2ra-356/25 — repararea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
2ra-356/25 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Muzica Ion,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Muzica
Ion împotriva lui Anatolie Palamarciuc, privind repararea prejudiciului material,
împotriva deciziei din 4 martie 2025 a Curții de Apel Nord
(Dosarul nr. 2ra-356/25
NR. PIGD 2-24017275-01-2ra-04062025)
Recursul este vădit neîntemeiat în temeiul art. 433 (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu constituie temei de casare a acesteia.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Judecătoria Edineț, sediul Briceni, jud. G. Comerzan,
Curtea de Apel Nord, jud. E. Grumeza, N. Costaș, I. Parii
4 martie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Muzica Ion,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 13 februarie 2024, Muzica Ion a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Palamarciuc Anatolie, solicitând obligarea pârâtului să-i elibereze
facturile fiscale întocmite pe numele său, care ar confirma primirea bunurilor
indicate, iar în caz contrar, transmiterea bunurilor menționate ori achitarea
contravalorii acestora în bani.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 23 martie 2022,
reprezentantul pârâtului, Lavric Andrei, împreună cu Palamarciuc Anatolie, au
depus în instanță o referință într-o cauză civilă inițiată anterior de reclamant, în
luna octombrie 2021.
Reclamantul a susținut că, analizând referința depusă, a ajuns la concluzia
că aceasta conține date false.
Potrivit conținutului referinței, pârâtul ar fi declarat că, în anul 2003, activa
în calitate de contabil-șef al SRL „Drebozaci”.
Conform aceleiași referințe, pârâtul ar fi primit indicații de la
administratorul SRL „Drebozaci”, Cojocari Vasile, de a întocmi și elibera o factură
fiscală în numele societății, avându-l drept beneficiar pe Muzica Ion, pentru un
tractor de model T-25, în valoare aproximativă de 12 000 lei.
A indicat că factura ar fi fost întocmită în aceeași zi, fiind semnată de
Palamarciuc Anatolie în calitate de contabil-șef, de administratorul Cojocari
Vasile, cu aplicarea ștampilei persoanei juridice, precum și de Muzica Ion în
calitate de beneficiar.
În referință s-a mai menționat că fondatorii SRL „Drebozaci” ar fi vizionat
tractorul T-25 și ar fi ajuns la o înțelegere cu reclamantul, însă pârâtul nu ar fi
cunoscut conținutul acestei înțelegeri sau existența unor acte juridice încheiate
între părți.
Totodată, referința ar fi indicat o situație similară privind un automobil de
model SAZ-3507, pentru care pârâtul ar fi întocmit o factură fiscală, la indicația
administratorului societății, avându-l drept beneficiar pe Muzica Ion, în valoare
aproximativă de 17 000 lei.
1
Pârâtul ar fi declarat că nu își amintește datele de identificare ale bunului,
inclusiv numărul de înmatriculare, seria caroseriei, anul producerii sau suma
exactă indicată în factură.
A menționat că factura ar fi fost semnată de pârât în calitate de contabil-șef,
de administratorul societății cu aplicarea ștampilei și de Muzica Ion în calitate de
beneficiar.
De asemenea, în referință s-a indicat că pârâtul nu a cunoscut negocierile
purtate între administratorul SRL „Drebozaci” și reclamant.
Totodată, a menționat că, la 15 septembrie 2006, Palamarciuc Anatolie ar fi
semnat, în calitate de secretar, procesul-verbal nr. 1 al ședinței cotașilor societății.
Reclamantul a arătat că nu cunoaște de unde pârâtul și reprezentantul
acestuia ar fi obținut facturile fiscale pretins semnate de el.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 iunie 2024 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, s-a
respins acțiunea ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 8 iulie 2024 Muzica Ion a declarat apel împotriva hotărârii primei
instanțe, solicitând casarea ei cu emiterea unei noi hotărârii de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 4 martie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins apelul
declarat de Muzica Ion și s-a menținut hotărârea din 27 iunie 2024 a Judecătoriei
Edineț, sediul Briceni.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că obiectul litigiului îl
constituie solicitarea reclamantului privind repararea prejudiciului material prin
obligarea pârâtului la eliberarea facturilor fiscale pe numele său, precum că ar fi
primit bunurile indicate, iar în caz contrar, restituirea bunurilor ori achitarea
contravalorii acestora.
Instanța de apel a constatat că, potrivit regulilor sarcinii probei, fiecare parte
trebuie să dovedească circumstanțele pe care își întemeiază pretențiile, iar
răspunderea delictuală poate fi angajată doar dacă sunt întrunite cumulativ
elementele acesteia: existența prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și
vinovăția.
A reținut că reclamantul nu a demonstrat prin probe pertinente existența
unui prejudiciu material cauzat de pârât și nici întrunirea condițiilor necesare
angajării răspunderii delictuale. Pretențiile reclamantului se întemeiază exclusiv
pe conținutul unei referințe depuse de pârât într-o altă cauză civilă, în care acesta
a indicat că, în calitate de contabil-șef al SRL „Drebozaci”, ar fi întocmit facturi
fiscale la indicația administratorului societății.
2
Instanța de apel a reținut că, chiar și în ipoteza existenței unor asemenea
facturi fiscale, acestea ar fi fost emise de persoana juridică SRL „Drebozaci”, iar
nu de angajatul acesteia în nume propriu. Totodată, reclamantul nu a demonstrat
că facturile fiscale s-ar afla în posesia pârâtului, astfel încât cerința privind
obligarea acestuia la eliberarea lor este neîntemeiată.
De asemenea, instanța a considerat corectă soluția primei instanțe de
respingere a cererii privind restituirea bunurilor indicate sau achitarea contravalorii
acestora, întrucât din materialele cauzei nu rezultă existența unei obligații a
pârâtului față de reclamant.
În privința probelor anexate în apel, instanța a reținut că acestea nu pot fi
apreciate, deoarece apelantul nu a demonstrat imposibilitatea prezentării lor în
prima instanță.
În consecință, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a apreciat
corect probele administrate și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar
argumentele apelului exprimă doar dezacordul apelantului cu soluția adoptată, fără
a evidenția încălcări ale normelor de drept material sau procedural, motiv pentru
care apelul a fost respins, cu menținerea hotărârii primei instanțe.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI SOLICITĂRILE
RECURENTULUI
La 2 iunie 2025, prin intermediul poștei (f.d.80), Muzica Ion a declarant
recurs împotriva deciziei din 4 martie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând
admiterea recursului, casarea hotărârii și a deciziei, cu adoptarea unei noi hotărâri
de admitere a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanțele de judecată au
examinat cauza superficial și nu au verificat pe deplin circumstanțele reale ale
litigiului.
A susținut că referința depusă la 23 martie 2022 de către Palamarciuc
Anatolie și reprezentantul acestuia ar conține informații neadevărate privind
pretinsa eliberare a facturilor fiscale pentru bunurile indicate.
Recurentul a arătat că nu a primit tractorul de model T-25 și automobilul de
model SAZ-3507 menționate în referință și că instanțele nu au verificat
autenticitatea facturilor fiscale invocate.
Potrivit recurentului, instanțele nu au verificat documentele contabile ale
SRL „Drebozaci” și nu au dispus efectuarea unor verificări sau expertize necesare
pentru elucidarea circumstanțelor cauzei.
A susținut că probele și explicațiile prezentate de el nu ar fi fost examinate
complet și că instanțele nu au stabilit unde se află bunurile indicate și cine le deține
în realitate.
Recurentul a menționat că valoarea bunurilor pretins transmise constituie
aproximativ 29 000 lei.
3
Totodată, a indicat că hotărârile pronunțate sunt ilegale și i-au încălcat
drepturile.
În susținerea recursului, recurentul a anexat copii ale unor documente,
inclusiv acte tehnice și înscrisuri pe care le consideră relevante pentru soluționarea
litigiului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în
termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau
hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc
cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea
probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de
recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care
Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
4
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că decizia contestată a fost expediată recurentului la 2 mai 2025 (f.d.72) și
recepționată de Muzica Ion la 23 mai 2025 (f.d.73). Recursul a fost depus la 2 iunie
2025, prin poșta terestră, conform ștampilei poștale, fiind astfel declarat în
termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă,
Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel
exclusiv prin prisma temeiurilor de casare prevăzute de lege, fără a proceda la o
rejudecare a cauzei în fond, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de
procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.
Potrivit cadrului legal și practicii judiciare constante, recursul constituie o
cale extraordinară de atac destinată verificării legalității hotărârii instanței de apel,
iar nu reevaluării circumstanțelor de fapt stabilite de instanțele inferioare. Prin
urmare, recurentul este obligat să indice erori de drept calificate sau vicii
procedurale esențiale care ar atrage incidența art. 432 din Codul de procedură
civilă.
Analizând motivele invocate în recursul declarat de Muzica Ion, Completul
de judecată constată că acestea nu relevă existența unor asemenea erori, recurentul
limitându-se, în esență, la contestarea aprecierii probelor și la reiterarea
argumentelor examinate deja de instanța de apel.
Recurentul susține că instanțele inferioare nu ar fi verificat autenticitatea
facturilor fiscale invocate, proveniența acestora și circumstanțele pretinsei
transmiteri a bunurilor indicate în referință.
Contrar acestor susțineri, Completul constată că instanța de apel a examinat
în mod explicit obiectul litigiului și a analizat pretențiile reclamantului prin prisma
condițiilor răspunderii delictuale, verificând existența prejudiciului, a faptei ilicite,
a raportului de cauzalitate și a vinovăției.
Din constatările instanței de apel rezultă că pretențiile reclamantului s-au
întemeiat exclusiv pe conținutul unei referințe depuse într-o altă cauză civilă, fără
prezentarea unor probe pertinente care să demonstreze existența unui prejudiciu
material cauzat de pârât.
Instanța de apel a reținut că, chiar și în ipoteza existenței unor facturi fiscale,
acestea ar fi fost emise de persoana juridică SRL „Drebozaci”, iar nu de angajatul
acesteia în nume propriu, reclamantul neprobând că asemenea documente s-ar afla
în posesia pârâtului sau că acesta ar avea o obligație juridică față de reclamant.
5
Totodată, instanța de apel a constatat că din materialele cauzei nu rezultă
existența unei obligații a pârâtului de a transmite bunurile indicate ori de a achita
contravaloarea acestora, concluzie întemeiată pe aprecierea probelor administrate
în cauză.
Referitor la criticile recurentului privind pretinsa examinare incompletă a
probelor și necesitatea efectuării unor verificări suplimentare sau expertize,
Completul reține că acestea tind, în realitate, la o reevaluare a circumstanțelor de
fapt și a materialului probator, aspect inadmisibil în recurs potrivit limitelor
controlului de legalitate exercitat de instanța supremă.
Curtea Supremă de Justiție nu poate substitui instanțelor inferioare în
aprecierea probelor și stabilirea situației de fapt, în lipsa demonstrării unor erori de
drept sau încălcări procedurale esențiale.
Completul observă că recurentul nu indică nicio normă de drept material
aplicată eronat și nu demonstrează caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil al
concluziilor instanței de apel în sensul art. 432 alin. (1) din Codul de procedură
civilă.
În ansamblu, motivele invocate în recurs exprimă exclusiv dezacordul
recurentului față de soluția pronunțată și urmăresc reexaminarea fondului cauzei,
ceea ce depășește limitele controlului de legalitate exercitat în cadrul recursului.
Prin urmare, nefiind constatate erori de drept material sau procedural care
să atragă incidența temeiurilor prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă,
recursul declarat de Muzica Ion este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul depus de Muzica Ion împotriva deciziei din 4
martie 2025 a Curții de Apel Nord.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
6