atunci cînd acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței temporare nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința temporară a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.”

Pct. 2 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016: „Trimitere nereclamată – se înțelege trimitere poștală care nu a fost distribuită (predată) destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de recepționare a acesteia.”

Pct. 82 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016: „Trimiterile poștale cu mențiunea „Predarea în mînă proprie”, „Citație” sau „Înștiințare” se înmînează personal destinatarului. În lipsa acestuia, în cutia poștală individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poștală. Trimiterile poștale adresate 3 persoanelor fizice și juridice, sediul cărora se află în afara localităților (stații meteorologice, ferme etc.), se ridică în unitățile poștale, cu forțele și mijloacele proprii, de către destinatari.”

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a subliniat că doar faptul atestării scrisorii de expediere la actele dosarului nu este în sine o dovadă suficientă de comunicare corespunzătoare și eficientă a unui act de procedură, în absența oricăror probe confirmative de recepție (decizia nr. 2r-148/25, §32).

Din aceste considerațiuni, instanța de recurs va considera că cererea de recurs este declarată în termen.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că principala critică pe care o susține recurenta se referă la faptul că aceasta nu ar fi fost citată la vreo ședință de judecată și că despre hotărârea contestată cu cerere de apel ar fi aflat abia la 2 mai 2025 când ar fi recepționat prin poșta terestră dispozitivul hotărârii. În acest condiții se consideră îndreptățită a solicita repunerea în termenul de declarare a apelului, termen care ar fi fost omis din motive neimputabile apelantei.

Instanța de recurs subliniază că faptul cunoașterii despre cauza pendinte este suficientă a impune o conduită diligentă în urmărirea derulării procesului.

În acest sens, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la concluzia instanței de apel potrivit căreia la 27 ianuarie 2025 Ecaterina Sotnicova a recepționat încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 22 noiembrie 2024 adoptată în prezenta cauză (f.d. 94). Din conținutul încheierii recepționată de către Ecaterina Sotnicov, rezultă într-un mod accesibil, chiar și unei persoane care nu deține studii juridice, că pe rolul Judecătoriei Chișinău sediul Centru se află o cauză în care Ecaterina Sotnicova are calitatea de pârât.

Chiar dacă Ecaterina Sotnicova invocă că nu ar fi recepționat la adresa sa vreo citație la vreo ședință de judecată în prezenta cauză, în condițiile în care cunoștea despre derularea acestui proces, poate eventual constitui un argument în susținerea unei căi de atac sub aspectul realizării dreptului său la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Or, în jurisprudența sa (decizia nr. 2r-464/25, §44-46), Curtea Supremă de Justiție a subliniat deja că invocarea faptului că nu a fost comunicat dispozitivul hotărârii, chiar dacă această circumstanță este veridică, nu poate duce la exercitarea căii de atac – apelul, peste o perioadă nejustificat de lungă. Un participant de bună 4 credință urmează să se intereseze de soarta dosarului despre care cunoaște și în care are calitate de parte.

La etapa verificării repunerii în termenul de apel omis, instanța de apel nu este obligată să verifice dacă apelantul a fost informat cu privire la vreo ședință de judecată concretă sau dacă a recepționat vreun act procesual concret. Standardul de verificare la etapa repunerii în termen impune verificarea cunoștinței efective despre existența unei cauze pendinte în care are calitate procesuală.

Instanța de recurs mai observă că instanța de judecată a expediat Ecaterinei Sotnicova la adresa ***** următoarele acte: 28.1. citație pentru ședința de judecată din 28 martie 2024. Scrisoarea s-a întors instanței de judecată cu mențiunea „Nereclamat” (f.d. 49-50); 28.2. citație pentru ședința de judecată din 3 octombrie 2025. Scrisoarea s-a întors instanței de judecată cu mențiunea „Nereclamat” (f.d. 74, 77-78). 28.3. comunicarea încheierii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 22 noiembrie 2024, prin care s-a dispus restituirea acțiunii reconvenționale depuse de SRL „San-Prim Grup”, reclamată de Ecaterina Sotnicova, la 27 ianuarie 2025, conform semnăturii.

Mai mult ca atât, Ecaterina Sotnicova a indicat adresa ***** atât în cererea sa de apel (f.d. 120), cât și în cererea sa de recurs (f.d. 147).

Prin urmare, instanța de recurs observă că adresa ***** este recunoscută de către Ecaterina Sotnicova ca fiind o adresă de corespondență cu aceasta.

Faptul că două citații au fost nereclamate, iar încheierea din 22 noiembrie 2024 a fost recepționată, deși toate expediate la aceeași adresă - ***** denotă o problemă de organizare a corespondenței imputabilă destinatarei.

Situația în care avizele de recepție s-au întors cu mențiunea „nereclamat” înseamnă că în cutia poștală a fost lăsat avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poștală, însă în interiorul termenului de păstrare destinatarul nu a solicitat ridicarea corespondenței expediată de către instanța de apel (decizia 2r-290/25, §23- 27).

Responsabilitatea pentru neasigurarea acestui mecanism de primire revine exclusiv părții, întrucât instanța nu este ținută să verifice situația de fapt privind locul aflării efective a destinatarului, ci doar să expedieze actele de procedură la o adresă corespunzătoare.

Nu în ultimul rând, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că despre ședința din 22 noiembrie 2024 ora 14:00, Ecaterina Sotnicov a fost citată și prin publicitate (f.d. 99). 5

În aceste condiții, nu poate fi reținută o situație de neinformare absolută care să facă aplicabilă, cu prioritate, regula contestării din momentul recepționării. Ecaterina Sotnicova era obligată să își exercite drepturile procedurale cu bună- credință și diligență, conform art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă. Urmare prin urmare, în speță nu este aplicabilă regula contestării hotărârii din momentul recepționării, întrucât Ecatenia Sotnicova cunoștea despre desfășurarea procesului.

Instanța de apel a reținut întemeiat că nu au fost invocate motive justificate și nu au fost prezentate probe conforme art. 116 Cod de procedură civilă, iar apelantul pasivitate de a formula în termen o cerere de apel este imputabilă apelantei. Astfel, respingerea cererii de repunere în termen și restituirea apelului ca tardiv sunt conforme cu exigențele legii.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,